Gabriel Hristache, omul care i-a pus racheta în mână campioanei de la US Open 2019, a dezvăluit în exclusivitate pentru FANATIK povestea tristă care a dus la emigrarea în Canada. 

Reporterii FANATIK l-au vizitat pe primul antrenor al surprinzătoarei Bianca Andreescu, care ne-a primit la terenurile unde îi învaţă tainele tenisului pe cei mici care vin cu gândul că vor să fie noua Simona, noua Bianca sau noul Federer. Gabriel Hristache ne-a povestit că a simţit pe pielea lui o mică parte din gustul celebrităţii şi nu e deloc uşor: „De când a ajuns Bianca în top, trăiesc şi eu în mică măsură celebritatea. Ţin minte că după fiecare turneu câştigat de ea dădeam interviuri după interviuri, îmi suna telefonul non-stop. Nu mai făceam faţă. Aşa că, am început să ştiu şi cum funcţionează presa cu această ocazie. Îmi dau seama că vedetelor nu le e uşor să gestioneze”.

Au vrut să revină în România! Invidia și răutatea i-au făcut să plece definitiv

Părinţii Biancăi au plecat peste Ocean în speranţa unui trai mai bun, pe care l-au şi găsit. Însă, gândul lor a rămas la România şi a existat un moment în care au încercat să se întoarcă şi să îşi continue viaţa în ţară.

Gabriel Hristache a povestit cum au fost cei doi ani şi jumătate pe care Maria Andreescu şi micuţa Bianca i-au trăit în România: „Maria a venit aici să pornească un business. Bianca îşi dorea mult în România, îi plăcea aici. Sistemul şcolar nu era atât de rigid. Aici totul era mai jucăuş. Nicu are un job extraordinar acolo, câştigă foarte bine, aveau şi casă cumpărată în Canada. I-a spus Mariei să vină în ea în România, a venit cu 100.000 de dolari, şi-a luat un apartament, a dus copilul la şcoală, l-a adus la tenis şi a încercat să facă un business”.

Digi24.ro

Ultimele ore de viață ale Corinnei, femeia găsită moartă în dulapul din dormitor. Poliția l-a arestat pe iubitul ei

„La noi, când ai maşini, primul care te trage în ţeapă este şoferul. Te «face» la motorină non-stop”

Însă socoteala din Canada nu s-a potrivit cu cea de acasă, pentru că familia Andreescu nu s-a așteptat să se lovească de impedimente neaşteptate: „Ea a cumpărat câteva basculante de-astea mari, să le închirieze la Bechtel. Că făceau ăştia atunci șantiere mari, era o nebunie cu autostrăzile. Ea credea că în business este ca şi în străinătate: punem umărul să câştigăm amândoi. La noi, un business înseamnă cum să tragi o ţeapă.

Mai mult de-atât, când ai maşini, primul care te trage în ţeapă este şoferul. Te «face» la motorină non-stop. După o lună de zile, ce cheltuieli, de unde atâtea cheltuieli, câţi bani s-au dus?! Şi a trebuit să i se explice. «Uite cum te fac şoferii la motorină.

La început merg tare, să facă consumul mare la motorină, merg cu viteza a treia cu 100 la oră ca să consume»… După aceea întârzie. Erau şocuri astea la ea. Şi-a dat seama la un moment dat că nu vrea să îşi crească fata aici, scârbită de ce i se întâmplă”, a povestit pentru FANATIK primul antrenor al Biancăi.

„Maria a vândut tot, apartament, maşini. Le-a dat pe degeaba, numai să plece mai repede”

Doi ani şi jumătate a rezistat Maria Andreescu în România, tot timpul alături de Bianca. Iar după această perioada, în care s-a tot săturat să ia ţepe în afaceri şi să se confrunte cu invidia de la şcoală, a decis să se întoarcă în Canada: „De la grădiniţă încep astea: «Ce maşină are taică-tu? Păi tu vii cu Loganul, tata are Porsche!». Nu i-au plăcut astea. Auzea la şcoală, la coafor, pe unde mergea:

Digisport.ro

Victima luptătorului suspendat pe viață a răbufnit: ”Toată lumea i-a cerut”. Ce a pățit după episodul fără precedent

«I-auzi ce spunea fiul lui nu ştiu care milionar, că s-a luat de copil că nu are nu ştiu ce telefon». Te loveşti de foarte multe. Maria a vândut tot, apartament, maşini. Chiar eu voiam să îi cumpăr una dintre maşini. Avea un Nissan şi îl dădea şi pe degeaba, numai să plece”, și-a amintit Gabriel Hristache.

„Pe mine mă mulţumeşte că Bianca a confirmat, asta îmi arată garanţia muncii mele. Eu fac doar şedinţe individuale pentru că vreau să fac performanţă cu copii”

„Acum ar trebui să dea nişte kilograme jos, având probleme cu genunchii”

„Afacerea” Mariei Andreescu s-a dovedit, însă, a fi foarte profitabilă 10 ani mai târziu. Prin performanţele fiicei, pentru că Bianca a început tenisul cu Gabriel Hristache la Piteşti: „Totul este foarte viu în mintea mea şi îmi amintesc toate detaliile. Nu au trecut atât de mulţi ani.

Era un copil normal, am dat nişte teste. Am remarcat seriozitatea ei, atipică pentru un pui de om de șase ani jumate. Era o transformare extraordinară pe terenul de tenis. După antrenament se juca cu fiul meu, erau pe jos. De mică avea o mare dorinţă de victorie. Juca un meci cu Radu, o bătea şi se vedea suferinţa şi dorinţa ei de victorie.

În rest, aş fi ipocrit să spun că știam că Bianca va ajunge ce-a ajuns. Dar, într-adevăr, avea nişte calităţi pe care eu nu le-am întâlnit la alţi copii. Deşi spun că acum ar trebui să dea nişte kilograme jos, având probleme cu genunchii”.

„Nicu era un tip pragmatic şi m-a întrebat: «Ce crezi profesore? Are vreo şansă să facă tenis? Be honest!»”

Nicu Andreescu, tatăl Biancăi, a rămas în Canada în perioada în care soţia şi fiica au revenit în România. Hristache îşi aduce aminte că şi el a venit de două ori în ţară şi chiar au avut un dialog despre viitorul Biancăi în tenis: „Îmi aduc aminte foarte bine. Erau un tip foarte serios, pragmatic şi m-a întrebat: «Ce crezi profesore, are Bianca şanse să facă tenis?» Chiar aşa mi-a zis: «Be honest».

Vorbea când română, când engleză. I-am spus foarte clar: «Nicu, dacă aş putea să spun asta, aş fi Dumnezeu!». Vin unii şi spun: «Aaaa, copilul tău are dreapta lui Federer. Îl facem jucător», ca să îţi ia banii. E o minciună.

Ca profesor de tenis pot să văd nişte calităţi şi i-am spus: «Bianca are o explozie foarte bună pe braţ, mental extraordinar, fizic foarte bun», i-am spus ce am văzut. Da, Bianca trebuie să facă tenis. Nu pot să spun unde va ajunge. I-am încurajat foarte mult să facă tenis pentru că voia ca în străinătate să o canalizeze de la 11-12 ani”.

„Ai văzut ce i-a zis Bianca lui George Cosac când i-a propus să joace pentru România în Fed Cup? I-a zis simplu: «Ok, câţi bani? Canadienii ne dau 250.000 de euro pe an pentru a-i reprezenta». Nu avem nicio şansă”

• 46 de ani are Gabriel Hristache
• 2009 este anul în care Bianca Andreescu s-a întors în Canada

PARTEA II. Interviu: „Dacă nu exista Simona, trebuia să avem ceva de care să ne agăţăm. Ne uitam cu alţi ochi la Bianca”

Vă surprinde că Bianca Andreescu a reuşit să intre în top 100 şi să câştige US Open atât de repede?

– Ce surprinde este viteza cu care s-au întâmplat lucrurile. Ea anunţa cumva că e o potenţială jucătoare de top. A câştigat „Le petits as”, dar evoluţia ei anunţa că poate deveni jucătoare de top. Am ţinut legătura şi cu părinţii şi mă gândeam că poate face tenis de mare performanţă. M-a surprins că a câştigat atât de repede un turneu de Grand Slam. Să ne uităm cât i-a luat Simonei să câştige un Grand Slam.

„Din zece meciuri cu Simona, Bianca ar cîștiga șapte!”

Lumea face comparaţii peste comparaţii între Simona Halep şi Bianca Andreescu…

– Sunt foarte dificil de comparat. Eu am fost taxat în momentul în care am făcut aceste comparaţii şi vă spun de ce cred că din zece meciuri, şapte le-ar câştigat Bianca. Nu ai cum să ai un joc ca al Biancăi, când ai un alt fizic. Strict tehnic, pe armele fiecăreia. Din punct de vedere mental, Bianca este mai puternică decât Simona şi am spus asta făcând paralelă la vârstă. Dacă Simona Halep nu se întâlnea cu Darren Cahill… şi acum mai are ieşiri… La 18 ani sau la 19 ani, Simona Halep spărgea rachete. A avut şi nişte ieşiri foarte urâte: „Hai, aplaudaţi!”… Când eşti Kyrgios sau Monfils nu e o mare şmecherie, dar când eşti lider mondial trebuie să ai şi o anumită conduită. Federer, Nadal nu au astfel de ieşiri. Pentru că se uită o lume întreagă la tine când eşti lider mondial. Uite, ce se vorbeşte despre baschetbalistul care a murit, Kobe Bryant, se vorbeşte despre ce om era mai mult decât performanţa în sport. Chestia asta ar trebui îmbunătăţită la Simona. Ca şi sportivă o apreciez enorm. Este cumplit de greu să fii lider mondial, având fizicul pe care îl ai pe lângă monştrii ăştia… Muguruza, Williams. Toate sunt cât dulapul. Munceşte foarte mult, de zece ori mai mult ca ele. Ţin foarte mult la Simona, mă uit la meciurile ei, trăiesc toate meciurile ei.

„Când a fost Bianca în finala de Grand Slam, o parte din mine era acolo”

Putem să o considerăm pe Bianca Andreescu româncă?

– Sunt doi poli aici. Dacă nu exista Simona, trebuia să avem ceva de care să ne agăţăm. Ne uitam cu alţi ochi la Bianca. Are sânge de româncă. Fiind Simona, este normal să o simpatizăm pe ea şi să nu empatizăm aşa mult cu Bianca. Până la urmă, Andreescu e născută şi crescută în Canada. În schimb, personal, când a fost Bianca în finala de Grand Slam, o parte din mine era acolo. Faţă de ceilalţi din România, am privilegiul de a ţine şi cu Bianca, nu numai cu Simona. Cred că ar trebui să ne mândrim cu rasa noastră. Dacă nu am fi avut-o pe Halep, ne-am fi agăţat de cineva şi probabil că era Bianca. De ce ţinem noi cu Federer? Dacă era Hănescu în Top 10 ţineam cu el, dar aşa încercăm să ne legăm de cineva care ne place. Cred că românii s-ar fi legat mai mult de Bianca dacă nu era Simona.

Bianca Andreescu a reuşit să ajungă la cel mai înalt nivel, câştigătoare de Grand Slam. Credeţi că poate să reziste acolo?

– N-aş putea să spun dacă va reuşi să rămână acolo… Cu siguranţă are un team în spatele ei care îi va putea ghidona paşii astfel încât să reziste. Dar este foarte greu de spus. Cel mai important este să fie ferită de accidentări, asta e cel mai dramatic. Apoi sunt atâtea cazuri… Capriati, de exemplu, s-a certat cu părinţii având foarte mulţi bani, a ajuns şi la puşcărie. Bianca este o fată inteligentă şi cred că va putea să treacă peste.

„Toţi «prietenii» mei de pe aici au zis: «ce mare rahat a făcut Gabi Hristache aici? Ce mare brânză i-a făcut?» Şi au trebuit să vină canadienii să le arate treaba asta, cât de profundă e problema asta pe care o discutăm”

„Mi-a scris Maria: «Ia-ţi familia, ia-ţi copiii, canadienii vor antrenorul care a construit-o pe Bianca»”

Cu cine mai ţineţi legătura din familia Andreescu?

– Cu mama ei ţin legătura tot timpul. Fiul meu vorbeşte mult cu Bianca. Au crescut împreună, dar vorbesc chestii de copii. Au o relaţie foarte umană, apropiată. Mă deranjează foarte mult când mă întreabă lumea: «Auzi, da câţi bani ți-a dat Bianca de când e în top?» Şi eu le răspund: «Niciunul. De ce să îmi dea mie?», la care ei: «Aaaa, ce nesimţită!» Dar pentru mine este arhisuficient că îmi recunoaşte meritul. Are programul ei, poate când o să vină în România o să ne întâlnim şi o să mai stăm de vorbă. La Bianca a fost o pură întâmplare să vină la mine. Făcea doi ani jumate, pleca în Canada, nu o remarca nimeni. Bianca a luat primul trofeu în 2009, la o săptămână după ce a plecat de aici. Este rampa ei de lansare. Când s-a dus în Canada, s-a dus şi i-a pocnit pe toţi de acolo.

Aţi fost chemat să plecaţi în Canada şi aţi refuzat atunci. De ce?

– A fost una dintre cele mai mari greşeli. Nu că am avut şansa, am fost rugat. Povestea este în felul următor. Asta mă necăjeşte, dar nu pentru mine, pentru copii. Mi-a scris Maria atunci, după ce Bianca a câştigat primele turnee. «Ia-ţi familia, ia-ţi copiii, canadienii vor antrenorul care a construit-o pe Bianca». Nu au văzut un copil atât de bine tehnic la o vârstă atât de fragedă. Am primit nouă sau zece mail-uri în care Nicu a insistat să merg. Îmi spunea că îmi găseşte de lucru, casă, maşină. Cred că la ora aia nu am plecat din cauza tinereţii şi din cauza visului că se poate face şi în România performanţă. Speram că o să se întâmple şi la noi în sport ca în Germania după Revoluţie. Dacă aș avea vârsta de atunci şi gândirea de acum, n-aş sta pe gânduri. Pot să plec şi acum, am oferte din străinătate, dar eu sunt foarte legat de ţară. Îmi plac locurile din România, am pasiunea asta cu pescuitul. Îmi place Delta Dunării, n-aş pleca de aici. Din raţiuni financiare aş pleca. Atunci trebuia să plec pentru copiii mei. Mie nu îmi e rău aici. Nu sunt nici în clasa de sus, nici în clasa de jos. Fac ce îmi place, câştig binişor.

• 19 ani are Bianca Andreescu
• 6,720,038 de dolari a luat în carieră Bianca Andreescu

„Ca şi imagine, ar fi bine să îşi mai controleze gesturile. Pentru interiorul tău este bine să mai şi refulezi. E păcat că se întâmplă în văzul lumii. Poate ar fi bine să fie la antrenament sau în altă zonă”

PARTEA III. Povestea rulotei: „Acolo stau, nu am deţinut niciodată o locuință. Am decis să investesc în copiii mei la tenis”

Gabriel Hristache, un spirit „liber”, locuieşte într-o rulotă şi nu vede necesitatea de a avea neapărat o proprietate. Singurul of: ar fi vrut să facă mai mult pentru copii.

Gabriel Hristache a sacrificat multe lucruri pentru tenis şi chiar dacă se gândeşte de multe ori că ar fi putut să plece în Canada, spune că singurul regret pe care îl are este că ar fi vrut să îşi ajute mai mult copiii în ceea ce priveşte tenisul.

Stă într-o rulotă şi spune că niciodată nu a avut o proprietate pe numele său pentru că nu a simţit nevoia: „Hai să vă spun cu rulota. Eu am stat la soţia mea cât timp am fost împreună. Ne-am despărţit în urmă cu cinci ani, însă suntem în relaţii excelente, avem împreună doi copii.

Nu am deţinut niciodată o locuinţă. Am fost forţat să plec de unde stăteam în chirie, mi-am luat un pământ care este prima mea proprietate şi pentru a putea locui repede acolo, varianta era să locuiesc într-o rulotă, iar în vară să demarez, să îmi construiesc ceva.

Este foarte adevărat, am cheltuit mulţi bani şi cheltui mulţi bani la tenis. În România, tenis se face pe buzunarul părintelui. Am cheltuit cam 100.000 de euro. Acestea sunt costurile. După care totul se dublează, se triplează”.

„Pentru un copil de 20 de ani e nevoie de 50.000 de euro lunar”

Maria (15 ani) şi Radu (20 de ani) sunt copiii lui Gabriel. Amândoi fac tenis de performanţă, iar când vine vorba de costurile unui tânăr jucător de tenis în România, valorile sunt la un nivel uriaş: „Lăsând la o parte banii, drama cea mai mare este atunci când simţi că poţi să faci ceva şi nu poţi din cauza banilor. Oricum, dacă nu aş fi investit în tenis, aş fi băgat banii în altceva. E imensă durerea unui copil care înţelege că nu poate să facă performanţă, pentru că nu poate aduna sumele necesare.

Pentru un copil de 20 de ani e nevoie de 50.000 de euro lunar. La 15 ani, abia faci pasul spre tenisul mare şi chiar dacă sunt costuri mai mici, tot nu pot fi acoperite de un salariu mediu din România. Îţi trebuie 4-5.000 de euro pe lună şi la vârsta aia. Dacă nici autorităţile nu au o pârghie să te ajute, o să fie greu să mai vedem o nouă Simona.

Pe ai mei am reuşit să îi susţin datorită unor oameni de afaceri care au avut bunăvoinţa de a mă ajuta prin sponsorizări. Altfel nu aş fi reuşit să ajung cu băiatul la 20 de ani să facă tenis”.

„Eu sunt bun tati, cum să mă las?” / „Tati, de acum încolo îţi trebuie 50.000 de euro pe lună”

Antrenorul Gabriel Hrisache a vorbit şi din calitatea de părinte a unui multiplu campion naţional la tenis, care nu mai poate să îşi urmeze visul din cauza costurilor uriaşe: „Radu a fost campion naţional. Juca cu Filip Jianu, fiul meu avea palmares pozitiv cu el. Fiul meu a pierdut din punct de vedere financiar.

Simplu. Are peste 100 de trofee câştigate acasă. Am ajuns să îi spun că nu mă ajută cu nimic autorităţile locale, federaţia zero. Adu-ţi aminte când Pavel juca cu tricoul de acasă în Cupa Davis. Sunt în postura în care îl văd pe copilul meu suferind şi eu sufăr. El îmi spune: «Eu sunt bun, tati, cum să mă las?» şi îi zic: «Tati, de acum încolo îţi trebuie 50.000 de euro pe lună. Nu am banii ăştia»”…

„Nu mai face tenis, supravieţuieşte! E Arca lui Noe, încercăm să salvăm tot ce se poate”

Şi, totuşi, în ciuda costurilor uriaşe, Radu Hristache continuă să îşi urmeze visul, însă tatăl este mâhnit că fiul nu a reuşit să îşi atingă adevăratul potenţial din cauza barierelor financiare: „El nu mai face acum tenis, supravieţuieşte. Încercăm să menţinem pe linia de plutire. E Arca lui Noe, încercăm să salvăm tot ce se poate. Zece ani a făcut tenis de mare perspectivă. Până la 16 ani am reuşit să ţin costurile cu el, să facă paşii corecţi. De atunci am început să îl pierd.

Eu provin dintr-o familie de oameni normali, nu am avut banii să îl ajut. Încerc să îl trimit în America să îşi facă studiile acolo, să facă tenis. Mâhnirea mea este foarte mare. Eu nu am terminat povestea cu fiul meu. Mi-ar fi plăcut să merg cu el până la 16 ani şi să spun că acolo se termină povestea. Că nu poate mai mult.

Că Dumnezeu dă o limită fiecăruia. Din un milion de copii care vor să facă tenis, ajung 100 acolo, pentru că toţi au o limită. Eu nu am putut să termin povestea asta. Să îi ofer tot ce trebuie, să văd până unde se duce el.

Merge la locul 400, nu mai urcă de trei ani de zile, ăla e, asta a fost, mi-am făcut drumul. El s-a întrerupt într-o ascensiune permanentă. Toată lumea spunea ce jucător e, ce fizic are, ce bine joacă. S-a dus… Şi nu doar el, probabil sunt sute care se pierd în România din cauza sistemului şi nu numai în tenis. Și-n handbal, giminastică, fotbal…”.

Cum se împart costurile la tenis: „Noi am rămas ca pe vremea lui Dobrin, cu talentul”

Primul antrenor al Biancăi Andreescu ne-a defalcat costurile pentru un tânăr jucător de 20 de ani ca să poată face performanţă: „Hai să vedem: antrenament zilnic 80 de lei ora la balon, faci trei ore, facem socoteala pe două ore, pe minimum, 160 de lei pe zi. Mai pui un antrenor, 80 de lei ora, 160 de lei pe zi. Ai 320 de lei pentru antrenor şi balon pe zi. Înseamnă 10.000 de lei pe lună. Apoi, mingi, racordaje, gripuri, adidaşi, recuperare, masaj, kinetoterapie.

Te rupi dacă faci antrenament şi nu faci treburile astea zilnic. Medicamentaţie, vitaminizare, suplimente. După care vin competiţiile. În mod normal, măcar patru pe lună să faci. Ai făcut luni, marţi, miercuri antrenament, apoi la competiţii.

O cazare, o masă şi un transport costă 2.000-2.500 de euro pentru un city break cu soţia ta, fără să mergi la fiţe. Trei zile, 2.500 de euro costă cel puţin, oriunde mergi să joci. Nu pun America, nu pun Australia. 10.000 de euro sunt concursurile. Mai punem celelalte tot 10.000 de euro, la prima strigare.

La nivelul lui, al fiului meu, ca să treci la profesionişti trebuie să faci stagii de pregătire, două-trei luni la Rafa Academy: infrastructură, preparator fizic pe trenul inferior, preparator fizic pe trenul superior, se lucrează foarte specializat. Noi am rămas ca pe vremea lui Dobrin, cu talentul.

Că vin ăia şi ne mirăm de ce ne bat în ultimul minut, de ce se întoarce scorul. Noi nu ne pregătim ştiinţific. Ăia se antrenează pe un teren cu senzori. Şi calculează presiunea ca să eficientizezi: să ajungi mai repede la minge şi să recuperezi terenul.

Se antrenează orice. Noi venim într-un sistem de 4-5 ani de zile în care ţi-ai pregătit copilul după ureche şi vrei să îi baţi pe cei de «afară». Suntem foarte buni la juniori, unde depinde de genă. Apoi vin cei crescuţi la virgulă. De aceea spun că nu cred că avem nicio şansă”.

Partea IV. „Simona Halep este un vulcan în interior şi ca să nu erupă trebuie să fie antrenată de cineva cu o notorietate extraordinară”

Nu putem să nu vă întrebăm și de Simona Halep. Vă cunoaşteţi cu ea?

– Personal nu o cunosc pe Simona. Dar elevele mele au jucat de multe ori împotriva ei. Ana Stroe o cheamă pe una dintre ele, e în America acum. Cred că au jucat de trei sau patru ori când Simona avea zece ani. Ca şi sportivă, Simona Halep este incredibilă. Dacă nu ai practicat tenisul, nu poţi să înţelegi ce ambiţie, ce dăruire şi câtă muncă trebuie să fii numărul 1 şi să fii în Top 10 de cinci ani de zile.

Ca antrenor, cum vedeţi ieşirile ei din timpul meciurilor? Pentru că se mai întâmplă să mai scape câte o rachetă, câte un reproş… 

– Este firea ei. Cu oamenii talentaţi se lucrează foarte greu. Ca şi Andy Murray, nu mai ştia mama lui ce să îi facă. Eu cred că Simona Halep este un vulcan în interior şi ca să nu erupă vulcanul ăsta, trebuie să fie antrenată de cineva cu o notorietate extraordinară, de la nivelul lui Darren în sus, astfel încât ea să nu îşi permită să mai aibă îndrăzneala să conteste ce i se spune. Când lucrezi cu antrenorii români, care nu sunt la nivelul lui Darren, mai erupe şi vulcanul, îi mai scapă. I se întâmplă mult mai rar. Notorietatea lui Darren este mult mai mare decât a lui Dobre şi îi este jenă. Este ca şi cum l-ai avea antrenor pe Federer şi i-ai spune: „Lasă-mă în pace! Aplaudă-mă!”. Nu prea poţi.

Cum vedeţi relaţia Simona Halep – Darren Cahill?

– Simona a conştientizat că pentru ea Darren este vital pentru a-şi pune în valoare calităţile. La rândul lui, Darren a acceptat provocarea de a lucra cu o jucătoare valoroasă, talentată, dar capricioasă. Sunt puţini antrenori care reuşesc să controleze o astfel de fire. Dar sportivii cu un astfel de temperament fac mare performanţă. Esenţele tari se ţin în sticluţe mici. Cred că are un caracter foarte puternic şi trebuie să fii foarte ferm şi cunoscător în domeniu să poţi să o conduci pe Simona.

„Eu nu reușeam să ajung cu copilul meu, pe umerii mei, la 18-19 ani în tenis. Am fost de ajutat de unii elevi de-ai mei cu sponsorizări. Până să înceapă jihadul și aici, cu DNA. L-am trimis și eu pe fiul meu în America. A jucat Eddie Harrow și Orange Bowl”

„Eu nu sunt un tip pretenţios. Stau într-o rulotă, dar mi-ar fi plăcut să îmi ajut mai mult copii. Am un regret din acest punct de vedere. Munca mea a fost încununată prin performanţele Biancăi. Aşadar, strict pentru copiii mei pot să spun că regret că nu am lucrat cu multe grupe, dar, ca performanţă nu pot să regret nimic. Mi-aş fi dorit să îmi pot ţine copiii în academie la Nadal”

• 50.000 de euro pe lună sunt costurile unui jucător care vrea să facă performanţă la 20 de ani
• 100.000 de euro a investit Gabriel Hristache pentru a-i ajuta pe cei doi copii ai săi să facă tenis