Nu mă influențează prea mult fluxul de pe site-urile de știri, la meciurile din categoria U Cluj – Buzău nu mă mai uit de mulți ani așa că a fost o întâmplare că am văzut finalul partidei cu Istvan Kovacs solist. Era sâmbătă după-amiază, mă dusesem să-mi iau fiica de la o petrecere de copii, s-a mai întârziat (cum se întâmplă mereu) cu tortul, așa că am văzut zaiafetul trosbalistic din minutul 80 pânâ la final.
U Cluj alerga frumos după egalare și chiar țineam, în lipsa altei ocupații, cu cea mai elevată, anticomunistă și poate chiar iubită (la concurență cu UTA) echipă din Ardeal. La primul penalty am zis „lasă, dom’le, că merge, cine-i Buzăul în fotbal?’”. Dar la recidiva lui Kovacs era normal să mă răsucesc.
Ce-o fi vazut Istvan Kovacs la VAR? Probabil că a observat ce căuta. Exact ca în filmul „Anul nou care n-a fost”, când trebuia scoasă cumva din cadru actrița care recitase o poezie ceaușistă și pe urmă fugise din țară.
Istvan Kovacs era ca regizorul din film. „Strânge cadrul, lărgește cadrul, scoate-o pe-aia din cadru, pfoaaa, nici așa nu iese bine, ce ne facem?”. Până la urmă, lui Kovacs i-a reușit lucrarea, dar n-a mai păcălit cenzura, pentru că nu mai există cenzură.
Sau așa vă las eu pe dumneavoastră să vă închipuiți. Kovacs e considerat cel mai bun arbitru român. Eu nu-l consider nici cel mai bun, nici cel mai slab, pentru că nu mă intereseaza ierarhiile fluiericilor.
Aici nu-i vorba despre Cluj sau Buzău, ci despre precedentul creat. Fiecare corner sau lovitură liberă produce șapte-opt dueluri în careul. Dar e ca la teatru. Fundalul și prim-planul. Dacă sancționezi fiecare contact din careu înseamnă că la orice corner poți să acorzi trei lovituri de la 11 metri și patru lovituri libere pentru fault în atac.
Îmi aduc aminte de anii ’90 și de „Procesul Etapei” făcut de Ioanițoaia. Emisiunea avea întinderea revelionului televizat. Începea seara. La 12 noaptea se încingea. Și se termina, uneori, pe la 3 dimineata. Apăruse și expresia „să dăm un zoom”. Dar când se vorbea despre un contact, în zoom era și mingea. Pentru că mingea e singurul document de pe teren.
Dacă analizezi toate coliziunile din careu, produse în absența documentului, Istvan Kovacs e acoperit. Îl rog să procedeze la fel și în străinătate. La un meci cu raport de cornere 11-3, să dea 14 lovituri de la 11 metri.
Ce ironică e viața! Eu am scornit expresia ”numărători de cornere”. Și despre ce am scris azi?