Robert Glinţă, interviu după Mondialele de înot! Ce spune despre gafa ministrului Novak şi relaţia cu David Popovici: “De la 16 ani ştiam că are un viitor strălucit!”. Exclusiv

Robert Glinţă este unul dintre cei mai valoroşi înotători pe care îi are România. Coleg cu David Popovici la Dinamo, Glinţă a reuşit să prindă două finale la Mondialele de la Budapesta, în probele de 50 şi 100 de metri spate.

Robert Glinţă, interviu după Mondialele de înot!

Campion european en-titre în proba de 100 de metri spate, Robert Glinţă a acordat un amplu interviu pentru FANATIK în care a vorbit despre parcursul la Campionatul Mondial, ce presupune pregătirea şi alimentaţia unui înotător din elită, dar şi condiţiile pe care le oferă România pentru pregătire, deseori sportivii fiind nevoiţi să se descurce pe cont propriu.

La revenirea în ţară, ministrul Sportului, Eduard Novak, a făcut o gafă impardonabilă. L-a omis pe Robert Glinţă din discursul de bun venit, însă înotătorul a răspuns elegant că nu a băgat de seamă acest aspect, iar performanţele pe care le face nu sunt de gura altor persoane.

“Rămâne această sete de medalii şi aceste rezultate pe cât sunt de bune, nu pot să nu îmi doresc mai mult în continuare”

Ai prins două finale la Campionatul Mondial. Rămâi la cel mai înalt nivel, printre cei mai rapizi înotători din lume. Cum ai trăit competiţia?

Digi24.ro

„Casă de vis” sau „poveste de groază”: Ce au pățit oamenii care și-au cumpărat locuințe abandonate la oraș cu doar 1 dolar

– Sunt încă două finale mondiale pentru mine. Rezultatul este îmbucurător, având în vedere cum a decurs pregătirea. Nivelul la care a ajuns înotul în procedeul spate este mai avansat ca niciodată. Am reuşit să mă clasez printre cei mai buni şi sunt mândru de lucrurile pe care încă pot să le realizez, dar cu siguranţă rămâne această sete de medalii şi aceste rezultate pe cât sunt de bune, nu pot să nu îmi doresc mai mult în continuare. O să le folosesc ca motivaţie pentru următoarele curse.

Următoarea ţintă sunt Jocurile Olimpice de la Paris?

– Jocurile Olimpice se apropie cu paşi repezi, iar până atunci se pot întâmpla foarte multe lucruri. De fiecare dată am luat-o pas cu pas, iar următoarea competiţie importantă sunt Campionatele Europene de la Roma. Acolo îmi doresc să îmi apăr titlul de campion şi vicecampion european la 50 şi 100 spate. Apoi, la finalul anului, o să avem campionatele mondiale în bazin scurt, unde am reuşit să obţin un bronz. Mergem înainte, ţinta este cât se poate de sus şi sper să mă pot apropia de titlurile de campion european şi mondial.

“Fără odihnă nu putem face faţă antrenamentelor intense”

S-a vorbit de antrenamentele pe care le fac înotătorii. În cazul tău în ce constă antrenamentul pentru performanţă?

– Performanţa la cel mai înalt nivel la care am ajuns eu şi David constă în mai multe elemente, nu doar în antrenamente. Este un stil de viaţă, până la urmă, pe care ni l-am asumat. O asumare totală, nu doar a antrenamentelor de pe uscat sau sala de forţă, ci şi atenţie foarte mare la odihnă.

Digisport.ro

O româncă, vedetă în Anglia după ce a dezvăluit cum a făcut o avere

Fără odihnă nu putem face faţă antrenamentelor intense. Dieta şi alimentaţia sunt foarte importante. Trebuie să avem combustibilul pentru consumul intens de energie din timpul antrenamentelor şi competiţiei. Acestea sunt cele mai importante aspecte plus refacere, masaje, suplimente nutritive, vitaminizare, iar toate aceste mici elemente puse cap la cap sunt mult mai mult decât cele 5 ore de antrenament zilnic în care dai totul.

“Am încercat să fac tranziţia spre o dietă vegetariană, dar nu a fost în favoarea mea”

În ce constă dieta ta zilnică? Ce mănânci?

– Este o dietă variată. Mai puţin mă concentrez pe chestii specifice şi încerc să acopăr o gamă generală de nutrienţi. Am aportul necesar de proteine şi carbohidraţi, în funcţie de perioadele de pregătire. Vitamine, minerale, fibre pe care încerc să le iau cât mai mult din alimentaţie, din legume şi fructe sau cereale. Proteina vine clar din carne animală. Am încercat, sincer, în ianuarie, să fac tranziţia spre o dietă vegetariană, dar la nivelul la care consum energie, nu a fost în favoarea mea şi mi-am dat seama că atâta timp cât sunt în activitate, carnea este o necesitate pentru mine.

S-a vorbit mult despre legendele cu Michael Phelps care ar consuma 10.000 de calorii zilnic. Tu ai calculat cât consumi?

– Nu am stat să calculez la liniuţă. În timpul pregătirii foarte intense ajungem la câteva mii de calorii zilnic, dar nu ştiu exact cât. Dar poate fi un consum destul de mare pentru că e vorba de foarte multă energie consumată în antrenamente.

Ai alimente excluse din alimentaţia ta?

– Nu în sensul în care sunt complet interzise, dar stau departe de carnea procesată, fast-food, pentru că aceste tipuri de calorii nu sunt benefice. Întotdeauna, mâncarea naturală, cât mai puţin procesată, are prioritate. Toţi nutrienţii sunt sintetizaţi cât mai bine despre organism. Nu apar niciun fel de probleme de balonare sau intestinale dacă mâncarea nu este procesată. În cea mai mare măsură, mâncarea este de calitate şi ţin foarte mult la asta.

“Mi-am dorit să o fac pentru toţi cei care m-au susţinut, s-au gândit la mine şi şi-au dorit ce-i mai bine pentru mine şi pentru România”

Care sunt momentele tale de răfăţ? Mai mănânci câte o prăjitură?

– În mod garantat. Mama mea este un bucătar desăvârşit şi de multe ori când merg acasă, mă cocoloşeşte cu bunătăţile pe care le face. De Paşte şi de Crăciun nu ne abţinem 100% din a mânca o sărmăluţă sau o prăjiturică făcută în casă. Desigur, ne asumăm şi acest mic răsfăţ pentru că se adună.

Contează foarte mult greutatea pe care o avem. Poate nu în timpul pregătirii, acolo unde poate să ne prindă bine să avem 1 kg în plus, dar în preajma competiţiilor raportul greutate/forţă este foarte important, nu ne mai permitem astfel de răsfăţuri. După competiţii importante, sigur. Cel mai important pentru noi este să fim fericiţi şi satisfăcuţi cu procesul pe care îl avem şi stricteţea absolută poate aduce şi lucruri negative.

Cum ai perceput suportul românilor la Mondialul de la Budapesta?

– A fost deosebit. În măsură totală datorită performanţelor lui David, dar am simţit şi eu o susţinere importantă din partea tuturor românilor, a jurnaliştilor. Au fost mulţi care au venit să ne privească în persoană în Duna Arena din Budapesta. M-a făcut să mă simt foarte special, că performanţa mea este mai presus de mine, că ajung să concurez pentru ceva mult mai mare decât propria mea persoană. Mi-am dorit să o fac pentru toţi cei care m-au susţinut, s-au gândit la mine şi şi-au dorit ce-i mai bine pentru mine şi pentru România.

“Nu am băgat de seamă ce a spus domnul ministru. Nu am făcut performanţă de gura altor persoane”

Pe aeroport a fost şi un moment stânjenitor cu ministrul Eduard Novak care a uitat să te menţioneze în discursul său. A fost multă lume deranjată de acest fapt. Tu cum ai simţit această situaţie?

– Eu nici nu am băgat de seamă pe moment. Omul momentului era, fără doar şi poate, David Popovici. Dacă ar fi să privesc din exterior, două finale mondiale nu sunt de ici de colo în orice sport. Mai ales când vorbim de un sport individual în care nu poţi să câştigi mereu. Contrastul este destul de mare, m-am bucurat foarte mult pentru David. În ceea ce priveşte propria mea persoană, nu am băgat de seamă ce a spus domnul ministru pentru că, prin felul meu de a fi, nu am făcut performanţă de gura altor persoane.

Mi-am asumat propria mea responsabilitate şi performanţa o fac pentru mine şi pentru cei care mă susţin şi sunt alături de mine cu adevărat sau pun osul la treabă lângă mine. În ciuda tuturor neajunsurilor şi a problemelor din ţară de care m-am lovit în cariera mea, am închis complet ochii şi m-am concentrat pe lucrurile care mă ajută şi sunt de bun augur. Am ales să privesc dincolo de toate aspectele negative şi să mă concentrez pe performanţa pe care mi-o doresc s-o fac indiferent de ce spune cineva sau de susţinerea pe care o am.

“La vârsta de 16 ani ştiam va avea un viitor strălucit”

Ai fost o inspiraţie pentru David Popovici. Faceţi parte din acelaşi club. Te gândeai că o să reuşească aceste performanţe la 17 ani?

– David a reuşit să stârnească foarte multă încredere în mintea multor cunoscători ai nataţiei încă de anul trecut. A bătut un record mondial de juniori la 100 de metri liber. A câştigat şi la 200 de metri. Ştiam de atunci că este 100% setat pe succes. Confirmarea a venit şi la Tokyo, unde a venit la două sutimi de podium la 200 de metri liber.

La vârsta de 16 ani ştiam va avea un viitor strălucit. A creat acest val pe care îl simt şi eu şi care are un impact pozitiv asupra sportului, din toate punctele de vedere. Îmi doresc tot ce e mai bine pentru el şi să ţin pasul, să îmi joc rolul în acest impact pozitiv pe care reuşim să îl avem.

“A trebuit să mă târăsc pe coate pentru performanţă. Când am ajuns în noroi împotmolit până la gât, am ales să nu renunţ”

Pare un miracol faptul că avem doi înotători care să se bată şi să câştige medalii în faţa unor adevăraţi “monştri”… 

– Este foarte greu. La noi în ţară este foarte dificil să faci sport de performanţă. În ceea ce priveşte înotul, a trebuit să mă târăsc pe coate pentru performanţă. Când am ajuns în noroi împotmolit până la gât, în ciuda obstacolelor şi aşteptărilor de a mă opri acolo, am ales să nu renunţ şi să găsesc în continuare o soluţie pentru mine. Am ajuns să colaborez cu al şaptelea antrenor din cariera mea, mai mult de nevoie. Este foarte greu. În ţară nu există un sistem care să fie gata, să avem toate resursele pentru performanţă.

Cine reuşeşte o face pe cont propriu şi cred că performanţele la care am ajuns eu sunt pur şi simplu o consecinţă a ambiţiei şi sprijinului pe care l-am avut din partea părinţilor şi a celor care au ţinut la mine cu adevărat. Tot pe cont propriu am ajuns să caut resursele necesare să ajung la cea mai bună performanţă. Dacă ar fi să ne comparăm cu alte sisteme: SUA, Australia, Marea Britanie sau Franţa, ei tratează sportul ca pe o ştiinţă pură.

Au foarte mulţi oameni în spate care ştiu foarte bine ce au de făcut, astfel că performanţa la ei este la ordinea zilei, pe bandă rulantă. La noi în ţară nu există deloc acest lucru şi cine reuşeşte să scoată capul şi să se bată cu aceşti giganţi ai sportului, o face în mare măsură pe cont propriu.

“Îmi doresc să maximizez tot potenţialul pe care îl am”

Care sunt obiectivele tale următoare?

– Le iau pas cu pas. Am avut câteva zile de pauză după Mondiale pentru a mă reseta. Această asumare a responsabilităţii este foarte mare şi foarte importantă. Îmi doresc să maximizez tot potenţialul pe care îl am. Chiar dacă mă bat cu cei mai buni din lume, nu am anvergura braţelor de doi metri. Vreau să fac tot ce ţine de mine pentru a scoate cel mai bun rezultat pe care îl pot obţine: fiziologic, psihic, emoţional. Încerc să trag cu dinţii de fiecare potenţială medalie.

• 25 de ani are Robert Glinţă
• 2015 este anul în care Glinţă a câştigat aurul mondial la juniori (100 de metri spate)