Sport

Cum putea juca, de fapt, Dobrin la Guadalajara, în Mexic. Răzvan Ioan Boanchiș despre rolul lui Mircea Lucescu și cel mai mare mister din fotbalul românesc

Răzvan Ioan Boanchiș a scris în FANATIK despre diplomația de care a dat dovadă Mircea Lucescu în cariera de antrenor. Gazetarul a făcut o paralelă cu modul în care Angelo Niculescu s-a comportat cu Nicolae Dobrin, la Campionatul Mondial din 1970
15.04.2026 | 08:59
Cum putea juca de fapt Dobrin la Guadalajara in Mexic Razvan Ioan Boanchis despre rolul lui Mircea Lucescu si cel mai mare mister din fotbalul romanesc
Răzvan Ioan Boanchiș, ferm convins: „Dacă Mircea Lucescu era antrenor în 1970, Dobrin ar fi jucat în Mexic” Foto: colaj Fanatik
ADVERTISEMENT

Când sunt înjurat pe Facebook cu greșeli gramaticale e ca și cum aș primi un compliment. Dar sunt și cititori care mă inspiră. Un domn pe nume Robert Roland, pe care nu-l cunosc personal și poate că scrie sub pseudonim, mi-a transmis „dacă era Mircea Lucescu antrenor în 1970, Dobrin ar fi jucat la Campionatul Mondial din Mexic. Dacă era Angelo Niculescu antrenor în 1989, Lupu nu ar fi jucat niciodată la Dinamo”. Așa e.

Greșeala lui Angelo Niculescu la Campionatul Mondial din 1970

Angelo Niculescu a greșit față de Dobrin încă de la plecarea spre Mexic. Ar fi fost normal să anticipeze tentațiile de la Guadalajara și problemele legate de climă. Și să stea mai mult de vorbă cu Dobrin.

ADVERTISEMENT

Angelo Niculescu a fost un antrenor foarte bun (nu i se pot lua calificarea la mondialele din 1970 și propulsarea echipei naționale printre primele opt ale Europei în 1972), dar rigid. Luptase pe frontul de Est în Al Doilea Război Mondial – o experiență infinit mai dură decât acomodarea în Mexic, nu-i așa? – și trebuie înțeles în contextul epocii. Să nu uităm că, în 1970, România era o țară comunistă. După șase ani, la Montreal, Nadia a uimit lumea (și) pentru că nu a fost menajată. Nadia avea ceva în plus față de celelalte gimnaste cu acces la medalii. „Eu nu sculptez păsări, eu sculptez zborul”, spunea Brâncuși. Nadia plutea și pentru că muncise cât colegele care n-aveau talentul ei.

Talentul lui Mircea Lucescu cu fotbaliștii capricioși

Lucescu a fost un antrenor organizat ca Angelo Niculescu, dar mai subtil și mai afectuos cu jucătorii tehnici. Ca să strălucească, Dobrin trebuia pus în lumină. Angelo Niculescu nu a găsit, poate că nici nu l-a căutat, drumul spre sufletul lui Dobrin. Lucescu a știut să scoată tot ce e mai bun din fotbaliștii talentați. Și să se apropie de ei. Așa a făcut cu Dumitrache și Gabor la Corvinul, cu Lupu și Răducioiu la Dinamo, cu Sergen și Ilhan Mansâz la Istanbul.

ADVERTISEMENT

Un fotbalist turc talentat (Ilhan Mansâz, dacă nu mă înșel, sau poate Sergen) a fugit într-o noapte din cantonament și a venit când intră muncitorii în schimbul întâi. Lucescu l-a așteptat și i-a spus „dacă află cineva din conducere, îi zici că eu te-am lăsat să pleci”. Cu acest gest, Lucescu l-a cucerit definitiv pe acel jucător.

ADVERTISEMENT

Pe fotbalistul talentat, capabil să câștige singur un meci, îl conduci lăsându-i impresia că el conduce. Când ai o mină de aur trebuie să știi să o exploatezi. Altfel, pățești ca România cu Roșia Montană. S-au certat românii între ei și au câștigat străinii. Goga a scris acum vreo 120 de ani „Munții noștri aur poartă”. Dar noi am rămas cu următorul vers, pe care nu-l mai redau.

ADVERTISEMENT