Răzvan Ioan Boanchiș, editorial despre realitățile fotbalului românesc: „Am avut fotbaliști nominalizați pentru Balonul de Aur. Azi avem călușari”

„Se bagă sau nu se bagă Gigi Becali la echipă? Și în ce măsură se bagă? Câți titulari impune? Face toate schimbările sau, din când în când, mai face și antrenorul câte o schimbare? Alți patroni procedează la fel?” Astea sunt discuțiile noastre de vreo 20 de ani încoace. FCSB, echipă clasată pe locul opt în campionat, a fost învinsă de Auda. Rapid și Dinamo au ocupat poziții mai bune decât FCSB. Ar fi eliminat-o Rapid sau Dinamo pe Auda? Răspunsul meu e nu. Dinamo își transportă fotbaliștii în autobuze (care seamănă cu RATA comunală) conduse de șoferi de 83 de ani, dar noi vorbim despre cupele europene. Alta e explicația.

Răzvan Ioan Boanchiș scrie despre decăderea fotbalului românesc

Fotbalul românesc a secat ca Dunărea. Încerc mai jos o mică demonstrație. În secolul trecut, România a avut 11 fotbaliști nominalizați pentru ”Balonul de Aur”. Iar Hagi a fost nominalizat de șase ori. În secolul ăsta, România a avut o singură nominalizare. Mutu. În 2003. 2026 minus 2003 egal 23. E un calcul bun pentru sănătatea mintală.

28 de ani de la ultima participare la un Campionat Mondial și 23 de ani de la ultima nominalizare pentru Balonul Mondial. Altfel, ne dăm importanți și facem scandal. Încerc mereu să ocolesc zgura înțelepciunii populare, dar găsim acolo și expresii deștepte. Una dintre ele ar fi ”căruța goală face mult zgomot.”

Fotbaliștii români, comparați cu călușarii

Nu e una din plăcerile mele, dar vă propun să mai rămânem pe teritoriul cântăcioșilor de muzicoase populăroase. Am scris de multe ori și mi s-a reproșat că fotbalagiii români de după Euro 2008 nu pot fi nici copii de mingi pentru Messi. Cu altă ocazie, am susținut că ei nu sunt fotbaliști, ci călușari. Atunci am greșit. Călușarul avea un rol important în piesa folclorico-estivală montată de Ceaușescu pe Litoral.

Digi24.ro

Aeroportul din România care are o singură cursă pe săptămână, dar a rămas fără kerosen

Când se termina programul la restaurantele cu profil rustic ”Vatra” din Mamaia, ”Calul Bălan” din Neptun sau ”Nunta Zamfirei” din Eforie Nord, călușarii se înhămau la căruța cu flori, invitau nemțoaicele și suedezele de la mese și le plimbau pe scenă în atelajul tradițional. Pe urmă se împrieteneau cu ele (nu intru în amănunte, fiindcă e prea cald) și făceau un trafic frumos de valută.

Digisport.ro

Surpriză, la 3 săptămâni după ce Ioana și Ilie Năstase au făcut anunțul

Fotbalagiii de azi n-aveau loc nici la ”Brâulețul” maestrului rapsod Gheorghe Parnica. Se rupea ”Calul Bălan” când cânta Parnica ”Ocheșică-i dobrogeanca mea!” Era și o vorbă printre bătrânii fotbaliști ai Constanței, care jucau tenis cu piciorul în fața Hotelului București (Iaki de azi). Cu tupeul meu, întrebam ”bre, joc și io?” Răspunsul era formidabil, râd de unul singur când îmi aduc aminte. ”Unde să joci, mă? Du-te, mă, la Brâulețul, la Parnica!”