1. Pentru că Sartre a refuzat Premiul Nobel se vorbește și azi despre gestul lui. Mulți dintre laureații Nobelului pentru literatură au trecut pe raftul doi. Și un exemplu des pomenit în România. Eminescu și Creangă n-au luat premii. Au devenit premii.
2. Coborând pe Pământ, mai exact pe gazon, nu trebuie să facem atâta caz pentru Balonul de Aur luat de Rodri. Băiatul a avut bun-simt. A spus că îi pare rău că nu l-au luat Xavi și Iniesta. Dacă l-a câștigat el, atunci l-ar fi meritat și alți spanioli. Butragueno, Santillana, Raul și mai puneți dumneavoastră vreo cinci.
3. Nu faceți atâta caz de Balonul de Aur. Ierarhiile indiscutabile sunt la înot și atletism, unde nu te departajează voturile, ci sutimile de secundă.
4. Știm cu toții cine sunt și ce putere financiară au domnii de la Manchester City. De ce nu s-ar fi împrietenit cu prestigioșii jurnaliști care au gestionat ancheta? Va rog, fără clișeele „nu se poate la nivelul asta” și „Teoria Conspirației”.
E așa greu să fentezi un computer sau să convingi niște ziariști? Mai e un clișeu: „numai românii sau golanii din alte țări latine se pretează la așa ceva.” Să fim serioși. Știți unde au fost, după Al Doilea Război Mondial, cele mai multe bande de tâlhari? Nu în România, nu în Sicilia. Ci în țară considerată etalon al cinstei. În Germania. În cele patru sectoare ale Berlinului. Bandiți în vârstă de 15, 16, 18 ani.
Le fuseseră bombardate casele, mamele lor se chinuiau să crească alți patru-cinci copii (unii dintre ei născuți după ce le-au violat ocupanții sovietici), iar tații le muriseră pe front. Aceiau erau copiii războiului. Și s-au ținut de nenorociri până prin 1965. Și înainte de ridicarea Zidului, și după ridicarea Zidului, făcând jafuri și crime de ambele părți ale Zidului.
4. Cele mai jegoase aranjamente de la Campionatele Mondiale au fost RFG – RDG 0-1, în 1974, și RFG – Austria 1-0 în 1982. Și dumneavoastră garantați pentru niște ziariști francezi? Eu nu susțîn că a fost blat în favoarea lui Rodri, nici nu mă înnebunesc după Vinicius (Real Madrid a avut fotbaliști peste el, începând cu Puskas și Di Stefano), dar am voie să mă gândesc la orice, că de-aia e democrație.
5. Am avut și noi o anchetă șmenuită. Nu suspectată. Dovedită. În 1980, cotidianul „Sportul” l-a scos fotbalistul anului pe Marcel Răducanu. Marcase golul ăla cu Anglia. Și „Flacăra” l-a dat câștigător pe Costică Ștefănescu. Sorin Satmari a dat pe față blatul chiar la televiziunea ceaușistă, folosind că pretext un interviu sărbătoresc cu Marcel Răducanu.
6. Maradona și Pele n-au luat „Balonul de Aur”. Așa era regulamentul pe atunci. Dar Maradona și Pele au rezistat mai bine la proba timpului decât Ronaldo „dințosul”, Ronaldinho, Cruyff, Beckenbauer și mi-e tare teamă pentru Messi și Cristiano Ronaldo.