Răzvan Ioan Boanchiș, o altă perspectivă după evenimentele de pe Arena Națională: „Cuvinte urâte la Dinamo – Rapid. Când anunță că vor bombarda o țară, dictatorii se exprimă frumos”

Mulți s-au scandalizat după înjurăturile de la Dinamo – Rapid. O iau pe puncte.

Analiza lui Răzvan Ioan Boanchiș după duelul galeriilor de la meciul Dinamo – Rapid

1. Cu o săptămână înainte de Dinamo – Rapid, Mircea Lucescu a fost atacat în presă cu vorbe nu la fel de contondente, dar mai radioactive decât alea folosite pe stadion. Ești lipsit de eleganță dacă îi reproșezi unui om că are 80 de ani, dar folosești expresii pe care nu se cuvine să le adresezi unui om de 80 de ani. Și pe urmă redevii filistin. Te oripilează orice. Ai vrea să pui prezervativ și pe furculiță.

2. Pe vremuri, pe stadion se foloseau cuvinte prea puțin îngăduite în cărți și deloc îngăduite în ziare și la televizor. Azi, pe rețelele de socializare, lumea se exprimă mai urât decât pe stadion. Un Dinamo – Rapid sau un Dinamo – FCSB e cenaclu literar pe lângă ce se întâmplă într-o campanie electorală făcută pe tik-tok și, mai ales, în comentariile atașate postărilor.

3. Marea problemă nu e că românii înjură la meci. Marea problemă e că, în afara stadionului, înjură pe cine nu trebuie. Am învățat de la oameni pățiți, eram tânăr și am crezut că ei exagerează, dar aveau dreptate când mi-au spus ”cel mai mult te vorînjura și te vor urî ăia pe care i-ai ajutat. În prima fază te vor aprecia, în a doua vor considera că i-ai ajutat fiindcă meritau, pe urmă vor spune că meritau mai mult. Și dacă nu le mai dai, devii dușmanul lor”. Astea sunt lucruri grave, nu niște înjurături cărora destinatarul nu le știe expeditorul.

Digi24.ro

„Steve Witkoff credea ad litteram ce spuneau rușii.” Negocierile de pace în Ucraina, prin ochii omului care a fost prezent în cameră

De ce opinia publică nu ar trebui să fie neapărat oripilată de evenimentele de pe Arena Națională

4. Pe mine nu mă deranjează galeriile când înjură. Mă deranjează când îi învață pe patroni câți bani trebuie să aducă de acasă, când vor să schimbe antrenorul și când îi pun pe jucători să jure fidelitate. În capitalism, fidelitatea fotbalistului profesionist se manifestă față de culorile bancnotelor, nu față de culorile clubului. Dacă joacă prost e dat afară. Dacă joacă bine pleacă la o echipă unde va câștiga mai mult. Înainte de a fi loial sau neloial el are interesul de a progresa, ca să se îmbogățească. E jenibil jocul ăsta de-a ”mă iubești, nu mă iubești.” Nu e nicio
iubire. E un contract.

Digisport.ro

A slăbit 15 kilograme în doar 7 săptămâni și le-a spus tuturor cum a reușit! Produsul de care nu s-a mai atins

5. Microbiștii de azi iubesc mai mult fotbalul decât microbiștii de vârsta mea. Pe vremuri erau mai puține distracții. Și pasiuni. Și lumea mergea la meci. Azi ai de unde alege și unii au ales fotbalul. Meciurile încep mai târziu (uneori la imposibila oră 21.45), traficul e mai greu. Și totuși oamenii vin la fotbal. Îi respect, pentru că eu n-aș mai pleca la ora 19 – 20 de acasă ca să mă întorc cel mai devreme la unu noaptea și să mă culc la două pentru un meci. E un meci, nu e noaptea de revelion.

6. Ca să vedeți ce descoperire, se înjură pe stadioane! Am cunoscut oameni buni la suflet care vorbeau buruienos. Am cunoscut și javre care vorbeau academic în orice împrejurare. Când anunță că vor bombarda o țară, dictatorii vorbesc frumos.