FANATIK a făcut o vizită la Muzeul Sportului, care adăpostește adevărate nestemate ale sportului românesc, aflat în sediul Comitelui Olimpic Sportiv Român (COSR), vis a vis de Arcul de Triumf și de stadionul cu același nume.
În toată perioada premergătoare Jocurilor Olimpice, FANATIK a realizat un serial de excepție denumit „Olimpicii României” în care spunem povestea a 100 de campioni olimpici care au adus faimă României și au inspirat generații. Ultimele două episoade au fost dedicate gimnastei Andreea Răducan și a ultimilor campioni olimpici la kaiac-canoe, Mitică Pricop și Florin Popescu.
Muzeul Sportului a fost înființat în anul 2011, însă prima încercare în acest sens a fost în 1971, când la stadionul „Lia Manoliu” era un mic muzeu organizat la tribuna 1, dar pentru că ocupa din spațiul destinat pentru protocol, a fost desființat după doar cinci ani. În prezent, muzeul are peste 10.000 de obiecte însă nu toate pot fi expuse datorită spațiului limitat. Pentru cei care vor să viziteze acest muzeu e important de precizat că intrarea este gratuită.
Printre „bijuterii” se regăsesc un tricou cu numărul 10 purtat de Gheorghe Hagi, sabia lui Mihai Covaliu ruptă și zgâriată cu care a reușit să câștige o medalie olimpică la Beijing în 2008, mănușile primului campion olimpic la box, Nicolae Linca, o „punte a suspinelor semnată de Nadia Comăneci și o pagaie semnată de Ivan Patzaichin, cu care a reușit să cucerască titlul olimpic.
Una dintre puținele vitrine pe care muzeul le deține și care au fost împrumutate de la Muzeul Antipa, la loc de cinste tronează cea a lui Gheorghe Hagi. Astfel, aici sunt expuse tricoul, mingea, un fanion și plachetă de la Mexico din 2000, înaintea Campionatului European.
Alături de acestea se mai află ghetele și decorațiile fostului mare portar al celor de la Steaua București, regretatul Ion „Țop” Voinescu, dar și legitimația unuia dintre cei mai fotbaliști români din toate timpurile și de mult uitați: Iosif Petschovschi, primul fotbalist numit „Maestru Emerit al Sportului”. A jucat pentru Chinezul Timișoara (1939-1941), Flamura Roșie Arad (1946-1951, 1955-1961) CCA (Steaua București, 1952–1954). O altă mare surpriză a fost pașaportul colectiv al fotbaliștilor români care au participat la primul Campionat Mondial din Uruguay (1930), când au călătorit cu vaporul până în America de Sud timp de 14 zile.
Handbalul românesc are de asemenea un spațiu important dedicat în cadrul Muzeului Sportului, unde sunt expuse două trofee extrem de importante: trofeul primit pentru câștigarea aurului olimpic la Jocurile Olimpice de la Melbourne din 1956 și al cel primit pentru al treilea titlul mondial al naționalei de handbal masculin a României cucerit în 1970.
Cei care sunt pasionați de sporturile de contact, vor putea vedea mănușile purtatate de singurul campion olimpic al României la box, Nicolae Linca, care a cucerit titlul olimpic la Jocurile Olimpice de la Jocurile Olimpice de la Melbourne în 1956, la categoria semimijlocie. Pugilistul a luptat eroic, iar la ultimele meciuri a boxat cu un deget rupt la mâna dreaptă. Din 306 meciuri, a pierdut doar 25 și a rămas în istoria boxului românesc.
Tot în cadrul expoziției se poate vedea o piesă extrem de rară! Este vorba despre una dintre cele mai vechi medalii olimpice care se află într-o colecție și anume una din 1908, râvnită de foarte mulți colecționari dispuși să plătească sume importante pentru a intra în posesia unei astfel de rarități.
Ivan Patzaichin, una dintre cele mai mari personalități din istoria sportului românesc a contribuit de asemenea la colecția muzeului, alături de Nadia Comăneci. Cel mai mare canotor român din toate timpurile a câștigat medalia de aur la Jocurile Olimpice din 1968, 1972, 1980 și 1984 și și-a donat o pagaie cu care a reușit să reușească aceste performanțe uriașe.
Deși nu a putut să renunțe la celebra pagaie ruptă pe care o păstrează la loc de cinste, Patzaichin a donat totuși una, alături de autograful său. Aceasta poate fi de asemenea văzută la etajul al doilea al muzeului.
Nadia Comăneci a fost printre primii vizitatori ai muzeului la deschidere, fiind primită de oficialități. Cea mai mare gimnastă din toate timpurile are și o vitrină specială în cadrul muzeului cu fotografii și o statuetă care e opera unui artist plastic american, realizată cu ocazia celor trei titluri olimpice obținute la Jocurile Olimpice de la Montreal din 1976. Alături se află și o bârnă semnată chiar de Nadia Comăneci. Fosta mare gimnastă a oferit pentru FANATIK primul interviu în presa din România după zece ani.