Normal că nu e cazul să vi le însușiți, dar trebuie să vă mărturisesc că n-am fost invitat la “Fanatik” pentru a scrie călduț.
1. O chinezoaică de 58 de ani a participat la concursul de ping-pong în contul Chile. A declarat că “am reușit să-mi ating visul. Acela de a fi la Olimpiadă.”
Chestia asta cu “să-mi ating visul” e bună la “Surprize, surprize”. Eu învățasem că Olimpiada e pentru performeri, nu pentru bunicuțe care vor să fie Scufița roșie și să le mănânce lupul algerian de la box.
2. V-am prevenit că forțez puțin nota. La următoarea Olimpiadă nu vor mai participa țări, ci corporații. Se vor lupta firmele de telefonie cu benzinăriile și supermarketurile cu IT-ul.
E una din concluziile mele abrazive, după ce am văzut cum Cercurile olimpice au devenit Circurile olimpice. Îndrăznesc să-mi imaginez că la J.O 2028 se va decerna și medalia de aur pentru divertisment.
3. Ca să nu existe discuții, nu cunosc niciun antrenor de gimnastică din școala veche. Și nu sunt de acord cu metodele lor dure. Dar nici cu locul 7 pe echipe la feminin.
Îi felicit sincer, pentru inteligență, pe americani. Sub stindardul corectitudinii politice, au coborât gimnastica până la nivelul la care pot să o domine.
4. După asfințitul Renașterii, Franța a fost regina culturală a lumii. O regină cu aere de curtezană. Din păcate, acum regina s-a curvit de tot.
Olimpiada asta dedicată unor cetățeni în curs de formulare a fost un nou motiv pentru englezi de a-i dușmăni pe francezi. La Paris, în 2024, s-au ținut primele Jocuri Olimpice cu volanul pe dreapta.
5. Un moment foarte important în box, lupte, judo a avut loc atunci când s-au inventat categoriile. Adică grea, semigrea și tot așa în jos.
Pe urmă s-au apucat și fetele de aceste sporturi de contact. Perfect. Acum e nevoie oare de o a treia secțiune? Habar n-am, dar observ că oamenii care cer toleranță sunt lipsiți de politețe.
Cât despre România – e cum o știți. Țara noastră are resurse nelimitate de obediență.