Sporturi

Remy Bonjasky, interviu pentru FANATIK: “Am fost de 20 de ori în România şi aveţi o mâncare foarte bună!” De ce s-a retras: “Nu voi reveni niciodată în ring, nu vreau să îmi pierd vederea!”

02.01.2020 | 19:12
Remy Bonjasky interviu pentru FANATIK Am fost de 20 de ori in Romania si aveti o mancare foarte buna De ce sa retras Nu voi reveni niciodata in ring nu vreau sa imi pierd vederea
Remy Bonjasky, interviu pentru FANATIK Am fost de 20 de ori în România şi aveţi o mâncare foarte bună! De ce s-a retras Nu voi reveni niciodată în ring, nu vreau să îmi pierd vederea!
ADVERTISEMENT

Remy Bonjasky este probabil cel mai spectaculos luptător din istorie. „The Flying Gentleman”, așa cum a fost poreclit de fani, a oferit un interviu „pe îndelete” pentru FANATIK, în care a povestit cele mai importante momente ale carierei, și-a spus părerea despre viitorul luptelor de contact, a „desconspirat” locurile care l-au făcut să se îndrăgostească de România, dar a și dezvăluit cum a ajuns să fie cel mai nefericit… suporter de fotbal după semifinalele dramatice din ediția precedentă a Ligii Campionilor!

Fost fotbalist în „prima” tinerețe, „The Flying Gentleman” suferă și acum din cauza „sportului-rege”

Înainte de a-ți începe cariera de luptător profesionist, ți-ai încercat norocul cu un alt sport, fotbalul. Pe ce post jucai și care erau calitățile tale de bază?

ADVERTISEMENT

– Jucam în defensivă. Atât în centru, cât și pe benzi. Am fost încercat pe toate aceste poziții și mă descurcam destul de bine. Eram chiar căpitanul echipei. Organizam foarte bine defensiva, cred că asta era principala mea calitate.

Care este echipa de fotbal favorită? Dar jucătorul preferat?

– Mi-a plăcut foarte mult de Ronaldinho, tehnica lui incredibilă mi s-a părut fascinantă, ireală chiar în unele momente, parcă nu era pământean. În plus, foarte important, juca fotbal cu zâmbetul pe buze. Iar echipele mele favorite sunt FC Barcelona și Ajax Amsterdam.

ADVERTISEMENT

Înseamnă că ai fost destul de trist după semifinalele Ligii Campionilor de anul trecut…

– Da, da. (n.r. – se amuză). Chiar ar fi fost foarte frumos să văd o finală între FC Barcelona și Ajax, dar nu a fost să fie. Au fost acele partide incredibile din retururile ambelor semifinale. Probabil că Barcelona ar putea să mai joace de zece ori acel retur şi nu ar fi eliminată. La fel şi cu Ajax. Dar, până la urmă, felicitări celor de la Liverpool, felicitări celor de la Tottenham. Au fost seri magnifice pentru aceste echipe atunci.

Cum a început cariera ta în lumea luptelor de contact? Se ştie că ai fost bancher înainte de a urca în ring, iar această trecere sună destul de ciudat…

ADVERTISEMENT

– Da, poate a părut ciudat. Dar există o explicaţie. Am iubit mereu sportul. Căutam o nouă provocare după ce mi-am rupt piciorul la fotbal. Nimeni nu ar fi crezut că voi putea trece la lumea sporturilor de contact după acea accidentare care mi-a oprit cariera de fotbalist. Dar asta m-a ambiţionat şi mai mult.

Şi aşa ai devenit primul „Gentleman Zburător” din lume. Care este povestea din spatele acestei inspirate porecle?

ADVERTISEMENT

– Mi s-a spus aşa datorită fanilor. La început, m-au perceput ca pe bancherul care venea în ring dintr-o lume diferită. Cu un costum elegant, părea ceva ce nu se potriveşte. Mă prezentam mereu, în faţa tuturor, un băiat bun, un adevărat gentleman. Iar apoi, când începea lupta, îi uimeam pe toţi cu loviturile mele, cu acele zboruri în ring în timpul luptelor. Şi aşa a apărut această poreclă, „The Flying Gentleman”.

Meciul pe care nu vrea să și-l amintească…

Ai avut o carieră de neuitat. Cu acele lovituri memorabile, cu zborurile dintr-o parte în alta a ringului. Totuşi, aş vrea să alegi doar cele mai bune trei victorii în opinia ta.

– Să vedem… voi încerca să fac un top cât mai variat. Să punem în această selecţie victoria la Vernon White, de la Las Vegas, când am câştigat prin KO, cu o lovitură în zbor. Aş mai pune aici şi victoria cu Bob Sapp de la Osaka, obţinută datorită unei tactici foarte bune. Deplasarea în ring m-a ajutat să evit loviturile lui foarte puternice şi să combat agresivitatea lui. Şi, desigur, victoria în faţa lui Akebono, cu o lovitură de picior spectaculoasă.

Ca orice luptător de legendă, ai avut şi înfrângeri. Care a fost cea mai dureroasă pentru tine?

– A fost acea înfrângere în faţa lui Semmy Schilt, în 2009. Meciul pe care nu vreau să mi-l amintesc.

Care au fost cei mai mari trei rivali ai tăi şi cum i-ai descrie?

– Aş începe cu Semmy Schiltt, un luptător mai greu şi mai înalt decât mine, dar şi cu o bună tehnică de kickboxing. Apoi ar fi şi Badr Hari. Un luptător cu o tehnică foarte bună, dar care nu a fost niciodată mai bun decât mine. Cele două victorii pe care le-am obţinut în faţa lui sunt cea mai bună dovadă în acest sens. Şi apoi aş spune că eu. Pentru că mereu am simţit că eu sunt cel mai important rival al carierei mele.

Ai adus aminte de Badr Hari şi nu putem uita acel moment şocant din 2008, când marocanul a sărit să te lovească atunci când erai la podea, după ce ai alunecat. Ai mai vorbit cu el după acel incident? L-ai iertat?

– Nu, nu am mai vorbit de atunci. Dar, din punctul meu de vedere, totul este OK în ziua de astăzi. Chiar l-am iertat pentru acel gest stupid, pentru că eu nu sunt un om plin de ură.

Plusurile și minusurile lui Moroșanu

Cum l-ai descrie pe luptătorul Cătălin Moroșanu? Şi cum l-ai caracteriza pe antrenorul Cătălin Moroşanu?

– Ca luptător, Cătălin era un tip care lovea foarte tare. Căuta mereu să obţină o victorie prin KO. Cred că ar fi trebuit să lucreze mai mult la combinaţiile pumn – picior. Ca antrenor, cred că se va descurca bine, n-are cum să fie altfel… şi îşi va ajuta elevii să aibă o tehnică bună.

Sunt mulţi luptători buni în zilele noastre, dar impresia generală este că nu se pot ridica la nivelul legendelor din generaţia ta. Tu ai propria academie şi cauţi luptători talentaţi. Care crezi că este viitorul acestui sport.

– Sigur, pentru ca acest sport să crească în viitor este nevoie de talente noi. Un grup de luptători talentaţi, să zicem cam 15, la diferite categorii de greutate. Doar aşa s-ar putea ajunge din nou la nivelul generaţiei mele.

Pare să îţi placă în România, vii destul de des aici. Ce părere ai despre ţara noastră şi care sunt locurile care ţi-au plăcut cel mai mult?

– Ţara este foarte frumoasă, cu mulţi oameni foarte amabili. Ador să revin în România, pentru că mereu am fost primit cu dragoste şi tratat frumos. Îmi place foarte mult Bucureştiul şi, de asemenea, Mamaia.

„În mintea mea am în continuare 25 de ani, deși am deja 43 în realitate. Mă simt bine, mă simt în formă, dar în niciun caz nu voi reveni în ring. Am fost operat de mai multe ori la ochi și nu vreau să-mi pierd vederea”

„Am fost de peste 20 de ori în România și pot spune în cunoștință de cauză că aveți o mâncare excelentă. Acum am mâncat în fiecare zi mămăligă, e delicioasă”

  • 78 de victorii a obținut Remy Bonjasky în cariera sa în kickboxing, 40 fiind obținute prin KO. Are 20 de înfrângeri, dintre care 5 prin KO
  • 1,93 m măsoară Remy Bonjasky și cântărește 108,8kg
  • 196 de centimetri măsoară alonja lui Remy Bonjasky
  • 17 ani a durat cariera de luptător Muay Thai a lui Remy Bonjasky (1995–2010 și 2012-2014)
  • 3 titluri mondiale de K1 are Remy Bonjasky în palmares: 2003 (Tokyo), 2004 (Tokyo) și 2008 (Yokohama)
  • 43 de ani are Remy Bonjasky (născut pe 10 ianuarie 1976, la Paramaribo, Surinam)
ADVERTISEMENT