Au ceva praf saharian pe ele, dar rămân două repere ale fotbalului românesc. Dinamo și UTA. Unul în play-off, altul e în play-out, bine că mai sunt în Liga 1, pentru că își depășesc posibilitățile materiale.
UTA – Dinamo 0-2 a fost un meci frumos. Dinamo a făcut piruete și UTA reverențe. Pe vremea când UTA elimina campioana Europei și Dinamo îî avea în echipă pe Dumitrache, Dinu, Lucescu, Radu Nunweiller, marii echipe din Arad i se spunea ‘Bătrâna Doamnă’, iar Fănuș Neagu o numea ‘Baba UTA’, dar nu pentru că ar fi avut ceva cu formația în care jucau Domide și Gornea, ci pentru a le face în ciudă celorlalți ziariști care se hrăneau cu nostalgia UTA-ei cu Petschovschi, Farmati și Băcuț exact cum îmi întrețin eu nostalgia acelui Dinamo cu Andone, Răducioiu, Lupescu. Și cu Mircea Rednic. L-am criticat de multe ori, dar nu știu dacă UTA ar fi strâns măcar 20 de puncte în acest campionat fără antrenorul Rednic.
Săptămâna asta va fi returul FCSB la Lyon. Și peste nouă zile meciul naționalei cu Bosnia. Mi-e greu să cred că FCSB se va califica, dar și mai greu mi-ar fi fost să îmi închipui în toamna lui 2024 că FCSB va ajunge atât de departe în Europa.
Indiferent de rezultatul meciului cu Lyon, toate echipele din play-off-ul nostru ar trebui să evite polemicile cu șefii FCSB, ci să analizeze cum și-a defrișat FCSB drumul în Europa. Fiindcă e o reușită să ai în câteva luni mai multe partide oficiale în cupele europene decât meciurile amicale jucate de adversarele din play-off în turneele de pregătire din străinătate.
Mari speranțe nu ne punem cu Lyon, că n-avem un Fofana. Dar pasul următor, la fel de greu sau poate mai greu decât parcursul FCSB până aici, e să exportăm și noi jucători ca Fofana.
Cu adevărat mari speranțe îmi pun în calificarea la Campionatul Mondial din 2026. Se apropie meciul cu Bosnia. Mircea Lucescu s-a recuperat după operația la șold, dar marea sa problemă o reprezintă numărul mare de internaționali accidentați.