În secolul trecut, când tehnica era la nivelul medicinei, adică avea limite, la canotaj, la înot și la cursele de viteză din atletism exista finișul la fotografie. După cursele cu final foarte strâns, sportivii, antrenorii și spectatorii așteptau să fie developată fotografia care hotăra câștigătorul.
Și acolo se vedea cine a fost în față cu o așchie de barcă, o unghie sau cu nasul. Azi, în fotbal avem VAR și avem degeaba. La un meci CFR Cluj – Rapid vorbim tot despre ”a fost sau n-a fost, se putea da sau nu se putea da”, în loc să vedem că Rapid e o echipă de o repriză și CFR Cluj n-are aspect să fie din nou campioană. Rapid – CFR Cluj, adică două formații submontane, care pot ajunge la Cota 1400 (echivalentul Sinaia) a cupelor europene doar cu telegondola.
Și ce oferă CFR și Rapid echipei naționale – că doar sunt în play-off și ar trebui să ofere – în perspectiva jocurilor cu Austria și Cipru? Nu știu ce rating a avut meciul, dar dacă a avut mai mult de 100.000 de telespectatori, cele două echipe ar trebui să fie mulțumite, mai ales că suntem în campanie electorală, și spectacolul din politică e cu adevărat imprevizibil.
La fotbal, se vede – în clarobscur, dar se vede, mai mult se întrevede – că FCSB e cea mai bună. Pentru Cotroceni, nu se (între)vede nimic. Dacă nu putem să ne dăm seama nici cu VAR ce s-a întâmplat într-o fază, care-i următorul pas?
O să ne certăm, probabil, pe scor. La un meci încheiat, de pildă, cu 2-1, vom spune că a câștigat echipa care a dat un singur gol. Dar cu Austria și Cipru nu te întreabă nimeni despre dilemele astea de teoreticieni ai trecutului recent și neînsemnat.
Lucrurile nu se opresc aici. Înainte de VAR s-a discutat despre apărarea… Nu, nu despre sistemele defensive ale CFR-ului și ale Rapidului, care au avut fisuri. Problema era apărarea corectă a șanselor.
S-a jucat pe bune, și-au apărat șansele cinstit. Acum trebuie să închei cu felicitări? O să spun doar că am văzut și meciuri mai bune și nu le-a considerat nimeni derby-uri.