Fotbal international

Reportaj de la Sankt Petersburg: De ce NU ZÎMBEŞTE Mircea Lucescu?

Sankt Petersburg e un oraş care se pregăteşte de o noua ninsoare. Ploaia e semnul ca va ninge în curînd. În ciuda faptului că sînt -2 grade în tribunele vechiului stadion de 21.000 de locuri...
25.11.2016 | 13:05
Reportaj de la Sankt Petersburg De ce NU ZIMBESTE Mircea Lucescu

Sankt Petersburg e un oraş care se pregăteşte de o noua ninsoare. Ploaia e semnul ca va ninge în curînd. În ciuda faptului că sînt -2 grade în tribunele vechiului stadion de 21.000 de locuri aflat pe malul Nevei sînt în jur de 13.000 de spectatori ai Zenitului, care vor să vadă echipa la meciul de Europa League cu Maccabi. Toţi gălăgioşi. Şi vreo 300 de israelieni. În România, într-o joi pe un frig pătrunzător şi la un meci fără miză cu greu s-ar fi strîns 2.000 de oameni. Şi la 32 de euro biletul!

Lucescu vine ultimul de la vestiare. Cu o căciulă groasă îndură frigul. E obişnuit din Ucraina cu iarna geroasă. E sfîrşit de Noiembrie dar iarna a în început acum trei săptămîni odată cu prima ninsoare. Începe meciul. Il Luce stă singur la trei-patru metri de banca de rezerve pe care toţi stau zgribuliţi. E ca un căpitan de vapor care supraveghează marea de orice eveniment neprevăzut. Dacă Il Luce ar fi fost comandantul Titanicului cu siguranţă nu ar fi fost nici un accident.

I-au adormit pe israelieni

Ruşii încep mai bine dar se sting după 10 minute. Meciul cu Maccabi Tel Aviv e unul fără o miză deosebită. Zenit are 12 puncte din 12 posibile. La mijlocul terenului brazilianul Giuliano şi belgianul Axel Witzel fac legea. Atacanţii par a nu se fi încălzit. În apărare, unde în ultima perioadă au mai fost unele probleme, e destulă linişte.

Zenit pare un urs care hibernează. E falsa impresie pe care o lasă echipa lui Lucescu. Din nimic, Alexandr Kokorin se trezeşte cu o minge pe cap doar să o arunce în poartă. Dar, un mingea aruncată de Giuliano cu precizia unui Quarterback din NFL nu îi face nici măcar freza lui Kokorin care dă pe lîngă minge. Nu contează. Cele două peluze cîntă. 90 de minute s-au auzit cîntecele ruşilor. Asta da susţinere pentru echipa favorită.

Ursul nu hibernează

Şi totuşi ursul nu hibernează. Cînd israelienii se pregăteau de pauză, mingea ajunge de pe partea stîngă, unde Giuliano a făcut legea, la Kokorin care de această dată nu a mai dormit şi a intrat în plonjon cu tot cu minge în poartă: 1-0 şi lumea e fericită. Kokorin e aclamat în tribune. Nu a avut decît meritul de a se fi plasat foarte bine. Pasa a făcut golul. Vine pauza şi aceiaşi scenariu e şi în repriza a doua.

Zenit controlează tactic jocul lăsîndu-i pe israelieni să creadă că atacă. Ieşirea din apărare a lui Zenit e una extrem de periculoasa, iar două contraatacuri, unul 4 contra 1, puteau ïnchide meciul. Dar rămîne 1-0. Pînă în minutul 90. E lovitură liberă de la 18 metri. Scoasă tot în urma unui contraatac.

Execută Alexandr Kerzhakov, cel care l-a înlocuit pe Kokorin în minutul 66. Şut cu sete în coltul lung şi portarul Rajkovic scoate mingea din poartă. E 2-0 şi acum toţi ruşii celebrează. Şah-mat dat de Lucescu, care ca de obicei a adoptat strategia perfectă. Lumea se felicită în tribună. 15 puncte din 15 posibile.

Nu face nuntă

Conferinţa de presă este la vestiare vizavi de tribuna oficială. Ziariştii se strîng rapid. Ruşii vor să vadă sărbătoare. Lucescu vorbeşte echilibrat.

Nu face nuntă din această victorie. Unul dintre ziarişti, observînd că sînt român, mă întreabă: De ce nu zîmbeşte Lucescu? A cîştigat! Lucescu păstrează zîmbetul pentru luna mai! E vremea cînd în fotbal se strîng recoltele!