Retrocedări de păduri pentru suprafețe pe care statul nu le-a deținut niciodată. Avocatul Poporului: „Restituirile sunt departe de a se încheia”

Avocatul Poporului a trimis Camerei Deputaților, în octombrie, un raport special privind respectarea dreptului de proprietate în procesul de reconstituire/ constituire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor agricole și forestiere. document care arată cauzele pentru care procesul de restituire a pământurilor trenează și la trei decenii de la căderea comunismului, precum și a neregulilor majore care a făcut ca procesul să întârzie sau unele suprafețe să fie restituite în mod ilegal.

Restituirea proprietăților, un proces fără sfârșit previzibil

În anul 2013 a fost adoptată Legea 165 care a fost gândită să grăbească procesul de restituire a proprietăților și să dea curs deciziilor pe care CEDO le-a luat în spețele care au ajuns pe rolul său din cauza legislației anterioare. Însă raportul elaborat de Avocatul Poporului arată că obiectivul legii a fost ratat întrucât în august 2022 existau 603.402 cereri de restituire de terenuri, dintre care 150.636 cereri depuse pentru păduri. Pentru soluționarea acestor cereri, statul român ar trebui să pună la dispoziție suprafețe care însumează 993.380 hectare, dintre care 612.726 hectare de pădure.

„Cu toate aceste măsuri avute în vedere de legiuitor și a scopului în care a fost adoptat actul normativ, în cauză, la 9 ani de la intrarea în vigoare a acestuia, procesul de restituire a dreptului de proprietate este departe de a se încheia sau cel puțin de a fi în situația în care să poată fi estimat un orizont de timp în care acesta să se finalizeze”, se spune în raport.

Situația este deosebit de complicată în ce privește pădurile, mai ales că Legea 165/2013 conține prevederi discutabile care lasă deschisă posibilitatea prejudicierii statului române. De exemplu, în situația în care restituirea terenurilor forestiere pe vechile amplasamente nu este posibilă, reconstituirea dreptului de proprietate să se poată face pe alte amplasamente de pe raza unității administrativ-teritoriale, chiar dacă acestea s-au aflat în proprietatea statului român înainte de anul 1948, au intrat ulterior în proprietatea statului sau au fost incluse în amplasamente silvice  după această dată.

Digi24.ro

Victor Ponta: „Nu o voi vota pe Elena Lasconi, nu e pregătită să fie președinte.” Ce spune despre Călin Georgescu

„Crearea acestei posibilități de reconstituire a terenurilor forestiere din cele care s-au aflat în proprietatea statului înainte de 1948 surprinde cu atât mai mult cu cât pădurile sunt considerate un bun național”, susține Avocatul Poporului. Astfel a apărut posibilitatea ca statul să restituie proprietăți pe care nu le-a confiscat abuziv în 1948, ci le deținea în mod legal, fără să fi comis vreodată vreun abuz asupra cetățenilor săi.

Statului i se cer mai multe păduri decât a confiscat

Încă din 2013, un raport al Curții de Conturi, care apare citat și de către Avocatul Poporului, reliefa că solicitările de restituire de păduri depășeau cu 575.000 de hectare suprafața forestieră pe care statul român o deținea în 1948. Teoretic, statul român ar fi trebuit să rămână cu mai multe păduri decât avea în 1948, chiar și după ce ar restitui tot ce avea de restituit, din mai multe motive:

• legea limita categoriile îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate;
• unele persoane sau moștenitori ai acestora nu au depus cereri;
• unele moșteniri au rămas vacante;
• nu toate pădurile au fost preluate abuziv, unele fiind grevate de sarcini în favoarea statului român;
• suprafețe întinse de pădure făceau parte din categoria „bunurilor inamice” intrând în proprietatea statului ca urmare a armistițiului

Același raport arăta că s-au făcut cereri de restituire pentru:

• suprafețe de pădure care au fost expropriate ca urmare a legilor de reformă agrară sau pentru care s-au plătit despăgubiri mai mari decât valoarea terenurilor;
• păduri grevate față de sarcini față de statul român ca urmare a unor credite acordate de instituții bancare de stat;
• terenuri care erau active ale unor societăți comerciale, deseori cu acționariat străin, deși legile de restituire nu se referă la aceste cazuri;
• păduri proprietate publică administrate de fundații de drept public;
• terenuri din categoria „bunurilor inamice”;
• terenuri care nu au fost niciodată ale statului, dar pentru care se cere reconstituirea dreptului de proprietate din proprietatea publică a statului.

Digisport.ro

Alexandra Duckadam a dezvăluit ce s-a întâmplat în ultimele zile din viața ”Eroului de la Sevilla”: ”Nu am fost pregătiți”

Deseori, cererile de restituire au fost depuse de persoane fără vocație succesorală, de împuterniciți prin procuri a căror autenticitate nu poate fi verificată întrucât sunt emise în străinătate sau instituții de cult care au avut terenurile în folosință, nu în proprietate.

Multe dintre cereri sunt depuse fără documente din care să rezulte dreptul de proprietate, propunându-se proba cu martori și expertize extrajudiciare, sau înscrisuri care nu sunt titluri de proprietate (cărți funciare sau documente din arhivele statului care, deseori, au informații relative sau chiar eronate). De asemenea, nu o dată sunt aduse documente vechi, uneori chiar înainte de 1920, astfel că cei care le revendică aveau în 1948 suprafețe mult mai mici sau chiar nu le mai aveau deloc. Curtea de Conturi a descoperit chiar că unele dintre cereri, în pofida caracterului discutabil al documentelor sau al îndreptățirii solicitanților, au fost soluționate favorabil.

Gorj, Argeș și Bacău – județele cu restanțe enorme

Însă raportul Avocatului Poporului arată nu doar că se fac cereri în mod nejustificat și cărora li se dă curs, ci și faptul că persoane care au depus cereri întemeiate nu și-au primit încă drepturile, mai ales în ce privește restituirile de pădure. Iar acest lucru este provocat nu doar de neclarități legislative, ci și de probleme la nivel local întrucât statisticile arată diferențe uriașe în numărul cererilor nesoluționate de la un județ la altul.

Diferența uriașă între județul Gorj, cu 64.327 de cereri nesoluționate și Vrancea, care le-a rezolvat pe toate, arată că o parte din cauzele întârzierilor sunt generate și de nepăsarea comisiilor locale sau județene de restituire. Cele mai problematice județe sunt în top și în ce privește restituirea pădurilor, Gorj și Argeș.

Dificultățile în procesul de restituire sunt generate și de lipsa realizării planurilor parcelare în situația unor comisii locale de fond funciar sau realizarea cu dificultate a acestora, uneori chiar din vina primăriilor care nu accesează fondurile care le sunt alocate în acest scop. De asemenea, în județul Constanța a fost identificată condiționarea ilegală a scrierii titlului de proprietate de recepționarea planului parcelar de către oficiile de cadastru și publicitate imobiliară (județul Constanța).

Avocatul Poporului a constatat și lipsa unor proceduri unitare  de restituire, precum și faptul că hotărârile judecătorești nu sunt puse în aplicare din cauza lipsei planurilor parcelare, lipsei terenului, refuzului Agenției Domeniilor Statului de a pune la dispoziție terenuri pentru persoane care au fost despăgubite cu terenuri în alte UAT-uri decât cele pentru care au depus cerere.

Pe lista motivelor enumerate de Avocatul Poporului se mai regăsesc slaba implicare a comisiilor locale din cauza nivelului scăzut de pregătire profesională, aceste comisii fiind de altfel insuficient controlate de către comisiile județene, și neclaritățile legislative au generat o serie de probleme de interpretare a legii. De asemenea, nu pot fi restituite pădurile care fac parte din domeniul public al statului, iar trecerea unor suprafețe în domeniul privat trebuie să se facă prin hotărâri de guvern care sunt adoptate cu lentoare.