Robert Niță și Marian Aliuță au fost în formă maximă la „Suflet de Rapidist”, emisiunea care e LIVE pe FANATIK.RO în fiecare marți de la ora 13:30. Episoade savuroase din vestiarul „militarilor”.
Marian Aliuță i-a adus aminte lui Robert Niță de perioada petrecută împreună la Steaua, când erau doar niște puști: „Tu mai ții minte când am mers noi la Norcia în cantonament și spălam ghetele?” . Fostul atacant a rememorat instant: „Eu îi spălam ghetele lui Didi Prodan, Dumnezeu să îl odihnească. Cu Simion magazionerul, Costel cizmarul”.
Aliuță nu uită pe fostul mare portar al Stelei: „Dacă îți mai aduci aminte, Stângaciu este singurul care și le spăla el. Am încercat o dată să i le iau să i le spăl și mi-a zis: ‘Copile, lasă că mi le fac singur’. Pe mine m-a ajutat foarte mult.
Robert Niță a fost luat sub aripă de unii dintre cei mai importanți jucători ai Stelei de la acea vreme: „Pe mine cel mai mult m-au ajutat Gâlcă, Panduru și Marius Lăcătuș. Ăștia trei îmi dădeau bani. Știi că mergeam la Crama Domnească? Când era câte o petrecere ne chemau și pe noi: ‘Hai, copii!’. Eu prima oară am mers cu pantalonii lu’ tata”.
Marian Aliuță și-a adus aminte imediat de petrecerea în cauză: „Bă, așa e, că tu o dată ai venit țiplă. Mie îmi venea să mă îmbrac în treningul de la Steaua de prezentare. Numai cu ăla mergeam și cu geaca aia de fâș lungă”.
Robert Niță își aduce aminte de parcă a fost ieri: „Da, frate, cu sacou. Fii atent ce îmi zice Panduru. Avea Opel Calibra. Era avion atunci. Aveau el, Gâlcă, Lăcătuș și Joe Panait. De rușine că îmi dădeau bani, mă mai duceam să spăl și mașina și apoi o aduceam înapoi.
‘Ia vino, mă, încoa’. Vezi că e ziua mea. Te duci acasă, te schimbi și vii la Crama Domnească’. Eu nu știam unde e. E prin Centrul Vechi pe undeva. ‘Bă, ai înțeles?!’. Eu acuma nu aveam bani de taxi, eram copii amărâți. Mitu era cel mai bogat că era ta-su pilot și frate-su steward. Mozacu avea Olcit”.
Fostul mare mijlocaș al Stelei l-a șocat pe tânărul Niță în vârstă de doar 18 ani: „Panduru a văzut că mă cam… Și zice: ‘Stai așa puțin! Mă aștepți’. Mâncam sus la cantină. Am stat în hol acolo că îmi era rușine să îi zic. Vine și mi-a dat 200 de lei. Pfoai, de capul meu! Nici nu prea vedeam bancnote din alea albastre.
‘Fii atent, te duci acasă, cu taxiul bă, că tu ești fotbalist la Steaua. Bă, ai înțeles?’. Eu ce zic: iau 41 două stații și dup-aia luam autobuzul 368. Pac, imediat. Ce, m-am dus cu taxiul? Era capătul tramvaiului, pe urmă coboram, traversam și luam autobuzul”.
Robert Niță nu a putut să rateze șansa să petreacă alături de greii din vestiarul Stelei: „M-am dus acasă și îi zic lu’ taică-miu. ‘Bă, tată, uite, m-a invitat Panduru’. ‘Bă, nu ar fi bine să te duci’. ‘Bă, tată, zic nu pot. Uite, mi-a dat bani și de taxi să mă întorc’. Mergeam oriunde că era rușine să refuzi, voiai să fii cu ei.
Și zice tata: ‘Bă, dar cu ce te îmbraci?’. ‘Pfoa!’. N-aveam. De unde? Aveam o pereche de blugi, mai aveam un tricou, că nu eram amărât, lipit pământului, dar nici nu prea găseai. Care erau prin târg, aduse de la turci, erau scumpuțe și eram copil. Eram în trening toată ziua și aia era”.
Numai că lipsa unei garderobe adecvate l-a împins să improvizeze: „M-am uitat în șifonier și mă gândeam: ‘Mamă, la Steaua, ditamai fotbaliștii. Îți dai seama cum o să vină ăștia îmbrăcați?’. Am luat o pereche de pantaloni vișinii de la tata. Cred că o să îmi aduc aminte toată viața mea.
Știi că se purtau ăia cu manșetă jos, întorși așa, călcați la dungă, dar eu copil. Tata, adult. Bă, Mariane, i-am întors de trei ori! Mi-am pus curea, mi-a dat gaură cu o suliță de-aia, cum faci la frigărui. A încins-o la aragaz.
Am strâns aia și am întors pantalonii. Se vedea de zici că aveam centură. Cămașa pe-afară și un sacou tot de la tata, care îmi venea aproape până la degete. Se vedea și la umeri… Eu eram de atunci înainte cu moda. Îl bat acuma pe Chipciu de îl rup”, s-a mai amuzat moderatorul emisiunii.
Robert Niță nu se simțea însă deloc relaxat: „Fii atent. Ajung acolo. M-am dus cu taxiul că îmi era frică poate mă vede cineva. Mi-a zis taică-miu că mă duce el. Au început ăia, au chemat lăutari băieții. Tot stăteam pe scaun că îmi era rușine. Bă, cum să mă ridic și cu sacoul ăla. Când am intrat am tras de el și țineam mâinile pe lângă mine așa, să nu cadă mânecile în jos.
Ziceai că sunt de-ăla de pus la țară pe câmp să sperie zburătoarele, știi? Și mă iau: ‘Hai, mă, să dansezi!’. Ce să dansez? Îmi era și rușine, era și ăia pe mine… Și la un moment dat m-au luat Bucur Bogdan cu Gâlcă: ‘Hai, bă, vină să dansezi!’. Am dansat puțin și simțeam de la mișcare cum mai sare ăla o dată. Îmi era că rămân pe-acolo…”.
Niță avea temele foarte bine făcute de acasă: „M-am dus la toaletă, iar am aranjat ăia frumos. Am stat la masă. Mi-a zis taică-miu: ‘Bă, tu nu stai până târziu cu ăia și… Vezi și tu când se face ora târzie, în jur de 23:00, te ușchești’. M-am dus, i-am zis lui Panduru că mi-a zis taică-miu…
‘Bă, ai telefon acasă?’. L-a sunat de pe fix de la restaurant și i-a zis să mă mai lase jumătate de oră că iau taxiul. Panduru mi-a chemat taxi, a chemat un ospătar când s-a făcut ora să plec”.
Robert Niță nu îl va uita niciodată pe „Pandi”: „Panduru îmi dădea șampon cu PH5 și Intensa, apăruse parfum Baressi și cu borsetă. Ei aruncau borseta când se terminau alea și își luau alt set. Mai prindeam ce mai rămânea de pe la ei, agitai și îți mai dădeai ce mai prindeai. Păi când mi-a dat borseta aia… Era ca diplomatul la oamenii de afaceri. Mergeam pe sus cu ea, mă țineam de ea.
Mai știi când ne-am luat și noi la Norcia? Am prins ofertă cu Intensa. Făceau reclamă Maldini și Baressi. Puneam borseta aia pe mână și mă țineam cu mâna sus în tramvai ca să mă vadă lumea că sunt avut, știi?”.
Apoi Niță a închis paranteza și și-a reluat povestirea: „Deci a venit Panduru să îmi cheme un taxi și apoi vine un ospătar. M-am dus, mi-am luat la revedere și îi zic lu ăla pe scări. ‘Auziți, dar nu pot să refuz taxiul? Vine tata să mă ia’. ‘Bă, și de ce n-ai zis?’. ‘Mi-a fost rușine că a zis domnul Panduru’. ‘Bine, mă lasă că îi dau eu ceva lu’ ăsta, 10 lei, și du-te’.
Robert Niță s-a gândit cum poate să rămân cu banii și a acționat: „Am venit de la Crama Domnească pe jos până acasă. Am rămas cu banii, frate. Păi când mai prindeam eu 200 de lei? Ești nebun, Mariane?! Taxiul nu știu cât era, dar am luat-o frumos la pas pe Cheiul Dâmboviței”.
Viața în vestiarul Stelei nu era însă foarte ușoară: „Dar și ce bătăi luam pe la antrenamente când nu dădeam gol sau ratam o pasă. Adică bătăi, câte o palmă, câte un șut în fund. Știi foarte bine că și tu le-ai trăit pe-astea.
Marian Aliuță a ținut să intervină: „Eu eram mai cuminte. Tu mai comentai. Și spunea: Bă, iar vorbești tu? Pac, îți mai dădea un șut în fund, mai fugea după tine”.
Robert Niță și-a mai adus aminte un episod savuros de la antrenamentele Stelei: „M-a alergat Gherasim o dată la un antrenament până la zidul de la teren. Mi-a zis Lăcătuș să dau scăriță. El mă ajuta mult și nea’ Marius. Foarte mult! ‘Bă, hai, mă, personalitate!’. El se ducea în stânga sau în dreapta, dădeai pasă lungă la margine din centrul terenului, plecai și îți dădea pe jos pe centru la 16 metri.
‘Fii atent, ți-o dau mai încet, te faci că dai tare și dai scăriță’. Eu zic: ‘Nea’ Marius, cum să dau, se supără…’. ‘Bă, tu n-auzi?! Bă, te bat dacă nu dai! Tu ai calitate, copile. Lasă, bă, să te văd’. Și eu copil… Dar ce să faci când îți zicea Lăcătuș? Voiai să îi arăți și lui…
Îmi dă pasă așa, mă fac că dau tare și dau scăriță, Gherasim se aruncă. Și am auzit o dată înjurături și l-am văzut că iese din poartă. Am fugit până în capătul celălalt. Nu m-a prins și am stat acolo jumătate de antrenament”.
Marian Aliuță l-a răscolit încă o dată pe Robert Niță: „Mai știi când am bătut noi penalty la un meci? A fost un turneu și ne-a pus și pe noi. Se câștiga nu știu ce premiu de jucător pe Ghencea”.
Și imaginile parcă i-au revenit din nou pe retină: „Se bătea în pauza echipelor naționale. Am câștigat eu atuncea. Prima oară a fost premiu o Dacie. Făcea Petrom-ul parcă. Și pe urmă s-a schimbat: un televizor Nei și un video. Am câștigat pe Ghencea, la poarta din stânga cum ieșeai de pe tunel, la tabelă. Am bătut în pauza meciului cu Franța, pe o ploaie… Am câștigat televizorul și un video”.
Marian Aliuță are și el o amintire specială cu Daniel Gherasim: „Înainte de asta, am bătut penalty la antrenament tot cu Gherasim, cu nea’ Țiți Dumitriu. Ne-a pus să batem a doua zi. Și eu cum am intrat în asta? Că nu eram. Tu băteai.
Îi spun lui nea Țiți: ‘Îi dau 5 din 5 lui nea’ Ghera’. Și am dat 5 din 5. Și-am zis: ‘Nu se duce pe niciuna’. Și nu s-a dus. Și atunci m-a pus a doua zi, știi? Gherasim știi cum era, se enerva, dar era om bun: ‘Pac, să vezi ce bătaie îți dau!’.
Am fugit tot așa și în vestiar mă duc și mă întreabă Lăcă: Ce-ai făcut? I-am dat nea Marius 5 din 5! Cine era în spatele meu? Gherasim. Când m-a luat m-a aruncat în bazin îmbrăcat. Nu, am vrut să spun de altcineva! Dar era mișto, nu știu. Ne-a ajutat foarte mult chestia asta”.