News

Reghe, primul interviu de la plecarea de la Steaua! Şendre l-a convins să rupă tăcerea după 6 luni

Daniel Şendre a vorbit cu Laurenţiu Reghecampf la Abu Dhabi. Fostul antrenor al Stelei a oferit un interviu de excepţie pentru cititorii FANATIK.RO, primul de când a părăsit FCSB, în urmă cu jumătate de an, pentru petrodolarii şeicilor: Câţi bani a câştigat la Steaua. De ce a plecat şi în ce relaţii a rămas cu Gigi Becali. Ce spune de o revenire la FCSB. Ce crede despre numirea lui Contra la naţională. Cu ce super antrenori din lume ţine legătura. Viteza de reacţie, tactică, mingea descoperită, Iniesta şi tiki taka.
05.12.2017 | 14:40
Reghe primul interviu de la plecarea de la Steaua Sendre la convins sa rupa tacerea dupa 6 luni

Ideea unui interviu cu Laurenţiu Reghecampf mi-a venit imediat ce am ştiut că voi merge într-o scurtă vacanţă, de trei săptămâni, în Abu Dhabi. Glumesc, au fost doar două 🙂 Nu aveam numărul lui de telefon, aşa că am apelat la un coleg de la FANATIK. L-am sunat după vreo 4 zile de stat aici şi a intrat Robotul, pentru că numărul era de România, iar telefonul stătea închis. Semn rău, mi-am zis, înseamnă că nu vrea să vorbească cu nimeni din ţară.

Am cerut alt număr şi l-am primit pe cel de Emirate. N-a răspuns nici de data asta, dar telefonul a sunat, aşa că i-am lăsat un mesaj. Peste două ore am primit sms înapoi. “Laurenţiu sunt, încă n-am terminat antrenamentul, vorbim mai târziu”. Mai târziu a însemnat peste alte două ore. “Ce faci pe aici, cât stai? Eu la 16:45 o să fiu la stadion, joacă rezervele lui Al Wahda şi vreau să îi vad, ne putem întâlni atunci”. Am luat un taxi şi am ajuns chiar la pauză. Stadionul lui Al Wahda e gard în gard cu mall-ul cu acelaşi nume, deţinut de acelaşi şeic, alături de un fond de investiţii cu afaceri inclusiv în imobiliare. Vorbim de o avere de 13 miliarde de dolari, nu cine ştie ce… 🙂 De la poartă m-a luat secundul lui, Gabi Manu. “Cum e, v-aţi acomodat?” Da, e totul OK. Reghe era în cabina antrenorilor, care iniţial am crezut că era vestiarul jucătorilor. “Nu, nu, e doar al nostru, al staff-ului.” Era pauză, cum v-am zis, iar managerul lui Al Wahda se uita la jocul lui Al Ahli, echipa antrenată de Olaroiu, cu Al Dhafra. “Are meci dificil Oli”, mi-a zis. Şi a avut dreptate, s-a terminat 1-1, al şaptelea egal consecutiv, în urma căruia Oli urma să fie demis, la două zile distanţă.

În cabina imensă a intrat un tip îmbrăcat în costumul lor tradiţional, veşmântul acela alb, lung până în pământ, care, dupa ce s-a prezentat, a schimbat câteva vorbe cu Reghe… Jumăte în arabă, restul în engleză. “Deci ai învăţat limba?” “Ei, cateva cuvinte, doar.” Erau mai multe, lucru care m-a impresionat un pic, ştiind că nu are nici 6 luni de când e în Emirate.

Ce ai găsit aici, cum e echipa?

Sunt condiţii bune, îţi poţi face meseria cum trebuie. Lucrurile mai departe sunt complet diferite însă, începând cu orele la care poţi să te antrenezi şi terminând cu profilul jucătorilor.

Dă-mi echivalentul lui Al Wahda din ţară!

– N-o sa dau un nume, îţi spun doar ca e de primele locuri.

Eşti mulţumit de lotul pe care îl ai acum?

– Ca antrenor, întotdeauna vrei mai mult, pentru ca jucătorii buni îţi uşurează munca, dar nu e uşor să-i aduci. Pe de o parte, pentru ca nu sunt liberi, toate cluburile se asigură cumva să nu-i piardă, iar pe de alta parte nici pe patroni nu poţi să-i mai păcăleşti atât de uşor, cum se întâmpla odată. Păi venea antrenorul la echipe p-aici, spunea că vrea 2-3 jucători, iar şeicul îi aducea imediat. Acum nu mai există nicio diferenţă între modul în care se transferă jucatori aici şi cum se transferă în străinătate. Se informează foarte mult, au oameni pe lângă ei care îi ajută, secretari cum le zic, totul se face după o analiză amănunţită, cu video, cu informaţii despre jucători şi date. La Al Wahda există un consiliu director, deciziile de investiţie la club se iau acolo, în urma unei strategii clare, acolo se face si bugetul. Au evoluat foarte mult lucrurile.

Avea dreptate, lucrurile evoluează într-un ritm alert, eram pentru a doua oară în Emirate, ţară arabă foarte deschisa, cu mulţi imigranţi, în care zgârie norii apar peste noapte. O ţară cu infracţionalitate aproape zero, graţie legilor dure în acest sens. Să participi la aranjamente aici e echivalent cu a-ţi trage un glonţ în picior, în rotulă, chiar, trebuie sa fii inconştient. Cam asta ştiam că se vorbeşte despre Reghe, că ar fi făcut şi din astea, iar angajamentul într-o asemenea ţară nu se pupă deloc cu vocea străzii, cum ar veni.

Cum se implică şeicii la echipă: “Au căile lor să-ţi transmită”

Ştiu că şeicul vostru e din aceeaşi familie cu şeicul de la Al Ahli. Se înteleg între ei la meciuri?

– (Râde) Exclus. Chiar nu ştii nimic despre Emirate?

Am râs şi eu. “Trebuia să te intreb, nu? Ce jurnalist sunt eu, trebuie sa fiu dur, să nu te menajez” Am schimbat totuşi direcţia, era de bun simţ. “Antrenorii stau puţin aici, cam ca în România, trăieşti cu stresul asta?”

– Nu aş spune că stau foarte puţin, Oli, spre exemplu, are 4-5 ani la Al Ahli. (Discuţia a avut loc vineri seara, Oli a plecat de la Al Ahli la două zile distanţă). Media cred că e undeva la 2 ani şi de obicei pleacă pentru că li se termină contractele. Aici nu se fac contracte pe mulţi ani, pentru că e cu totul altă lume, trecerea e foarte mare şi în primul rând trebuie să te adaptezi la viaţa complet diferită de Europa, spre exemplu. Apoi intervin rezultatele, iar dacă astea două sunt OK, îţi prelungesc.

Tu ce obiective ai?

– Niciunul.

Cum aşa? Nici titlul, nici vreo cupă, nimic?

– Nu. Trebuie să fac echipa să joace, atât. Şeicii ştiu că pentru a cere titlul, investiţiile trebuie să fie mai mari. Bugetul nostru e undeva pe la 30 de milioane de Euro, cu salarii, cu cantonamente, la cheltuielile clubului mă refer, nu doar la transferuri, iar primele două echipe, obişnuitele la titlu, au 100. Sunt oameni rezonabili, ştiu ce pot cere şi ce nu.

Deci pui singur presiune pe tine.

– În ce sens?

Păi echipa e pe locul 2, la 2 puncte de prima clasată. Şi asta la jumătatea sezonului, iar şeicii or să vadă că se poate.

– E adevărat, dacă pui problema aşa. (Râde)

Păi cum s-o pun altfel? Campionatul din Emirate s-a înfiinţat cu un an înainte să te naşti tu, în ’74, iar de atunci Al Wahda a câştigat doar patru titluri, ultimul în 2010. Iar tu eşti la două puncte de el, dacă s-ar termina etapa viitoare.

– Ştii cum e? M-ai întrebat dacă mi-au fixat un obiectiv, ţi-am răspuns. Dar asta nu înseamnă că eu nu îmi doresc ca echipa să aibă rezultate. Suntem acolo, e adevărat, ne batem, dar e nevoie de timp. Dacă vom reuşi să obţinem ceva mai repede decât ne-am propus, ar fi extraordinar. Până atunci eu şi stafful meu muncim să facem echipa să joace un fotbal frumos şi eficient. Dar mai departe e greu, au şi ei giganţii lor.

Şi cât de dificil e? Cum reacţionează jucătorii?

– Foarte bine reacţionează, îşi doresc, se pregătesc, vor să înveţe. Te poţi simţi fotbalist şi aici, să ştii. Iar ei au contracte mari, unii sunt foarte bine plătiţi. Când am venit am constatat că în sezonul precedent echipa încasase foarte multe goluri, vreo 45. Aşa că am luat aproape fiecare gol în parte şi le-am explicat de ce, i-am făcut să înţeleagă unde s-a greşit, ce n-au făcut bine. Cu analiza video, am luat-o de la modul în care stăteau în teren, ca bloc, şi apoi individual.

Înţeleg, deci aşa i-ai câştigat.

– Probabil, nu ştiu. Cert e că au fost foarte receptivi şi am simţit că vor să îndreptăm lucrurile. Dar e nevoie de timp. Încă încasăm goluri multe, sunt pe locul 2, practic, după Oli. (Râde) Se fac nişte erori mari în meci, în special la fazele fixe, îi fură şi jocul, e mult de lucrat, dar se poate.

Vii după Javier Aguirre la Al Wahda.

– Da, un antrenor cu nume, a antrenat-o pe Atletico, a fost şi la naţionala Mexicului, e un manager cu experienţă.

Şi de ce a plecat? Sau să întreb altfel, de ce te-au adus pe tine? I-ai întrebat pe şeici?

– Da. Motivele pentru care m-au ales pe mine îi privesc direct şi personal, am aflat însă că îşi doreau ca echipa să joace un fotbal mai plăcut, să combine mai mult. Şeicul nostru e foarte pasionat, urmăreşte campionatele Italiei, Anglie, Franţei, când am fost la el acasă am remarcat că avea vreo 3 televizoare la care urmărea fotbal. Deci ştie despre ce e vorba.

Se implică conducătorii la echipă? Cer jucători în teren?

– Nu. Niciodată nu vin să îmi spună să bag vreun jucător sau altul. Dar să nu ne închipuim că nu au jucători care i-au dezamăgit şi pe care nu îi mai vor titulari, spre exemplu. Nu îi zic niciodată antrenorului asta, dar au alte căi prin care informaţia ajunge la tine. Şi atunci decizia e a ta.

Cum gestiona Reghe imixtiunea lui Gigi la echipă: “Dacă ştii cum…”

Şi decizia ta care e?

– Decizia mea e binele echipei. Uite, ca să înţelegi foarte bine. Se discută foarte mult în România că Gigi făcea echipa, că se băga peste mine şi aşa mai departe. Eu cu Gigi discutam foarte mult, îi spuneam ce vreau să fac, cum pregătesc un meci, iar el îmi spunea o idee. Dacă nu era bună, îi aduceam argumente, iar el înţelegea. Gigi nu e absurd, doar sunt banii lui. Dacă ştii să îl convingi, dacă ai argumente, dacă ştii exact ce faci, răspunsul lui Gigi e ăsta: “Bine, tată!”…

Dezavantajul lui Dică, atunci, nu? Tu aveai deja o experienţă, i-ai câştigat şi campionate, încrederea în tine era alta.

– Nu ştiu cum gândeşte în ce-l priveşte pe Dică şi nici nu vreau să intru în zona asta. Cred ca Dică ştie şi el ce face, ce vrea de la meseria asta şi aşa mai departe, nu pot eu să comentez. Nici nu cred că ar fi OK.

Dar totuşi Gigi, paradoxal, deşi spui că sunt banii lui şi ar fi normal să lase pe cei care se pricep mai bine să-şi facă treaba, protejându-şi astfel investiţia, el se bagă peste antrenor. Cum îţi explici?

– Gigi are felul lui de a fi. Sunt banii lui şi face ce vrea, până la urma.  Dacă pierde ceva vrea să piardă pe mâna lui, practic, e obişnuit să aiba control, de aceea şi tot repetă că sunt banii familiei lui. Dar ţi-am zis, dacă vrei să antrenezi o echipă ca Steaua, la care sunt bani şi cu care poţi să ai rezultate inclusiv în Europa, şi dacă ştii cum să-l iei, îţi poţi face meseria rezonabil. Deciziile mari nu le lua fără mine şi MM, chiar zilele trecute a recunoscut asta. 

Dar hai să nu fim idealişti, vorbim de România, totuşi, în care investiţiile din fotbal sunt personale. Adica în spatele echipelor nu sunt mari companii, cum se întâmplă afară, nu sunt consorţii, la noi în spatele cluburilor sunt averi personale. Iar oamenii ăştia, cum sunt Gigi, Niculae şi alţii, se implică, pentru că e vorba de banii familiilor.

– Să se implice, OK, nu sunt absurd, se întâmplă. Dar spune-mi ce vrei la începutul campionatului, zi-mi care e proiectul tău, cum vezi tu lucrurile, iar eu le voi pune în aplicare aşa cum vrei, voi urma strategia asta. Dacă vrei să mizăm pe tineri, aşa vom face, dacă vrei să-ţi faci echipă puternică cu care să ataci Europa, la fel, pentru că da, sunt banii tăi. Dar nu mi le spune pe parcurs, pentru că atunci nu mai e OK.. Până una alta, cât am fost acolo am adus profit de câteva zeci de milioane de euro. Vorbeam foarte mult cu Gigi Becali chiar dacă nu era lângă mine, el mi-a dat mână liberă pentru că a ştiut că sunt bun în ceea ce fac.

Familia e cu tine?

– Ana e în ţară, zilele trecute a terminat de filmat pentru Pro TV, pentru că postul s-a lansat chiar de ziua României. Ea are cariera ei, de care trebuie să se ocupe, dacă o rupi de asta ai terminat-o, nu se poate. Dar am băieţii cu mine, sunt la şcoală aici, iar fetele sunt în America. S-au făcut mari şi de acum trebuie să ne gândim şi mai mult la viitorul lor, e un pic mai greu, dar facem ce trebuie.

Chiar, Academia din State cum merge? O mai ai?

– O, sigur că da, merge foarte bine, am aproape 400 de copii înscrişi. Sunt foarte mulţumit de cum merg lucrurile şi acolo.

De ce a plecat Reghe de la Steaua: “Au apărut lucruri forţate acolo”

Urmăreşti ce se întâmplă în ţară?

– Mai arunc un ochi, da. Dar, sincer să fiu, nu prea mă mai interesează.

De ce?

– Nu ştiu, e prea mult negativism, se merge foarte mult pe scandal, sunt lucruri care mie nu-mi plac şi prefer astfel să păstrez distanţa. Mă concentrez pe ce am de făcut aici. Nu vreau să mai apar, nu mai vorbesc chiar dacă mai sunt sunat, vreau linişte ca să mă pot concentra pe ce am de făcut aici, ţi-am zis.

Deci te-ai adaptat.

– Da, îmi place ce am găsit şi mai ales ce se doreşte. Uite, stadionul ăsta, tot ce vezi tu aici, va fi renovat, o să ne mutăm o perioadă. Va fi mărit, se vor face magazine în jurul lui, se va lipi de mall, din care vei intra direct în stadion, e un proiect foarte mişto.

Ca la Tottenham? Cum fac ei noul stadion?

– Ceva aşa, da.

Ai fost tratat corect de Gigi şi Steaua? Despărţirea a fost OK?

– A fost, da. Ştii de ce am plecat? Pentru că am vrut să rămânem prieteni. Eu cu Gigi m-am înţeles foarte bine, iar în momentul în care au apărut câteva lucruri forţate acolo, m-am dus la el şi i-am spus că ţin prea mult la prietenia noastră încât să o las să se strice, aşa că vreau să mă lase să plec. Şi m-a lăsat, până la urma. Dar nu vreau să intru in detalii, să nu mi le ceri, sunt doar între mine şi el. Ăsta e motivul pentru care am plecat eu de la Steaua. În condiţiile în care câştigam foarte bine, mult peste nivelul campionatului din România, iar dacă mă dădea afară trebuia să îmi dea o grămadă de bani.

Suma uriaşă câştigată de Reghe la Steaua

Cât ai câştigat?

– Pai au fost sezoane în care am caştigat peste 1,5 milioane de euro. Tu de ce crezi că îşi doresc toţi jucătorii să ajungă acolo? Pentru că, în doi-trei ani, la Steaua îşi pot asigura viitorul.

Are voie Steaua să rateze titlul?

– Sunt multe lucruri de luat în considerare.. Uite, eu i-am zis lui Gigi ce fel de jucători trebuie să ia, care e profilul, daca vrea să defileze în campionat. Şi îţi zic şi ţie acum. Trebuie să aduci jucători care au foame de performanţă, care îşi doresc să câştige trofee. Când iei jucători care deja au câştigat campionate şi care mai sunt şi pe final de carieră, rezultatele nu sunt cele la care speri. La Steaua pare că unii jucatori vor bani şi cam atât. Eu l-am adus la Steaua pe Pintilii, ca să-ţi dau un singur exemplu, din care să-ţi dai seama de diferenţă. Gândeşte-te ce a realizat Steaua cu jucători ca el şi ce reprezintă în continuare Pintilii pentru Steaua acum. În zona asta eu şi Gigi gândeam diferit.

Au academie aici la Al Wahda? Scouting? Urmăreşti jucători?

– Avem o academie foarte bună aici la club, da, iar de urmărit jucători urmăresc de când am intrat în meseria asta.

Reuşeşte Contra la naţională? O califică la Euro?

– E dificil de spus. Contra are atuurile necesare, dar avem jucătorii pe care îi avem, ia vârfurile doar şi o să vezi că până şi ei au probleme la club. Ce poţi să faci, ca selecţioner, fără timpul necesar pentru a repara ce nu merge şi a perfecţiona ce îţi iese? Facem spectacol cu Turcia, dar tu crezi că mai facem şi dacă jucăm cu Portugalia lui Ronaldo? Despre ce vorbim? În meciuri cu miză, echipele mari te calcă pe cap. Oamenii vor ca naţionala să joace fotbal, să atacăm, dar trebuie să şi putem. În altă ordine de idei, ce variante aveau? Lucescu s-a dus la turci, ai văzut bine, Dan Petrescu n-a vrut să plece de la CFR, iar Oli avea salariul foarte mare. Contra este ambiţios şi foarte bun, va reuşi cu siguranţă mai multe decât a reuşit Daum, care nu cunoştea jucătorii şi care a venit aşa cum a venit.

Cum a venit?

– Nu vreau să intru în amănunte, deşi le ştiu, iar ei ştiu că le ştiu, pentru că intrăm într-o altă zonă, doar un singur lucru spun. N-a fost adus în urma unei analize atente şi ai văzut şi tu cum s-a încheiat aventura lui în România. Că aventură a fost, din păcate.

Nu, serios, cum a venit?

– Nu vreau să vorbesc, serios, mai ales că Ana a fost alături de noua conducere a FRF. Dar întreabă-i, te rog, pe cei de acolo de unde l-au luat pe Daum. Nici nu vreau să intru în aşa ceva.

Reghe şi relaţia personală cu Guardiola şi Pochettino

OK. Dar zi-mi despre asta, că tot se vorbeşte, e chiar atât de important să cunoşti în amănunt jucătorii?

– O, păi uite, îţi dau un exemplu! Vorbesc cu Pochettino şi Guardiola, că tot locuieşti tu în Anglia. Guardiola a făcut recent cursuri de psihologie în State. De ce? Ca să înţeleagă şi mai bine jucătorii, cum să comunice şi mai eficient cu ei, cum să se facă şi mai bine înţeles.

Stai puţin, Guardiola!? Cu atâtea titluri câştigate? Cu jucătorii pe care i-a antrenat şi echipele pe la care a trecut? A urmat cursuri speciale pentru a învăţa să comunice şi mai bine cu jucătorii?

– Guardiola, da! Pentru că e foarte dificil când ai numele pe care le are el în echipă. Cu cât sunt mai buni jucătorii, cu atât mai dificile devin lucrurile pentru antrenor. Sunt caractere foarte puternice şi au orgolii foarte mari. E valabil peste tot. Cu atacanţii, spre exemplu, e cel mai dificil de lucrat. Pentru că ei sunt cei mai capricioşi din echipă. De ce? Pentru că sunt cei mai buni şi câştigă cel mai mult, iar ei ştiu asta şi profită, chiar şi la nivel inconştient, cumva. Eu îl am pe Matar, căpitan, care dă goluri şi îmi câştigă meciuri. Şi care mai are şi ani buni de când e la Al Wahda. Am şase internaţionali la echipă, printre care şi ungurul Dzsudzsák, venit de la Bursaspor. Trebuie să ştii cum să îi iei pe fiecare în parte, să îi faci să joace ce vrei şi să le protejezi şi orgoliile în acelaşi timp. Nu e chiar floare la ureche.

Cât de des vorbeşti cu cei doi? Guardiola şi Pochettino.

– Nu suntem chiar prieteni la cataramă, dacă la asta te referi. Dar vorbesc cu ei, da. Un antrenor învaţă lucruri mereu, chiar şi ei, uite! Dacă crezi că le ştii pe toate, ai eşuat ca antrenor.

Ce e mai dificil, să te aperi sau să ataci? Ce e mai greu să perfectionezi la o echipă?

– Să ataci. Pentru că trebuie să formezi automatisme, trasee, care să se realizeze într-un timp cât mai scurt.

Ce înseamnă scurt?

– Fracţiuni de secundă. Vorbim din momentul în care un jucător primeşte mingea şi până decide ce să facă cu ea.

Lecţia de tactică: ce înseamnă tiki taka

Explică-mi un pic!

– E o întreagă ştiinţă la mijloc. Gândeşte-te la Barcelona lui Guardiola, la tiki taka despre care vorbea toată lumea şi pe care mulţi încearcă încă să o copieze. Nemţii, spre exemplu, nu înţelegeau nici ei, nemţii, atenţie, cum e posibil să joace cu asemenea lejeritate Barcelona. Şi până la urmă au găsit explicaţia. Timpul despre care îţi ziceam, pe care au reuşit să îl reducă şi ei. Au ajuns la 1.6 secunde timp de reacţie, abia. La Iniesta şi Xavi ştii cât era? În unele momente ale jocului 0,6… Ăsta era secretul lui Guardiola, cu jucători proveniţi din academia proprie, care jucau de mult timp împreună şi care îşi însuşiseră viziunea lui perfect. Iniesta ştia practic ce va face cu mingea încă dinainte să o primească. Nici nu trebuie să fi un jucător care aleargă foarte mult, care depune un efort extraordinar, pentru că totul e la nivel de creier. Viteza lor de reacţie era la baza fotbalului care încântă, pur şi simplu.

Înţeleg.

– În cât se aleargă acum suta? În atletism, vorbesc, pe unde e recordul?

9 secunde şi ceva.

– Bun. Un jucător de fotbal la nivel mediu o aleargă în 13-14 secunde. Terenul are 100, se joaca între careuri, distanţa între linii ajunge undeva la 30-40 de metri. Când Barca recupera mingea, fracţiunile de secundă în care pasau în ăştia 30-40 de metri făceau diferenţa. Aşa îşi năuceau adversarii. Şi asta e aproape să reuşească Guardiola şi la City, unde a avut nevoie de timp. Viteza de reacţie a jucătorului când primeşte mingea s-a micşorat, iar City defilează acum în Premier League.

Dar pentru asta e nevoie şi de un anumit tip de jucător.

– Sigur că da, dar se poate lucra pe indicele ăsta la orice nivel. Aici am probleme mari la capitolul ăsta, dar lucrez special cu ei şi sper să îmbunătăţesc constant lucrurile.

Chiar, cum e fotbalul aici, mai mult pe forţă sau pe tehnică?

– Se joacă destul de OK, dar sunt lucruri care trebuie îmbunătăţite în mod evident. Eu lucrez cu ei de la A la Z, încerc să îmbunătăţesc în fiecare compartiment, începând de la poziţionare în teren până la viteza de reacţie atunci când primesc mingea. Au crescut într-un sistem, la un anumit nivel, de aceea e puţin mai dificil să schimbi, asta necesită timp. Dar ţi-am zis, modul în care jucătorii răspund e pozitiv, deci sunt mulţumit.

Şi unde mai ai probleme aici?

– La fazele fixe. Deşi le lucrăm şi pe astea foarte mult la antrenamente, în continuare facem greşeli. Aici intervine şi valoarea jucătorului, oboseala, care îţi afectează judecata, sunt mai mulţi factori. Dar lucrăm şi aici, ţi-am zis, e nevoie de timp pentru a îmbunătăţi jocul în toate aspectele lui. Îţi mai dau un exemplu. Jocul pe mingea descoperită, care şi asta ne dă mari bătăi de cap. Fotbalul este spaţiu, nu? Iar spaţiul îl găseşti în spatele fundaşilor, între linii şi pe flancuri. Când adversarul recuperează, ultimul fundaş e tentat să se apropie foarte mult de atacantul intrat între linii, ceea ce e greşit. În loc să se retragă câţiva paşi, fundaşul se apropie, adică exact ce îşi doreşte vârful, pentru că aşa îi e cel mai uşor să te facă. E suficentă doar mişcarea din corp uneori şi fundaşul e depăşit. Eu lucrez foarte mult la antrenamente pe presiune, asta e un mod de a reduce spaţiile dintre linii. Sunt multe, multe lucruri de îmbunătăţit, nu e usor deloc, mai ales că trebuie să le facem din mers.

Cum explică Reghe acuzaţiile de blat din trecut

Te întorc iar puţin în ţară. Când erai la Snagov, unde ai avut un parcurs de excepţie la un moment dat, când le-ai şi atras atenţia patronilor echipelor mari, erai acuzat că faci blaturi. Când ai ajuns la Steaua şi ai avut şi cu ea rezultate, cel care îţi câştiga meciurile era preparatorul fizic, apoi punguţele sau Gigi, care îţi aducea ce jucători voiai. Deci indiferent de nivel, rezultatele nu ţi se datorau, ci erau mereu căutate în altă parte. Cum explici asta?

– Pai stai, că există un singur jurnalist care scria mereu lucruri de genul ăsta. N-am înteles niciodata de ce, dar nici nu contează. Fiecare e liber să spună ce vrea, uite că tu vezi lucrurile altfel, spre exemplu.

Pai le văd aşa cum sunt, no? Vorba lu nea Piţi 🙂 Nu-s chiar unul dintre fanii tăi, dar n-am cum să nu observ că ai avut rezultate, că ai câştigat campionate şi că eşti în continuare un antrenor căutat. N-ai stat mult pe bară după ce ai plecat de la nici o echipă, nu? Şi acum la fel, ai plecat de la Steaua direct la Al Wahda.

– N-am stat, aşa e, înainte să vin in Emirate am avut oferte şi din Turcia, şi…. dar n-are rost să mai zic.

Ai ales banii, bănuiesc.

– Da, oferta de la Al Wahda a fost de nerefuzat.

Am înţeles. Şi ai ajuns aici, unde ai făcut egal cu Oli şi l-ai bătut pe Prandelli.

– Da, cu Oli am avut meci greu. (Râde)

Nu şi cu Prandelli?

– N-a fost uşor nici ăla, mai ales că jucam în deplasare cu Al Nasr. 2-1 s-a terminat.

Şi de unde crezi că vin lucrurile astea negative care se tot spun despre tine?

– Nu ştiu, şi nici nu mă interesează, ţi-am zis. A existat un moment în care jurnalistul respectiv suna oameni doar în speranţa că îi vor spune că un meci a fost blat, ştiu un caz concret, când omul sunat îi zicea: “mă, omule, înţelege, nu i-am dat lui Reghe nici un meci” Iar el răspundea: “ba i-aţi dat, ştiu eu”. Păi şi atunci de ce mai suni, dacă ştii? Scrie ce vrei. Păi să confirmaţi. Păi ce să confirm, mă, omule, dacă n-a fost aşa?”, cam la modul ăsta decurgeau discuţiile cu el. În fine, chiar nu are rost să mai discutăm.

Cum e presa aici, apropo, cum sunt emisiunile de sport, tot ca în ţară? Sunt sunaţi patronii?

– Nici vorbă! Păi tu gândeşte-te că şeicul nostru nici nu vine la meciuri, darămite să intre iîn direct pe la televiziuni. Ei nu vor să le vadă oamenii reacţiile, au o imagine de apărat, un statut. Totul e altfel aici, ţi-am zis. Eu de vorbit vorbesc doar la conferinţele de presă, iar în emisiunile de sport meciurile sunt analizate cu specialişti.

Am înţeles. Pentru ca ne apropiem de final, dă-mi voie să-ţi zic că am ceva experienţă în presă, deci ştiu cum se fac lucrurile. Am două variante, aşadar. Pot alege calea jurnalistului despre care vorbeai, adică să ignor complet rezultatele tale şi să spun că eşti un antrenor care activează într-un campionat slab – Al Wahda nu e Sevilla, doar – sau pot alege să spun ca indiferent cum e campionatul, tu te baţi cu Prandelli, Ten Cate, Zoran Mamici sau Olăroiu, care toţi au bugete mai mari şi sunt de mai mult timp la club. Şi deocamdată eşti deasupra lor în clasament, singurul care e peste tine fiind olandezul Ten Cate, la două puncte doar. Totul ţine de perspectiva din care alegi să prezinţi lucrurile, aşadar. Pe care crezi că o voi alege eu?

– Nu ştiu, uite că nu m-am gândit niciodată la asta. Fă ce crezi tu de cuviinţă, tu trebuie să trăieşti cu conştiinţa ta, nu eu.

Rămâi pe FANATIK.RO! În partea a doua a interviului, Reghe vorbeşte despre revenirea la Steaua, cum comentează declaraţia lui Gigi Becali – “Dică e 3 clase peste Reghe”, ce spune de Stanciu şi răcirea relaţiei cu Meme şi despre povestea unui transfer realizat la Steaua.