În 2020, la inițiativa lui Rinat Ahmetov (59 de ani), lui Mircea Lucescu i s-a făcut o statuie din bronz, cu ocazia împlinirii vârstei de 75 de ani, bineînțeles în semn de recunoaștere pentru performanțele istorice obținute de regretatul antrenor român la Șahtior Donetsk. Inițial, s-a dorit ca monumentul să fie amplasat, în mod evident, în orașul din Donbass.
Doar că ulterior nu s-a mai putut face acest lucru din cauza începerii războiului din această țară, întrucât riscul ca reprezentarea fostului selecționer al României să fie distrusă era bineînțeles foarte mare. Așa că în 2025, când „Il Luce” a împlinit 80 de ani, statuia a fost trimisă la Hunedoara, orașul în care el și-a început ilustra carieră de tehnician, activând la un moment dat la Corvinul chiar ca antrenor-jucător. De altfel, în 2013 fostul mare fotbalist chiar a și primit titulatura de cetățean de onoare al orașului. Statuia lui Mircea Lucescu a fost amplasată deci în iulie 2025 lângă stadionul din Hunedoara. El a fost reprezentat stând pe o bancă, având o minge de fotbal alături.
:format(webp):quality(100)/wp-content/uploads/2026/04/statuie-mircea-lucescu-hunedoara-rinat-ahmetov.jpg)
Până în prezent, acesta este singurul astfel de monument dedicat lui Mircea Lucescu, cel care a încetat din viață marți seară la vârsta de 80 de ani la Spitalul Universitar din București. Problemele sale cardiace s-au agravat foarte tare recent, după meciul jucat de naționala României la Istanbul cu Turcia pe data de 26 martie în semifinala barajului de calificare la Cupa Mondială, partidă la care, după cum se știe deja foarte bine, regretatul antrenor a insistat să stea pe bancă.
Cu această ocazie extrem de tristă pentru lumea fotbalului, și a sportului în general, Rinat Ahmetov a transmis un mesaj de recunoștință profundă vizavi de marele Mircea Lucescu: „Azi, lumea fotbalului a suferit o pierdere ireparabilă – unul dintre cei mai respectaţi şi mai titraţi antrenori din istoria sportului, Mircea Lucescu, a încetat din viaţă. Un om pentru care fotbalul nu a fost doar o pasiune şi o profesie, ci o chemare şi o muncă de o viaţă. Mircea a fost absolut şi fără reţineri devotat jocului, dedicându-şi acestuia tot timpul şi energia sa, punând inima şi sufletul în ceea ce iubea.
Iar fotbalul l-a răsplătit pe deplin – cu victorii, trofee, recunoaştere şi cu iubirea a milioane de fani în întreaga lume. Autoritatea lui Lucescu în lumea fotbalului nu poate fi măsurată doar prin numărul de premii sau titluri – a fost un profesor şi un exemplu pentru antrenori, un mentor şi un al doilea tată pentru multe generaţii de jucători. El a descoperit un mare număr de talente şi a lăsat în urmă o mare moştenire. (…) Mulţumesc pentru tot, dragă Mister!”.