România U21 a debutat entuziasmant la turneul final european din Italia și San Marino, învingând Croația cu un neașteptat 4-1. San Marino a fost locul unde mii de români, de acasă sau din Italia, și-au dat întâlnire marți după-amiaza, pe un soare torid, pentru a împinge de la spate armata lui Rădoi. Și nu e nicio exagerare. Am trăit o victorie mare pe un stadion galben, cu o echipă ce se colorează cu fiecare victorie în auriu.
Un stadion cu peste 4000 de fani din care 3500 au fost români. Cum sună? Adevărat! Părea totuși greu de crezut ca „bobocii” lui Mirel Rădoi să pună în mișcare atâta energie. Atâta dragoste pentru niște băieți care, fără să vrea, ne-au uns puțin balamalele ruginite de sentimentul naționalist pe care ni l-a dat fotbalul românesc acum, mai ceva ani…
E galben în jurul cochetei arene din San Marino. Și e atât de cald, încât ți-e greu și să deschizi gura ca să bei apă. Ai noștrii s-au adunat cu circa trei ore înainte de meci. Au fost și prin Fan-zone, apoi încet-încet s-au strâns „la bază”. Iar liniștea e străpunsă de o brigadă cu plămâni de competiție: „Noi suntem România!” Da, ei, noi, voi, toți!
Familiile de români nu intră încă în stadion. Pentru că în cazanul dinăuntru sunt aproape 40 de grade. Soarele rupe tot, colorează în galben și ce nu e galben. Apoi, nu a venit autocarul. Care apare la orizont, motiv pentru ca suporterii să se activeze. Toți cred că-i rupem pe croați! Doamne, de unde atâta încredere? Probabil din dragoste de fan.
Băieții salută, sunt aclamați, intră la vestiare. Peste 10 minute sunt la inspecția gazonului. Terenul, impecabil, vremea de mal de Adriatică. Dar fără umbreluțe și salvamar. „Galbenii” din tribune își ocupă locurile. Aș scrie că încep încălzirea, dar ce să mai încălzești la temperatura asta. Copilul își ține mămica de mâna stângă, pentru că în dreapta are steagul României. Și vine întrebarea de baraj pentru părinte: „Mami, dacă batem azi mai venim și vineri la meci?”?)
Fanii care nu sunt încă în stadion sunt în fața tribunei oficiale. Fac poze cu toți cei din federație, cu invitații speciali, cu mulți pe care-i văd doar la televizor. Răzvan Burleanu este un adevărat „trofeu”. Dar când apar Gică Popescu și Adrian Ilie forfota devină majoră. Cele două vedete au locuri cu „poporul”. În plin soare, printre fani de toate vârstele. Povestesc, răspund, aplaudă, țipă „Hai, România!”
Cu puține minute înainte să înceapă meciul, apare și Giovani Becali. Ținută de „mafioso”, gesturi de italiano vero, nervi de Dorobanți. E surprins că nu-l recunoaște steward-ul de la oficială, gesticulează de două ori, apoi se duce glonț la locul lui. La intrare nu a băgat în seamă camerele TV și nici reporterii, în tribună a evitat să intre în dialog cu oamenii de rând. Existau mulți doritori de poze cu carismaticul fost impresar.
Tribuna „cu umbră” e plină ochi de români. Într-un mic colț, vreo 50 de croați. Nu le-a fost deloc comod. Alex Pașcanu este singurul cu galerie personalizată. Au venit părinții, sora, bunicii de la Ploiești, iar bannerul cu „Bravo, România! Hai, Pașcanu!” tronează în mijlocul suporterilor.
Deși e umbră pe partea aceea de stadion, creierele unora par mai încinse decât la tribuna I. Bineînțeles că niște exemplare, zic unii de prin zona Olteniei, nu puteau uita de măscările la adresa ungurilor. Ne place atât de mult uneori să folosim tesla și pentru activități… adiacente. Noroc că nervoșii s-au potolit repede. Sau i-or fi potolit vecinii…
Meciul e mai simplu decât ne așteptam. Facem rapid 2-0, o comitem cât să ne păstrăm adrenalina sus, apoi schimbăm foile după minutul 60. Adică, tocmai după ce soarele s-a ascuns după deal. Credeam că ai noștri sunt cu rezervoarele goale, dar surprinza e dincolo. Ai lui Mirel mănâncă pământul, croații sunt terminați, Băluță arată de ce va juca din toamnă în Premier League, apoi Petre pune și cireașa de 4-1.
Se termină, ne îmbrățișăm, îi aplaudăm, îi felicităm. Tribuna cântă non-stop, România respiră, România iubește, România trăiește. Emoțiile se mai potolesc puțin, scena se mută la vestiare, eroii vin unul câte unul.
Mirel Rădoi își pupă soția și copiii, mama lui Ionuț Radu nu se mai oprește din plâns în brațele fiului, în timp ce tac-su îl împunge finuț: „Tot timpul tu ai iubit-o mai mult pe ea decât pe mine”. Ianis Hagi e ultimul la interviuri, povestește cum s-a dus direct la maică-sa după ce a dat gol pentru că nu l-a văzut pe Gică, Băluță se vede peste toți, așa cum s-a văzut și pe teren, muzica „de bubuială” se pornește în autocar.
E noapte aici, în San Marino, e încă destul de cald, dar ne e teribil de bine. Anglia face 1-0 și Franța ratează două penalty-uri. Am vrea o remiză, zic unii, e minutul 89. Mergi până la baie și când te întorci e 2-1 pentru „cocoși”… Regatul a rămas fără tubul de oxigen în minutul 95. Urmează bătălia cu Regatul. Iar mama își va aduce copilul și vineri la meci.
Până atunci: calm, calm, calm… Să ne liniștim. Inimă de campioni, picioarele în apă rece și repetați după mine: România trăiește!