Răzvan Onea, dezvăluiri tulburătoare despre accidentările suferite: „Am început să plâng și am zis: ‘ce-am fost și ce-am ajuns’!”

Răzvan Onea nu a fost cel mai norocos jucător de la Rapid București, dacă ne gândim la problemele medicale pe care le-a avut până acum în carieră. Fotbalistul giuleștenilor a vorbit despre calvarul accidentărilor la „Suflet de rapidist”.

Răzvan Onea, dezvăluiri tulburătoare despre accidentările suferite: „Am început să plâng și am zis: ‘ce-am fost și ce-am ajuns’!”

Invitatul lui Robert Niță la „Suflet de rapidist” a fost nimeni altul decât Răzvan Onea. Fotbalistul giuleștenilor a povestit prin ce calvar a trecut în momentele în care era accidentat și nu putea să îi ajute pe colegii săi din teren.

Răzvan Onea a mărturisit că accidentările pe care le-a suferit l-au făcut mult mai puternic. Fotbalistul lui Marius Șumudică a povestit și un episod emoționant care s-a petrecut chiar în drumul spre casă după ieșirea din spital.

„Am găsit un grup foarte bun la Rapid. Săpunaru, Grigore, Morais m-au luat sub aripa lor, îl cunoșteam și pe Moldo. M-am integrat foarte repede, cred că în momentul în care colegii simt că poți să îi ajuți pe teren te cuprind foarte repede în grupul lor și te ajută să te acomodezi. 

Digi24.ro

Un român a murit după ce bomba pe care o confecționase chiar el a sărit în aer în Italia

Am prins trei zile din cantonamentul de iarnă și la primul meci am intrat la pauză. De atunci am jucat meci de meci până m-am accidentat la genunchi. A durat până m-am recuperat, a fost cea mai grea perioadă.

Digisport.ro

Neverosimil: arestat pe loc, la 95 de ani! Ce i s-a găsit la controlul din avion

De atunci am devenit mult mai puternic, nu mă mai doboară chestii mărunte. Am stat cinci luni cu genunchiul, am văzut cât e de greu și cât trebuie să muncești. Am zis că astea sunt cu adevărat probleme”, a spus Onea.

„Când vezi că piciorul s-a atrofiat și a rămas mâna te gândești dacă o să mai pui mușchi”

„O accidentare te maturizează și te face să realizezi ce contează cu adevărat. Viața nu se termină cu fotbalul, important este să fii sănătos. Dacă faci ce îți place de ce să nu dai tot, să iasă ceva bine. Când stai în pat cu orteza pe picior realizezi ce suntem și ce am putea ajunge.

Am avut susținerea colegilor și a clubului. Îi mulțumesc domnului Angelescu, nu s-a pus problema să nu îmi plătească operația, deși era una destul de scumpă la cel mai bun spital din București. Tot clubul Rapid mi-a fost alături, la fel ca foștii colegi de la Iași și Afumați.

M-am gândit dacă o să fiu același jucători, oare o să pot să alerg din nou. Când vezi că piciorul s-a atrofiat și a rămas cât e mâna te gândești dacă o să mai pui mușchi pe tine, o să mai poți să joci fotbal.

Asta te face să muncești mai mult, recuperarea după accidentări contează mult munca, stăteam câte patru ore la clinică. Cel mai greu e când te duci la antrenament, îți saluți colegii, ei încep și tu stai și te uiți la ei.

Te doare, e greu și când te duci la meci, tu stai în tribună și băieții își dau viața pe teren. Te apasă și mai tare dacă mai și pierzi. Ai vrea să îi ajuți, dar nu poți și atunci ce faci? Te duci la clinică și dai tot ce poți să revii cât mai repede”, a mai spus jucătorul.

„Nu e grea operația, ci recuperarea”

„În momentele de cumpănă am avut nevoie să mă ridic singur, au fost importante pentru mine și m-au făcut să fiu caracterul care sunt acum. Dumnezeu ți le trimite pe toate cu un motiv, poate că m-am accidentat la genunchi ca ziua următoare să nu pățesc ceva mai grav.

Poate nu eram pregătit pentru națională, poate accidentarea m-a făcut să fiu jucătorul care sunt acum. Dacă stai și te gândești că m-am accidentat și nu o să mai revin niciodată ce poți să faci? Te duci în groapă și mai tare.

Trebuie să ai puterea să te ridici, să iei și părțile bune din accidentare. Nu e ușor, doare. Și eu am avut un moment în care am început să plâng și am zis: ‘ce-am fost și ce-am ajuns’! Când m-au externat din spital nu puteam să încep recuperarea decât după câteva săptămâni. 

M-au luat ai mei și ne-am dus spre casă, șase ore cu mașina a doua zi după operație. Am vrut să ajungem cât mai repede, am oprit de câteva ori. Eu stăteam cu piciorul drept pe bancheta din spate, nu ne-am gândit să ne mai oprim, să cobor și să mai circule sângele.

Mi-a amorțit piciorul, când m-am ridicat am început să plâng și am zis: ‘ce-am fost și ce-am ajuns’. A fost un moment foarte greu, chiar doare rău. Trebuie să fii puternic mental și să ai sprijinul cui trebuie, cei dragi să fie acolo, să te ajute și să te împingă de la spate.

Nu e grea operația, ci recuperarea. Sunt dureri, trebuie să tragi. Eu am avut probleme la ligamentul colateral extern, nici nu vreau să mă gândesc cu este la cele încrucișate. Toate s-au întâmplat cu un motiv, trebuie să rămân la Rapid și să câștig trofee”, a mai spus fotbalistul.