Campionatul Mondial din 1994. Hagi ar fi meritat Balonul de Aur și a ajuns la constelația Barcelona. Răducioiu a marcat patru goluri la turneul final, după un sezon în care evoluase pentru Milan „doar” în zece meciuri oficiale. Dar ceilalți atacanți din lotul lui Milan se numeau Van Basten, Jean-Pierre Papin, Massaro, Brian Laudrup și Simone.
Am început cu Mondialul din 1994, cel mai important reper al echipei noastre naționale, pentru că s-a destructurat încă un mit – „e bine că fotbalistul cutare joacă la o echipă mare”. Am crescut cu acest mit. Și voi rămâne ancorat acolo.
Spărgătorul de inerții pe nume Messi joacă la o echipă de plajă. Excelent branduită de Beckham, dar de plajă. Plajă de milionari, dar plajă. Concepția mea (reziduală, recunosc) o avea în urmă cu aproape 20 de ani și antrenorul Angliei. Beckham însuși era la o echipă din America (Los Angeles Galaxy – plajă, bani, staruri hollywoodiene) și selecționerul i-a spus să se întoarcă în Europa dacă vrea să mai prindă naționala.
Messi joacă în America, dă peste cap nu doar calculele fotbalului, ci și pe ale medicinei. Mâine va împlini 39 de ani. Într-o lume grăbită, sunt mulți prim-miniștri mai tineri decât Messi. Și soluțiile lor sunt mai ruginite decât felul în care Messi regândește fotbalul de la un meci la altul. E o vorbă veche. „Dacă tinerii ar ști… Dacă bătrânii ar putea…”. Messi e bătrânul care știe și poate. Și el, și Maradona, pe lângă faptul că sunt cei mai buni fotbaliști ai tuturor timpurilor, au o calitate mai puțin remarcată. Dacă ai compara țările cu niște piese vestimentare, Argentina e o cravată întinsă de la zone tropicale până la ghețari.
Și a fost populată și civilizată de spanioli și de italieni. Echipa națională a Argentinei are cel mai agresiv, cel mai european stil de joc din America de Sud. Maradona și Messi au adus și afecțiune pentru Argentina fotbalistică. Până la ei doi, Argentina a fost o națională dură și speculativă. Chiar și în 1978, când îi avea pe Kempes și Ardiles și a ieșit campioană mondială, tot dură și speculativă era. Și îți aduceai aminte că Buenos Aires, în a doua jumătate a secolului trecut, a avut parte și de influențe nemțești.
Din nou ne întrebăm care a fost mai mare, Messi sau Maradona? România n-are parte de asemenea probleme. De la Hagi încoace, naționala n-a prins niciun Mondial. Hagi e cel mai mare fotbalist român și dacă luăm în calcul doar criteriul mondialelor. A jucat în patru campanii de calificare pentru mondiale și România s-a calificat de trei ori.