În urmă cu 35 de ani, în 1984, România reuşea cea mai mare performanţa din istoria participărilor la Jocurile Olimpice: locul 2 în lume, cu 53 de medalii. Los Angeles, 1984. Vară toridă în Statele Unite ale Americii, dar şi în România. Cosmopolitul Los Angeles era gazda Jocurilor Olimpice, ediţie tumultuoasă, care urma să aducă o „zestre” incredibilă în palmaresul sportiv al ţării noastre. Performanţa a fost la un pas să nu existe, dacă Partidul Comunist Român s-ar fi aliniat directivei impuse de Uniunea Sovietică. Cuvântul de ordine în lagărul comunist, pentru vara anului 1984, era BOICOT!
La Jocurile Olimpice precedente, din 1980, de la Moscova, SUA nu a participat, ca formă de protest față de acţiunea militară a URSS-ului în Afghanistan din 1979. Ca răspuns, sovieticii au anunţat că nicio ţară din blocul comunist şi membră a Pactului de la Varşovia nu va merge la JO de la Los Angeles. Motivele oficiale erau acelea că sportivii nu se vor simţi în siguranţă din cauza „isteriei anti-sovietice din America”, citat din comunicatul oficial al rușilor.
În mai 1984, americanii au început să discute, neoficial!, cu reprezentanţii ţărilor comuniste. Nimeni nu concepea o ediţie a Jocurilor Olimpice la care să nu participe mii de sportivi talentaţi. Primii vizaţi au fost chinezii. Peter Ueberroth, președintele Comitetului Olimpic al SUA, l-a trimis pe Charles Lee, omul său de încredere, la Beijing, iar după mai multe runde de negocieri, China spărgea blocada şi hotăra să meargă la JO de la Los Angeles.
Următoarea ţintă a americanilor a fost România. Cu doar câteva săptămâni înainte de startul competiției, în Bucureşti ajungea Agnes Mura. Femeia de 35 de ani plecase din ţară la 19 ani şi acum încerca să-i convingă pe reprezentanţii PCR că sportivii români trebuie să fie prezenţi la JO de la Los Angeles. După câteva zile de negocieri, au apărut şi primele semne bune. Agnes Mura obţinuse un acord de principiu, una dintre condiţii fiind ca statul român să primească 120.000 de dolari din partea Comitetului de organizare din Los Angeles şi CIO. Banii urmau să fie folosiţi pentru transportul sportivilor.
„URSS va zdrobi România după o hotărâre atât de îndrăzneaţă. Una dintre probleme o reprezenta securitatea, pe care sovieticii o invocaseră ca motivaţie. Mai fuseseră atacuri la Olimpiade, înainte, iar românii se temeau ca sovieticii să nu le însceneze un atac împotriva lor”, şi-a amintit Peter Ueberroth că i-a transmis Agnes Mura, informaţie apărută într-un articol din „New York Times” în 2008. Până la urmă, România devenea a doua ţară comunistă care mergea la JO de la Los Angeles. China și România au fost urmate de Iugoslavia, iar boicotul sovietic primea o puternică lovitură de imagine.
România a deplasat la Los Angeles un lot numeros, care număra 124 de sportivi. Aşteptările erau mari pe 28 iulie, când Ronald Reagan, preşedintele american, ţinea discursul prin care deschidea a XXIII-a ediție a Jocurilor Olimpice. Chiar dacă URSS şi ţările-satelite au boicotat ediţia din 1984, 140 de state şi-au trimis reprezentanţi la Los Angeles, un record pentru acele vremuri.
Corneliu Ion, medaliat cu aur la pistol viteză în 1980, la ediţia de la Moscova, a fost portdrapelul României. În urma sa au defilat Doina Melinte, Maricica Puică, Ecaterina Szabo, Nicu Vlad, Ivan Patzaichin sau Petre Becheru, care urmau să devină eroii noştri olimpici. La finalul JO de la Los Angeles, România ocupa locul 2 în clasamentul medaliilor, cu un total de 53 de medalii. Sportivii românii s-au întors acasă cu 20 de medalii de aur, cel mai mare succes din istoria participărilor noastre la Jocurile Olimpice.
Pe 10 august 1984, cu două zile înainte de finalul Jocurilor Olimpice, Maricica Puică făcea istorie în finala de la 3.000 de metri. Mary Decker era marea favorită a probei, iar americanii deja luau în calcul o nouă medalie de aur. Românca era vicecampioană europeană la 3.000 de metri, dar specialiştii nu o luau în calcul…
În calificări, Maricica a stabilit un record olimpic, cu timpul de 8:43.32, fiind cu o secundă mai rapidă decât Decker. Cu toate acestea, americanii credeau în continuare în compatrioata lor. Finala a adus unul dintre cele mai controversate momente din istoria olimpică. La mijlocul cursei, britanica Zola Budd, care alerga desculţă, i-a luat faţa alergătoarei din SUA, aceasta s-a dezechilibrat, a ieșit „în decor” şi a părăsit cursa în lacrimi. „Incredible, unbelievable, Decker is out!” s-au isterizat comentatorii americani, iar Maricica Puică a cucerit medalia de aur, cu un nou recordul olimpic, 8:35.96.
Gimnasta Ecaterina Szabo a fost, incontestabil, vedeta delegaţiei române la Los Angeles. A câştigat patru medalii de aur şi una de argint, însă aceasta din urmă nu-i „produce” amintiri prea plăcute… În finala de la individual compus, românca s-a duelat cu americanca Mary Lou Retton, evident „iubita” publicului, pregătită de antrenorii Nadiei în 1976, românii Béla și Márta Károlyi, fugiți în America în 1981… Cati era văzută ca „noua Nadia”, iar presa din întreaga lume o considera pe ea mare favorită la aurul olimpic.
Finala a stat pe muchie de cuţit, iar diferenţa a fost făcută la „fotografie”, ca să împrumutăm un termen din atletism. Bondoaca Mary Lou Retton s-a impus la zecimi, cu 79,175 puncte, faţă de 79,125, cât a obţinut Cati Szabo. 0,05 puncte între aur și argint!!! Diferenţa a fost făcută de cele două note de 10 obţinute de gimnasta din SUA, la sol și la sărituri, ultima probă din concurs… Decisivă… Numai nota maximă o făcea campioană absolută pe Retton… „Cum să uit? Parcă mi-a învârtit un cuțit în rană! Ultima probă… săritura perfectă pentru nota maximă… Arbitrii erau și ei oameni… Mă duc până în pânzele albe ca să realizez o întâlnire cu Mary Lou. Mi-ar face mare plăcere să povestim, să ne cunoaștem. Și cred că ar fi singurul mod în care aș reuși, în fine, să «înghit» acel argint. Să dau foaia. Altfel, îmi stă în gât medalia aia! Nu pot respira când mă gândesc”, a povestit Cati peste ani…
Nicu Vlad mergea în 1984 la primele JO din carieră. Gălăţeanul era văzut drept unul dintre favoriţi, chiar dacă era cel mai tânăr dintre finalişti. La smuls a reuşit record olimpic, cu 172,5 kilograme ridicate. La aruncat, alt record olimpic, cu 222 de kilograme, și medalia de aur la categoria 90 kg. Argintul, la o diferenţă de 32,5 kg, l-a luat tot un român, Petre Dumitru. În plus, la Los Angeles, Nicu Vlad devenea şi campion mondial, probele de smuls şi aruncat fiind contabilizate și pentru Campionatul Mondial de haltere.
„URSS va zdrobi România după o hotărâre atât de îndrăzneaţă”
Agnes Mura, după ce a obținut acordul lui Nicolae Ceaușescu pentru participarea României la JO de la Los Angeles„Aplauze în picioare pentru români, care au refuzat boicotul URSS. România este o țără care a fost aliată Uniunii Sovietice, dar care mereu a avut o politică externă independentă. A existat și o tensiune între cele două țări, pe plan sportiv, după ce românii au simțit că Nadiei Comăneci i-a fost furată medalia de aur la JO 1980 de la Moscova”
comentatorii americani la intrarea delegației române pe stadionul olimpic din Los Angeles, le deschiderea JO