Marele antrenor Mircea Lucescu a avut și el antrenor. Acasă. Timp de 60 de ani. Cu discreție și subtilitate, doamna Neli Lucescu a
protejat și a pilotat o familie mai frumoasă și mai puternică decât orice câștigătoare de cupă continentală. Iar Mircea și Răzvan Lucescu, oamenii vizibili ai familiei, au câștigat trei trofee supreme.
Mircea Lucescu două – Supercupa Europei și Cupa UEFA – Răzvan Lucescu unul – Cupa Campionilor Asiei. Când au luat Cupa UEFA și Cupa Campionilor Asiei, Mircea și Răzvan Lucescu au purtat steagul României pe umeri.
Nu e prima oară când scriu despre Mircea și Răzvan Lucescu că sunt doi patrioți fără trâmbiță. Cu fapte. La sfârșitul secolului trecut, Mircea Lucescu s-a întors în România după ce a antrenat trei echipe în Italia. Noi nu eram în U.E., Lucescu avea oferte din Italia și din alte țări ale U.E., dar a venit să construiască Rapidul modern. Se întâmpla în 1997, când noi ne bucuram dacă ne cumpăram un Cielo cu zero km la bord.
Și s-a întors Lucescu, ca să-și ia înjurături. Steaua câștigase șase titluri consecutive, n-avea concurență. Lucescu a readus bipolaritatea și a câștigat titlul în 1999. După un an și-a revenit și Dinamo, condusă de Cornel Dinu. Lucescu reușise. Revitalizase campionatul României.
Mircea și Răzvan Lucescu au câștigat mai multe campionate naționale în străinătate decât în România, deși campionatul românesc e sub acele campionate. Asta spune totul despre doi antrenori convertibili pe plan mondial și despre dezbinarea și invidia din eterna și intriganta Românie.
Am început textul scriind despre doamna Neli Lucescu. Zilele trecute, soția lui Răzvan a cerut puțină decență în ceea ce-l privește pe Mircea Lucescu. E la fel de discretă, de mobilată intelectual și de atașată de familie ca mama lui Răzvan. Vara trecută s-a lansat la București romanul „Câteva nopți și încă una”, de Isidoris Zourgos. Tradus de Ana-Maria Lucescu. Să înveți o limbă străină e greu. Să traduci o carte e infinit mai greu. Iar Ana-Maria Lucescu n-a tradus din franceză sau engleză, ci din greacă.
Pe care n-a învățat-o la școala generală sau la liceu, când asimilezi mai ușor. Un traducător slab poate strica o carte bună. Un traducător bun poate înfrumuseța o carte slabă. Ana-Maria Lucescu a tradus cu virtuți literare un roman foarte bun al unui scriitor grec.
I-aș dori lui Isidoros Zourgos să aibă și în alte țări din zona noastră norocul pe care l-a avut în România, pentru ca această poveste ispititoare, crudă și dulce să ajungă în toate librăriile prestigioase din Balcani.
Aceasta e familia Lucescu. La noi, mai ales în fotbal, e greu de înțeles ce înseamnă o familie puternică și distinsă.