Robert Niță, moderatorul regulat al emisiunii “Suflet de rapidist”, a scris istorie pentru Rapid București, iar înainte de a ajunge în Giulești, fostul atacant a trecut și pe la Foresta Fălticeni, revelația primilor ani din 2000. Acolo a fost antrenat pentru o scurtă perioadă de către Marin “Magiun” Barbu, iar fostul tehnician al sucevenilor a rememorat cât de dificil era de antrenat Niță la acea vreme.
Marin Barbu, poreclit încă din perioada junioratului “Magiun”, i-a răspuns în direct jurnalistului Cristi Coste la întrebarea dacă Robert Niță, fostul său elev de la Foresta Fălticeni care a luat o primă fabuloasă după celebrul meci 5-4 cu Dinamo, era un jucător dificil de antrenat și de gestionat.
Atât moderatorul emisiunii FANATIK SUPERLIGA, cât și invitatul Robert Niță nu s-au putut abține în a râde de cele povestite de fostul tehnician.
“Să știi că n-a fost ușor cu el, pentru că dacă nu știai cum să-l iei și îl luai pe poziție de forță, nu făceai nimic cu el, era ca-n povestea lui Ion Creangă. Cum zicea Creangă: ‘dacă îl luai cu binele, nu făceai nimic cu el și dacă îl luai cu răul, iar nu făceai nimic cu el!’
Deci el cam așa era. Dar am încercat să înțeleagă că tot eu sunt șeful, dar nu l-am luat pe poziție de forță! Spre bucuria noastră, a înțeles!”, a rememorat “Magiun” Barbu, cu mare amuzament.
Fostul antrenor al Forestei și-a mai amintit de un moment nostim, pe care nu a ezitat să-l împărtășească: “Ca să-ți mai spun o amintire cu el… când am venit prima dată… când i-am dat pui, voia porc! Îi dădeam porc, voia pui! Când îi dădeam pui, de ce nu-i dau șnițel?
Și l-am luat tot așa… prima dată acolo m-am certat cu el, i-am zis: ‘du-te mă la restaurant și mănâncă!’ Și l-am luat tot așa deoparte și i-am zis: ‘băi, am venit și noi aicea să mâncăm o franzelă, nu să ne certăm noi, bucureștenii!’ L-am luat așa, la sentiment…
Să știi că nu era ușor cu el! Și să știi că tupeul nu i-a dispărut absolut deloc!”, a mai relatat Marin Barbu.
Marin Barbu a recunoscut că antrenamentele sale erau destul de dure, dar acest lucru l-a făcut să țină piept marilor echipe din prima ligă de atunci.
“N-am ce să reproșez nimic la antrenamentele pe care le făceam și să știi că acum, dacă m-aș duce la o echipă de Divizia A (n.r. – SuperLiga) și aș face antrenamentele de la Foresta (n.r. – Foresta Fălticeni), cred că ori ar fugi ăia de la stadion, ori m-ar lua la bătaie!
Mai ales la antrenamentul de dimineață, când aveau 24 de ture la 50 de secunde… o tură lucrai, o tură aveai pauză! Erau două grupuri: unul făcea tura, unul avea odihnă. La 6 ture aveau 5 minute pauză. Asta ne-a ținut în viață să ne batem cu marile puteri!“