Mihai Neșu, lovit de reforma fiscală a lui Ilie Bolojan. Pentru mine, fotbalul este cel mai frumos sport, dar și cel mai dur sport. Nu hocheiul, unde echipamentul de protecție are 10-15 kilograme. Nu fotbalul american. Diferența între rugby sau fotbal și fotbalul american e aceea dintre morun la cuptor și cheeseburger. Fotbalul e mai dur și decât un sport superb cum e boxul, iar aici statistica mă confirmă. În niciun sport nu s-au prăpădit, în timpul jocului, atâția oameni ca pe terenul de fotbal.
Mihai Neșu a supraviețuit unei accidentări cumplite. Azi, conduce un centru de recuperare prin care încearcă să ajute copiii și adulții cu dizabilități. Un om care a trăit o tragedie a găsit resurse de generozitate pentru a încerca să atenueze dramele altora.
E mai mult decât un gest de caritate. E Everestul omeniei. Când era pandemia covid s-a abuzat de cuvântul ”empatie”. Toți neisprăviții au învățat cuvântul ăsta, deși limba română are altele mai frumoase pe temă.
Solidaritate, afecțiune, compasiune, îndurare. Pe toate acestea le-a adunat Neșu. Iar Guvernul Bolojan a considerat că Neșu (mă rog, centrul de recuperare administrat de Neșu) trebuie să plătească 36.000 de euro pe an. 3.000 pe lună.
Într-un asemenea context nu e loc de ironii. Dar dacă ar fi, i-aș spune lui Neșu că a avut noroc că e orădean ca Bolojan. Dacă Neșu era din Suceava sau Ploiești, poate că ar fi avut de dat 60.000 de euro. 5.000 pe lună.
Mă joc și eu cu cifrele, scuze. Așa m-a învățat meticulosul fiscalist Bolojan. Impozitele au crescut cu 70%. Asta înseamnă că un om care avea de dat 1000 de lei ar avea de dat acum 1700 de lei.
Dar unii au de dat 2100 de lei, alții 2400 de lei. Cât înseamnă saltul de la 1000 de lei la 2400 de lei? 70%, cum să nu! Nu-mi plac bancurile, dar trebuie să citez unul.
Eminentul fiscalist Bolojan s-a hotărât să-l premieze cu 1000 de lei pe un olimpic la economie. După ce i-au fost calculate taxele, impozitele, C.A.S-ul, olimpicul trebuie să-i dea lui Bolojan 1100 de lei.