Împotriva Ciprului, schimbările făcute de Mircea Lucescu au împrospătat din nou jocul. Pe Lucescu îl respectă toată lumea, dar ar trebui respectată mai mult, în general, meseria de antrenor.
După mascarada pusă în scenă de provocatorii din Kosovo, marii antrenori de pe Facebook au făcut mișto de Ianis Hagi, „care a prins și el mai multe minute pe teren”. Pe Lucescu nu l-au interesat glumițele astea. L-a băgat titular contra Ciprului și Ianis Hagi a reușit cea mai bună partida a lui de anul ăsta, evoluând pe mai multe posturi în același joc.
Bineînțeles că selecționerii de pe centurile de socializare n-au venit cu scuze. Pe Facebook e mai simplu decât pe teren și chiar mai ușor ca în ziar, pentru că o postare o scrii relaxat. Un articol – nu.
Revenind la Ianis Hagi, problema lui nu e că trebuie să-și schimbe echipa de club. Întrebarea e de ce s-a dus acolo.
Dintre toate cele trei duble ale Lucescu, aceasta cu Kosovo și Cipru acasă a fost cea mai complicată. Am citit că Lucescu ar trebui, la primăvară, să renunțe la câțiva jucători. E cel mai ușor să renunți și cel mai greu să găsești ceva nou.
Și a găsit. La scorul de 2-1 pentru noi, a răsucit toată linia de mijloc. Vine iarna, publicul va uita amănuntele acestui parcurs foarte bun în Liga Națiunilor, dar am și eu două probleme.
Prima: România a avut noroc cu populația din Ținutul Secuiesc. Acolo sunt băieți fini în comparație cu tovarășii din Transnistria și domnișoare față de barbarii din Kosovo.
Pentru a două problemă nu știu unde să mă adresez. Federației, televiziunilor, corporatiștilor de combinageală de la UEFA? E inuman să pui niște meciuri (în care nu întâlnești pe teren propriu Germania sau Italia) de la sfârșitul lui noiembrie la ora 21.45.
Se termină la 12 sau la 1 noaptea (ca ăla cu Kosovo) și oamenii ajung acasă la 3. Unii mai vin și cu fetițele sau cu fiii de șapte-opt ani că să-i vadă pe rupeștrii din Kosovo la ora la care încep filmele horror pe cablu. În 2030, probabil că meciurile vor fi programate la ora 23. În seara de Crăciun.