Ce sunt doi oameni care își dau de șase unul altuia? Prim-miniștri prin rotație. Poanta nu-mi aparține. Îl invidiez pe ăla care a scos-o. E de pe vremea domnilor Ciucă și Ciolacu, L. Orban și Câțu. Șefii lumii sunt peste premierii români, normal. Fiind probabil invidios pe judokanul Putin, Trump vrea să organizeze gale MMA la Casa Albă. Am citit știrea despre Trump în FANATIK și am schimbat subiectul textului de azi, fiindcă îmi propusesem să scriu ceva legat de barajul cu Turcia.
Președintele american e prieten cu Connor McGregor, va investi 23 de milioane de dolari într-o companie a luptătorului și va organiza un eveniment UFC la Casa Albă. Comparațiile cu președinții noștri sunt inevitabile. Despre calitățile de sportiv ale lui Nicușor Dan mă abțin să scriu.
Iohannis cel elocvent ca un Trabant practică sporturi boierești (golf, tenis – la federația de tenis s-a implicat mai mult decât era cazul). Ion Iliescu a fost apropiat de mai multe sporturi și a făcut pentru acestea ce a făcut și în politică – de toate și nimic.
Decentul Emil Constantinescu a fost de-a dreptul destrăbălat în fotbal, declarând că, în tinerețe, a bătut mingea cu Dobrin la Pitești. O bătuse atât de bine, încât s-a dus la Săftica, a vrut să o jongleze în fața fotbaliștilor din echipa națională, a călcat pe ea și a căzut, dar nu în sondaje, ci în fund.
L-am lăsat pe Băsescu la urmă. Încercatul matelot n-are nicio vină că Elena Udrea a organizat Gala Bute? Pentru Gala Bute au plătit Udrea și Obreja. Rudel Obreja s-a și prăpădit. Ce m-a deranjat e că Udrea, după ce și-a luat pedeapsa, a fost abandonată și de ”intelectualii lui Băsescu.’
Am scris atunci un text intitulat ”Nuțico, unde-s lichelele care-ți lingeau inele?” Și o întrebam ”la ce te așteptai? Cu banii publici nu mai jonglezi, bovarismele de Evita Peron nu mai interesează pe nimeni, farmecul tău e la lichidare.”
Revenind la Trump, toate acțiunile lui sunt pe liziera prostului gust cu avangardismul. Dar important e că vine cu mereu cu ceva nou. Lovește primul, cum s-ar spune în sporturile de contact. Și n-are nicio apăsare, nu-l reține nicio ancoră culturală.
Giuliano Da Empoli l-a descris perfect în ”Vremea prădătorilor”. ”O imagine cu Trump cu o carte în mână, nu cu o tabletă sau un hamburger, ar fi una dintre cele mai năstrușnice deep fakes ce pot fi scornite.”
Președinții noștri (chiar și Băsescu) sunt oameni citiți. Și la ce le-a folosit? Lumea de azi te învață că, decât să citești o carte, mai bine furi un tablou dintr-un muzeu.