Revoluție, mineriade, Colectiv, protestul din 10 august! Cât mai așteptăm vinovații? Opinie Fanatik

opiniile fanatik
Alexandru Năstase   
în HotNews
30/10/2020, 13:41
Revoluție, mineriade, Colectiv, protestul din 10 august! Cât mai așteptăm vinovații? Opinie Fanatik GALERIE FOTO opiniile fanatik
România încă își caută vinovații Revoluției, mineriadelor, tragediei de la Colectiv și cei de la protestul din 10 august 2018. Sursa foto - colaj hepta / facebook

Pentru o țară al cărei destin a fost întrerupt abuziv la puțin timp după al Doilea Război Mondial, Revoluția, mineriadele, tragedia de la Colectiv și protestul din 10 august au devenit urmări firești. Subjugată, România nu a mai știut cum să-și gestioneze tragediile și s-a mulțumit doar să le numere. Să contabilizeze victime, să-și plângă morții și să sufere înfiorător o perioadă de timp. 

Pentru că, dacă ar exista un Campionat Mondial al uitării, România ar juca finala la fiecare ediție și ar câștiga prin umilirea adversarului. Nu există o altă explicație pentru felul în care această nație alege să închidă ochii și să ierte, de fiecare dată, în preajma alegerilor.

Românii s-au risipit în toate zările, nu se caută și nu își vorbesc în depărtări. Sunt mulți, dar puțini în nefericirile, fricile și singurătățile lor. Pentru că, aproape ca nimeni altul, românul își poartă cu mândrie mizantropia, se evită și preferă să uite angoasele, temerile și tragediile pe care le-a trăit. Dezamăgit de o clasă politică perfidă, crudă și nu o dată curvă, românul nu mai are încredere nici măcar în umbra lui. Și alege tăcerea, în dauna răzbunării.

Unde sunt vinovații de la Revoluție, mineriade, tragedia Colectiv și protestul din 10 august!

Românii s-au obișnuit că nu există schimbare și nici nu o mai forțează. Guvernanţii, indiferent de culoarea lor, cu foarte puţine excepţii, s-au transformat la doar câteva zile după alegeri în adevărați satrapi. Dosarele fluturate în campaniile electorale s-au evaporat, vinovații își trăiesc liniștiți restul de zile și peste întreaga țară s-a așternut mereu o ciudată nepăsare.

Sursa foto – ANDREEA ALEXANDRU / MEDIAFAX FOTO

Noii aleși iau poziția struțului, nu știu, nu cunosc și, fără doar și poate, dau in corpore vina pe moştenire şi predecesori. Care predecesori, de cele mai multe ori, după cum istoria ne-a dovedit, au făcut parte din acelaşi partid care a stat la putere încă de la început. Sub diferite denumiri, alianţe sau cumetrii.

Căci, până la urmă, şi despre cumetrii este vorba, despre o mână care spală pe cealaltă. Aşa a fost sufocată România, așa a fost mințită. Din 1989 până în 2020, nația aceasta nu a reușit să descopere adevărul despre Revoluție. Pentru că adevărul ar însemna pedepse pentru vinovați.

România, sufocată de călăi

România își caută călăii din timpul mineriadelor, își plânge deja pentru a cincea oară copiii morți în tragedia de la Colectiv și ridică din umeri în fiecare 10 august. Dosarele sunt blocate, ascunse, mătrășite, plimbate de la o secție la alta, de la un departament la celălalt și scoase machiavelic în preajma alegerilor.

Trăim, ca nație, îndatorați nevinovaților plecați în neîntoarceri, dar și un blestem al vinovaților ce-și plimbă nestingheriți duhoarea crimelor. Cu mâinile pătate de sângele nostru, responsabilii ultimelor tragedii ne râd în față, ne ademenesc în alianțe, minciuni și divorțuri, deși închisorile îi cheamă deja de ani de zile.

Cine a tras în noi la Revoluție?

Suntem în decembrie 1989 şi pe străzile Bucureştiului încă se trage. Este sânge peste tot. Mor oameni nevinovaţi. Se aude şuier de gloanţe, cad la pământ copii, tineri, taţi, mame şi fraţi. Nu se ține cont de nimic. Este o nebunie generală. Trag unii în alții, se întâmplă drame, se pun primele cărămizi ale infernului. Un infern al urmaşilor.

Al părinţilor nevoiţi să-şi ducă la groapă odrasla pentru că a îndrăznit să viseze libertate și schimbare. Al copiilor care vor crește pentru totdeauna fără mângăierea unei mame, fără sfaturile tatălui.

Şi totuşi, nu toată lumea e speriată. În anumite camere se fac şi se desfac guverne şi ministere. Aproape imediat se pune în mişcare un sistem diabolic de propagandă. Oameni care vin să ne salveze sunt linşaţi şi transformaţi în bestii cu chip uman. Și din toată această nebunie se ridică, așa cum era și de așteptat, mai multe personaje care aveau să domine politica românească.

Sursa foto – ANDREEA ALEXANDRU / MEDIAFAX FOTO

La peste trei decenii de democrație, România nu are nici măcar un răspuns. Unul singur pe care să-l arate generațiilor viitoare ca dovadă a primului pas făcut în libertate. Vinovați sunt, Dumnezeu știe pe unde. Pe unii, cel Sfânt îi ține în viață, pe alții i-a chemat deja la El.

Nu îi cunoaștem în mod oficial, deși timpurile ne-au luminat câteva nume. În ultimii peste 30 de ani, tineretul a fugit cât a putut de tare și țara s-a rupt în atâtea bucățele încât nimeni nu le mai poate număra sau vreodată aduna.

Și totuși, de 30 de ani ne ascundeți adevărul! Unde sunt vinovații, domnilor? Cine a tras în noi? Cine a stat în spatele Revoluției, cine a confiscat momentul, cine ne-a mințit, păcălit și ucis?

Mineriadele, felul unora de a înțelege libertatea

Nu toată lumea este mulțumită de felul în care România se transformă după evenimentul din decembrie 1989. Contestatarii se înmulțesc și încep să aibă un cuvânt greu de spus. Piața Universității scoate din case o anumită pătură socială.

Sunt oameni frumoși, tineri, oameni care citesc și care înțeleg că întregul efort este confiscat de un partid. Actori, doctori, profesori, dar și golani care pricep adevărul. Uniți într-o strigare, uniți pentru o chemare, însă împrăștiați dintr-un ordin sinistru.

Sursa foto – facebook

Minerii sunt chemați la București și lovesc cu sete în protestatari. Femei însărcinate, copii, studenți, semn că bătaia nu ține cont de nimic. Patru oameni sunt uciși, patru familii își duc în necunoscutul etern un om drag, un om fără de care viața lor avea să se schimbe definitiv.

Aproape o mie de alte persoane sunt rănite, câțiva foarte grav. Statistici sumbre, cifre seci care se pierd prin dosare pline de praf. Vinovații se apără cu tupeu și spun că „a fost restabilită „ordinea”.

Colectiv, drama unei generații, tragedia unei țări întregi

E o seară rece de toamnă târzie, dar nu frigul amenință. În clubul „Colectiv”, zeci de tineri se distrează ascultând muzica preferată. Se povestește mult, se bea o bere și se leagă atâtea promisiuni. Mai toți se cunosc, sunt prieteni. O imagine frumoasă care, în doar câteva minute, avea să devină una înfiorătoare.

Câteva vâlvătăi aprind clubul cu o viteză amețitoare, se aud primele țipete, panica se instalează și tinerii se calcă în picioare încercând să se salveze. Unii reușesc să iasă la viață, alții se întorc în plin foc și caută să dea o mână de ajutor. Pentru mulți dintre ei e prea târziu. Zeci de tineri nu mai ajung niciodată la ușă și pier într-o durere înfiorătoare pe care niciun om nu trebuie să o cunoască vreodată.

Sursa foto – hepta.ro

Medicii ajunşi la faţa locului sună disperaţi către spitale şi trag un semnal de alarmă asupra nenorocirii. Asistentele de pe salvări nu mai sunt asistente. Multe dintre ele spun că nici acum, la ani distanţă, nu şi-au revenit în totalitate. Ţin în braţe suflete nevinovate, devin mame pentru fiecare dintre victime, alină, pansează și plâng alături de oameni aflați într-un loc atât de nepotrivit.

Mulți tineri le mor în brațe, în timp ce pompierii se zbat în zadar și scot la aer alte și alte trupuri fără viață. Ambulanțele sparg aerul rece și aleargă disperate, haotice, bezmetice către spitalele Bucureștiului. Care spitale sunt depășite de la primele transporturi.

Peste noi, peste întreaga țară, peste fiecare om în parte rămâne declarația șocantă a unui pompier. „Am văzut atâtea telefoane înăuntru, telefoane care sunau și de pe care apela „Mama”.

România, fără răspuns în privința vinovaților

Și România este obligată să răspundă câtorva zeci de „mame” de ce au murit acești copii. România este OBLIGATĂ. Noi, ca nație, trebuie să oferim răspunsul acesta pentru a putea merge mai departe. Un răspuns care nu înseamnă nimic, nu șterge lacrimi, nu alină doruri nefirești.

Sursa foto – hepta.ro

Un părinte care își pierde copilul nu mai este om. Pentru ei, lumea, așa cum o știau s-a terminat definitiv. Vor trece zile, Dumnezeu știe câte, dar niciodată nu vor aduce și liniște. Se vor termina lacrimi, se vor descoperi dureri infinite, vor începe vise și amăgiri, clipe de reverie în nesomnul vecilor. Pentru acești oameni, dicționarul trebuie să suporte și termenul de NEOM.

Lor, acestor neoameni, după ce și-au pierdut rostul, dragostea, ființa și sensul vieții, lor, România trebuie să le răspundă și să le ofere vinovații. Așa cum sunt ei.

10 august, ziua în care România s-a bătut singură. La ordin!

Pe 10 august 2018, România a ieșit în stradă nemulțumită de prea multe. Oamenii au venit în țară din toate colțurile lumii și au încercat, poate pentru ultima oară, să arate că le pasă. Că împreună formează o națiune impresionantă, curajoasă și cu viitor. Sătui de împrăștiere, românii au ales să-și spună supărările.

Și preț de câteva ore, România a arătat forță, atitudine și mentalitate. Apoi, ca la un semn, clasa politică a precizat cine este șeful. Mitingul a degenerat, protestatari pașnici au fost alergați și gazați, jandarmeria a răspuns cu violență și încă o dată s-a restabilit „ordinea”.

Sursa foto – facebook

La doi ani distanță, dosarul trenează, vinovați nu există. Nimeni nu răspunde pentru o noapte a groazei, pentru comenzile date, pentru cele întâmplate.

Între timp, românii s-au obișnuit să comemoreze, să plângă și să nu primească răspunsuri. În fiecare an, ianuarie este luna mineriadelor, în august ne readucem aminte de protest, octombrie vine cu tragedia de la Colectiv, pentru ca în decembrie să mai discutăm la câte un pahar de vin despre Revoluție. Dar niciodată, atenție, niciodată despre vinovați.

Pentru că nu îi știm, nu îi cunoaștem și clasa politică încearcă să ne explice că nici măcar nu există. Ne-am bătut și ne-am omorât singuri.

Închide ×