În urmă cu aproape 70 de ani, CCA (precursoarea Stelei și a FCSB) a avut un meci în Cupa Campionilor cu Borussia Dortmund. Cei doi portari legendari, Voinescu și Toma, erau accidentați, așa că a apărat un jucător (Titus Boroș) din echipa națională de volei.
La ce se întâmplă acum în București, returul FCSB – PAOK va fi câștigat de echipa care va avea de la mijloc în sus un Ingemar Stenmark. Ăsta a fost un schior suedez din anii ’70-’80, care câștiga tot, nu-l putea opri nici Ceaușescu.
Pe vremea aia, în România, chiar și știrile sportive erau (foarte) cenzurate. În fiecare iarnă, din decembrie până în februarie, vedeai la TVR, o dată sau de două ori pe săptămână, un reportaj de 30 de secunde cu Ingemar Stenmark, care iar îi bătuse pe toți.
Era cam ca Borg în tenis, alt suedez, câștigător de cinci ori consecutiv la Wimbledon. E frig afară, cald în casă și vremea te îndeamnă la tot felul de analogii. Nu e niciun ”iad alb”, cum exagerează ăștia la televizii, e un spectacol meteo normal pentru luna februarie.
Parcul auto din București crește an de an, iar deszăpezirea se face la fel de prost ca în comunism, asta-i tot. Terenurile de fotbal – în aceeași situație. Dar vă aduceți aminte cum se spunea, in urmă cu vreo zece ani, că ”pregătirea de iarnă la munte, alergarea prin nămeți, reprezintă o metodă depășită în fotbal”?
Poate că așa e, nu mă pricep, însă pun o întrebare. Pentru returul cu PAOK, jucat în condițiile de acum, i-ar fi fost de folos FCSB măcar o săptămână la Forban? FCSB și PAOK s-au pregătit în condiții similare, așa că nu cred că FCSB are și alt avantaj în afară de acel gol în plus de la Salonic. PAOK are fotbaliști, nu stripteuze tropicale.
Îmi aduc aminte acum de niște meciuri… Decembrie 1987. Sportul Studențesc – Verona. Terenul – ca pârtia de schi de la Sestriere. Sub zăpadă, patinoar. Am fost pe stadion.
Tot publicul în picioare, sărind pe vârfuri, ca să nu înghețe. Dacă te așezai pe băncile de fier din tribună, ți se lipeau țurțurii de blugi. Decembrie 1995. Steaua – Juventus. Minus 10 grade.
Pe ecranul televizorului ninsoarea era mai deasă decât firele de păr alb ale lui
Ravanelli. Bătea un vânt care ar fi dărâmat și sania lui Moș Crăciun. Pe vremuri ningea și în decembrie.