Cei care îl înjură pe Mircea Lucescu ar trebui să se gândească la modificările inspirate pe care le-a făcut în primul 11 aliniat împotriva Austriei. Asta în condițiile în care România U20 a fost călcată în picioare la Buftea de Cehia. Scor 1-5. Aia e valoarea fotbalului nostru, așa arată oferta campionatului intern.
Culmea e că nici măcar pentru acest 1-5 cu Cehia nu poți da vina pe antrenori. Au trimis pe teren crema, floarea, șampania unei competiții de zeamă chioară, uscături, caracude.
Dacă stăm să contabilizăm înjurăturile, cele mai multe le-au primit, în ultimul an, Lucescu și familia Hagi (Ianis și Gheorghe), în diferite contexte. Iar golul împotriva Austriei a fost a fost marcat după centrarea lui Ianis Hagi (i se contesta prezența la echipa națională, iar Lucescu a avut inspirația, trecând peste riscuri, de a-l pune căpitan) pentru Ghiță, ambii fotbaliști fiind crescuți la Viitorul Constanța.
Damblaua asta cu „oricine poate fi criticat” este desuetă. A funcționat excelent și era nevoie de așa ceva în anii ’90, când România venea după cenzură. Merge folosită în continuare în politică, unde senatorii și miniștrii au intrat săraci, iar acum sunt bogați și ei, și frații, și cumnații, și prietenii, și amantele lor. În 1990, Lucescu era deja glorios (căpitan și antrenor al echipei naționale, fotbalist la mondialele din Mexic, antrenor la Euro 1984, antrenor la Dinamo într-o semifinală de cupă europeană), iar milionar a devenit după 1990. Dar nu din afaceri cu Statul. A antrenat în străinătate. Și la Inter Milano, dar și la Galatasaray și Donețk, unde a luat două cupe europene.
Valoarea fotbalului nostru nu este 1-0 cu Austria, ci 1-5 cu Cehia la tineret. Austria a avut pe teren un fotbalist de la Bayern Munchen și unul de la Real Madrid. Arătați-mi și mie un român care a jucat pentru Bayern Munchen. La Real Madrid a fost unul. Dar în secolul trecut.
Contra Austriei, Lucescu a dovedit că se pricepe mai bine la fotbal (asta știam) decât toți contestatarii lui de ieri și de azi la un loc, dar și că e mai lucid și mai curajos, deci mai tânăr, decât personajele îmbătrânite prematur care se uită în buletinul lui. Nu vreau să fiu rău, dar cred că și în buletinele de analize (medicale, nu tactice) Lucescu stă mai bine. A jucat în divizia A la 45 de ani (Sportul Studențesc – Dinamo, în 1990).