Șumudică a spus că „sunt echipe din Liga 1 care își bagă pe venă”. Așa, și? Poate că are dreptate. Sau poate că nu are dreptate. Adevărul nu contează în asemenea situații, pentru că întotdeauna iese la suprafață prea târziu.
În cazul afirmației lui Șumudică, vom avea niște indicii, nicidecum dovezi, după pauza provocată de meciurile naționalei. Cei care „bagă în venă” se vor speria, jucătorii e posibil să se deregleze și acele echipe se vor duce în cap.
La sfârșitul secolului trecut s-a vorbit despre o chestie similară la două echipe. Pe una dintre ele am însoțit-o, în anii ’90, într-un cantonament în străinătate. Mai mulți ziariști au văzut că fotbaliștii luau câte un pumn de pastile la micul dejun. „Una galbenă, trei roșii, două verzi, patru albastre”. Nu luați în seamă îngemănarea cromatică, e un amănunt de atmosferă, după mai mult de un sfert de secol am uitat câte erau roșii și câte verzi.
Tot fotbalul românesc știa ce se întâmplă, dar nu s-a solidarizat nimeni cu mine. Acum, toată lumea recunoaște cu seninătate: „Da, se dădeau pastile acolo”. De-aia am scris că adevărul nu contează. Mai ales când e vorba despre oameni, nu despre instituții.
Oamenii și patimile trec, vin noi generații care n-au timp de prostioare vechi. Nici dacă am află adevărul despre uciderea lui Kennedy n-am fi dați pe spate, deși acolo e posibil să fie vorba despre vinovăția sau complicitatea unor instituții.
Din toată afacerea asta va ieși un pic șifonat Șumudică, pentru că se va zice că își caută alibiuri. În fotbal, în politică și în afaceri e bine să taci. La prima înfrângere a Rapidului, Șumudică va fi întrebat „Ăștia ce aveau în vene? Kerosen? Că zburau pe lângă fundașii antrenați de tine”.
Dacă vă interesează părerea mea (mai bine nu), eu cred că într-un fenomen care progresează tehnic, logistic, mediatic și, în primul rând, financiar, ar fi absurd ca medicină sportivă să stea pe loc.