Răzvan Ioan Boanchiș scrie despre tragedia care a îndoliat întreaga țară: „Duckadam a fost mai bun decât știm de la televizor”

Lui Duckadam i s-au făcut două uriașe nedreptăți la câteva luni după ce s-a lăsat de fotbal. Întâi l-a dat afară “brava noastră oștire”, care are acum în Liga a două un fel de echipa de trosbal furajata din bani publici.

Răzvan Ioan Boanchiș: „Duckadam este fotbalistul român cu cea mai mare realizare personală”

A două nedreptate a fost “Balonul de Aur”. În 1986, înaintea lui Duckadam ar fi meritat să fie doar Maradona, care câștigase singur Mondialele din Mexic. Dar “Balonul de Aur” nu l-a luat Maradona, pentru că nu se dădea pe atunci celor de pe alte continente sau cam așa ceva.

Așa că pe primul loc a ajuns sovieticul Belanov. Duckadam – abia pe 8. Belanov a fost cel mai bun în finală Cupei Cupelor, câștigată de Dynamo Kiev. Cupa Cupelor era C2. Duckadam a câștigat Cupa Campionilor (C1) și a intrat în Cartea Recordurilor.

Duckadam este fotbalistul român cu cea mai mare realizare personală într-un meci internațional – finala de la Sevilla. Dar Duckadam are meciuri la fel de mari care n-au fost televizate. Acele partide l-au adus la Steaua. Juca la UTA, care se zbătea mereu la retrogradare sau chiar se ducea în B.

Digi24.ro

Pedeapsa primită de o femeie care le-a bătut în tavan vecinilor de deasupra ei, din cauza zgomotului. Decizia luată de un Tribunal

UTA câștigă foarte rar în deplasare (cred că un meci la doi ani, țin minte unul la Brașov), scotea rar egaluri în deplasare și, de obicei, pierdea, dar cu 1-0 sau 2-1. Diferența de scor era limitată de Duckadam. Și citeam a două zi cronică din “Sportul”.

Trei-patru jucători de la UTA luau notă 5, șase sau șapte 5,5 și Duckadam 9. La Steaua, având o apărare extraordinară, cu Iovan și Bărbulescu fundași laterali, Belodedici și Bumbescu în centru și Tudorel Stoica și Boloni în față lor, Duckadam avea șapte-opt intervenții excepționale într-un campionat.

Răzvan Ioan Boanchiș: „L-au tratat ca pe un urs de pluș sau ca pe un urs împăiat”

În anii ’80 se etalau (și ne regalau) în permanentă câte 50 de fotbaliști care puteau să joace în echipa națională. Duckadam a strâns doar două selecții pentru că Lung a fost impecabil între septembrie 1982 și 90, iar preferații mei erau Iordache și Moraru.

Fiți atenți puțin: Cârțu 7 selecții, Bărbulescu 5, Orac 3, Marcel Pușcasș una și – incredibil! – Fane Petcu, Majearu, Donose, Ion Marin niciuna. Fiecare dintre ei ar fi fost azi căpitanul echipei naționale. Chiar dacă pe Majearu sau Petcu nu i-ar fi interesat chestia asta.

Digisport.ro

PSG ”pune pe masă 50 de milioane de euro pentru Radu Drăgușin”! Tottenham s-a decis imediat

Duckadam – un urs pe cât de glorios, pe atât de blând, pe care multe mărimi ale României l-au tratat că pe un urs de pluș sau ca pe un urs împăiat cu care te pozezi și pe urmă îi întorci spatele. Dumnezeu să te odihnească, Duckadam!