CFR Cluj dezavantajată (sau așa se plânge) în cupele europene, U Cluj avantajată (sau așa se plâng adversarii) în campionat. Așa ceva ar fi fost de neconceput în urmă cu zece ani. Sau chiar acum un an.
Pentru că în sezonul trecut, adică într-un meci cu Buzăul, VAR s-a developat pentru U Cluj ca un film de propagandă din perioada comunistă, adică „partidul are întotdeauna dreptate”.
În istoria ei de peste 100 de ani, U Cluj a fost considerată o echipă boemă. Azi e tratată ca o echipă a boierilor. Nu dau vina pe Sabău, antrenorul Sabău calcă pe urmele (mai are de alergat) marelui jucător Sabău, dar Sabău antrenează echipa, nu o și pilotează în afara terenului. Înainte, U Cluj era condusă de cadre universitare cu mâini fragile, spiritualizate, de artiști sau de chirurgi. Acum e condusă de bugetari cu mâini forte.
Trec la Farul, adversara de ieri a Universității Cluj. Știți câte meciuri a avut orașul Constanța în cupele europene înainte ca Hagi să inventeze Viitorul? Zero, nada, nexam, canci. Cu Hagi, Farul și apoi Viitorul au strâns peste 20 de partide oficiale în Europa. Pentru un oraș port (gândiți-vă la Marsilia, Liverpool, Rotterdam, Hamburg, Napoli și sigur am uitat măcar alte cinci importante) nu e foarte mult.
Pentru ce a găsit Hagi la Constanța, e imens. A câștigat de două ori campionatul și a dat câteva zeci de fotbaliști echipei naționale. Dar, pentru că aproape în orice context există acest fatal „dar’”, la Viitorul și la Farul nu au apărut un Dobrin, un Dumitrache, un Dinu, un Dumitru, nu au apărut un Marcel Răducanu, un Iordănescu, nu au apărut un Balaci, un Cămătaru, un Ștefănescu, nu au apărut un Hagi, un Lacătuș, un Belodedici.
Ultimul nostru mare fotbalist a fost Mutu. Eram convins că Hagi va da un jucător de talia lui. Acum doar sper că îl va da. De la celelalte echipe n-aveam nicio pretenție să scoată un Mutu. De la Hagi am.
Fără fotbaliștii creați de Hagi sau trecuți pe la Viitorul – Farul, echipa națională era pa, la revedere de șapte-opt ani. Acum vreau să vină ziua în care suporterul român să vadă un lider al echipei naționale și să spună „el e cel pe care îl așteptam”. Și acel fotbalist să fie nominalizat pentru Balonul de Aur. Nu contează că nu-l va lua. Important e să fie acolo.