Sport

Răzvan Ioan Boanchiș povestește despre un român decent, care aduce onoare României în străinătate: „Patriotism, nu patrioțeală”

Răzvan Ioan Boanchiș a povestit într-un editorial în Fanatik despre românul decent, care aduce onoare țării noastre în străinătate. Cine este omul care l-a impresionat.
02.12.2025 | 09:07
Razvan Ioan Boanchis povesteste despre un roman decent care aduce onoare Romaniei in strainatate Patriotism nu patrioteala
Răzvan Lucescu este românul care aduce cinste României în străinătate. Editorial Răzvan Ioan Boanchiș. Foto: hepta.ro.
ADVERTISEMENT

A fost festival de patrioțeală, zilele astea, la televizor. O să povestesc despre un român decent, care aduce onoare României în străinătate. Răzvan Lucescu.

Răzvan Lucescu. Patriotism, nu patrioțeală

Toamna lui 1982. Eram în clasa a șasea la școala 118 Vasile Alecsandri și m-am dus în fața cancelariei, să mă întâlnesc cu mama, care era profesoară la aceeași instituție de învățământ. Ne-au întrerupt doi elevi de-a opta. De fapt, ne-a întrerupt doar unul, Kiki Iancu. Celălalt era Răzvan Lucescu. Privea în jos, dar bucuria îi desena serpentine pe obraji. „Uitați, doamnă, el e noul nostru coleg! A venit de la Hunedoara. În după – amiaza asta, tatăl lui a bătut Sturm Graz, cu 3-0!”

ADVERTISEMENT

După două luni, într-o sâmbătă de decembrie, i-am revăzut pe cei doi la fel de exuberanți, pe trecerea de pietoni dintre Athenee Palace și magazinul Auto – Moto – Velo – Sport. Mircea Lucescu scosese un uriaș 0 – 0 la Florența, cu Italia, campioana mondială. Răzvan și Kiki coborau, într-o țopăială, spre Cișmigiu. Pe vremea aia, familia Lucescu stătea în blocul de pe Știrbei Vodă, colț cu Luterană.

Pe urmă, Răzvan și Kiki s-au dus la liceul Lazăr, eu la Bălcescu. Nu m-am întâlnit niciodată cu Răzvan, cât timp a fost fotbalist. În 2002 devenise președinte la Rapid. A dat o declarație care mi s-a părut deșucheată și am scris „Răzvane, am fost colegi în >, ai un tată aproape istoric, dar ai spus o bazaconie!”

ADVERTISEMENT

Răzvan Lucescu l-a sunat pe Răzvan Ioan Boanchiș: „Bine că nu m-a ascultat”

În redacție au început miștourile. „Are un tată >? Dar > cine e? Cornel Dinu?” A doua zi m-a sunat Răzvan. „Mi-a plăcut ce ai scris, nu mă supăr eu pe tine. Vii să mâncăm la „White Horse?” După câteva luni i s-a propus să fie antrenor la Brașov. M-a întrebat ce cred despre chestia asta. Nu fiindcă ar fi ținut cont de ce zic eu.

ADVERTISEMENT

Dar el întreabă sau întreba pe toată lumea și face ce știe el. I-am zis „tu ești un tip elegant. N-ai ce căuta pe bancă!” Bine că nu m-a ascultat. Dar erau mulți care gândeau ca mine și toți urmau să-l compare, inevitabil, cu ilustrul său tată.

De aici încolo știți. Sau nu prea știți. Așa cum a refuzat să fie răsfățatul numelui său, Răzvan a refuzat să fie și răsfățatul rezultatelor lui din cupele europene. A făcut Rapidul continental, a eliminat Hamburgul, a dus de două ori echipa în Europa League și a plecat la Brașov, în Divizia B. A fost selecționerul României și a demisionat după ce a învins Bosnia, cu 3-0, ca să se ducă la Rapid sau la El Jaish.

ADVERTISEMENT

Cariera impresionantă a lui Răzvan Lucescu

Sau la Petrolul Ploiești, unde patronii le cereau angajaților bani împrumut. A fost și la Skoda Xanthi, un fel de Chindia a Greciei, pe care a tras-o după el până în finala Cupei. Și de unde refuza să plece, deși îl ofertau marile nume – Panathinaikos, Olympiakos, AEK. A ales a patra echipă a Greciei și a luat cu ea  de două ori campionatul și de două ori cupa.

Și iar a plecat, dar ideea de nestatornicie nu se potrivește în contextul ăsta. A fost statornic la echipele cu bani puțini – Rapid, Brașov, Xanthi. În 2019, Răzvan Lucescu a luat Liga Campionilor Asiei și a purtat, în Japonia, steagul României pe umeri. Așa arată un patriot. Fără trâmbiță. Cu fapte.