Rotaru de la Botoșani și Iftime de la Craiova (sau invers) sunt doi domni care au apărut de câțiva ani în fotbal și vorbesc aproape zilnic, prin telefon, la tocșoaiele sportive. E foarte interesant ce povestesc dânșii, oamenii sunt enciclopedici, dar n-ar putea să discute între ei? În particular, nu la televizor.
Și pe urma ne mirăm ca trosbalul nostru de șezătoare este decartografiat din Europa de Dudelange, Karagandy, Laci, Pyunik Erevan și Saburtalo. Așa ceva se numește “predictibilitate” ferefistă.
Doar distrugerea și economia socialistă sunt predictibile. În capitalism nu există predictibilitate, pentru că nu știi dacă iți iese afacerea. Din 2014 încoace trosbalul transformat în Daciada corporatistă se prabușește în mod “predictibil”.
Doar două echipe arată bine. Rapidul e o promisiune care se structurează de la meci la meci (Dan Șucu a lucrat ca la emisiunea de pe ProTV, adică a investit după ce a văzut, a tăcut și a înțeles), iar Sepsi și-a facut nu numai construcția, ci și șoseaua care duce la construcție.
Apropo de Sepsi. A venit V. Orban în Romania, ne-a jignit și Guvernul nostru a răspuns palid și cu întârziere. Eu nu susțin că la o mitocănie trebuia răspuns cu o altă mitocănie.
În cartea “Dosarele secrete ale agentului Anton – Petru Comărnescu în Arhivele Securității”, de Lucian Boia, intelectualul turnător Comărnescu îi atribuie lui Mihail Sadoveanu afirmația “ce pretenții să ai de la unguri? În urmă cu 1000 de ani mâncau carne de om”. Nu, nu așa. Dar nici să taci.
Și mai au o problemă patronii și președinții cluburilor noastre. Aproape toți sunt digitalizați, dar se ceartă pentru un gadget ca arbitajul VAR. Dar voi ce credeați că e jucăria VAR?
Arbitrii nu mai sunt arbitri. Au devenit un fel de cititori de contor. Și cum erau cititorii de contor de pe timpuri? Cădeau sau nu la învoială?