Marele jucător de tenis elvețian s-a întors după 4 ani la turneul lui Ion Ţiriac de la Madrid și s-a destăinuit în „El Pais”. În această după-amiază va juca în semifinale la Roland Garros în faţa marelui său rival Rafael Nadal.
Roger Federer este Highlander în varianta omului cu racheta de tenis în mână în locul sabiei. Are 20 de Grand Slam-uri în palmares, dar aceeaşi dorinţă vie de a adăuga alte şi alte victorii. Pentru el, timpul s-a oprit în loc şi asistăm la inversarea polilor: omul domină timpul, îl supune prin fermitatea cu care controlează mental fiecare secundă din viaţa sa.
Roger, vei avea curând 38 de ani. 21 i-ai jucat la cel mai înalt nivel şi ai câştigat atât de mult. Mai este loc să îmbunătăţeşti ceea ce ai realizat?
– Întotdeauna există loc pentru mai bine şi trebuie să crezi asta. O lovitură de geniu, un alt mod de a te organiza, de a recalibra totul, în special viaţa, și apoi jocul pentru a-ţi surprinde adversarul. Sunt întotdeauna multe lucruri mici din care se fac lucrurile mari. Pentru mulţi jucători obsesia este să păstrezi acelaşi nivel, nu să faci din sport o activitate care te şi relaxează. Nu vreau să spun că este frustrant, pentru că de la 10 la 20 de ani vedeți cum deveniți mai puternici, vă mișcați mai repede și dintr-o dată vine o zi când vedeți că îmbunătățirile sunt minime. Dacă te uiți la aspectul negativ este teribil, dar dacă te uiți la acest moment cu alți ochi este interesant, foarte interesant. Întotdeauna încerc să mă întorc la cel mai bun nivel și trebuie să încercați asta în fiecare zi. Dar fără a fi o obsesie. Pur şi simplu mă gândesc la ce ar putea fi nou, ceva care să îmi ofere stimulul necesar.
Se spune despre tine că eşti elegant, că îţi place eleganţa şi o cauţi în tot ceea ce faci. Defineşte mai bine ce înseamnă eleganţa pentru tine.
– În sport iubim superlativele, este cunoscut acest lucru. Pentru mine, eleganţa înseamnă foarte multe. Nu are o definiţie anume. Eleganţi sunt jucătorii din circuit, cum sunt şi eu, care lovesc din rever cu o mână. Eleganţa poate fi peste tot în circuit, în modul de a te afişa, în felul în care vorbeşti, în felul în care joci. Dacă despre mine crede cineva că sunt elegant, devine deja un mare compliment, pentru că înseamnă că sunt un bun ambasador al acestui sport. Încerc să fiu un tată bun, un soț bun, un cetățean bun. Încerc să mă descurc bine cu fundațiile mele, să ajut pe alții, să acționez ca o inspirație, o motivație. Dacă vă gândiți mai profund la cuvânt, înseamnă mult mai mult. Mă uit înapoi și mă văd ca o punte între vechea și noua generație. Eu sunt singurul care a fost la Roland Garros în 1999 și mă voi întoarce în acest an, 20 de ani mai târziu.
Lumea tenisului tot vorbeşte de momentul în care îţi vei anunţa retragerea. Cum îl alegi, poate fi după câştigarea unui Grand Slam?
– Ei bine, cred că răspunsul este ușor. În calitate de sportiv profesionist, mă pot retrage atunci când decid eu. Poate fi ceva ce te hotărăști în vacanță? Ar putea fi, îți spui singur „Gata, am avut destule!”. Faci o conferință de presă, te eliberezi, o spui şi gata. Sau poţi juca un joc și poţi spune „Am ajuns atât de departe”. Cred că atât timp cât decizia este a ta, va fi situația perfectă. Unde, cum sau când, toate astea se pot dezvolta în tine. Dacă e ceva ce crezi că va fi bine. Nu caut un basm care să se termine. Există mulți oameni care cred despre cariera mea că ar trebui să se încheie cu sfârșitul perfect, dar cred că este o abordare greșită, ar fi o dezamăgire. Dacă aș fi căutat un basm care să se încheie, aș fi putut să o fac de mai multe ori, dar sunt relaxat și flexibil în asta şi nu trăiesc niciun moment condiţionat de obsesia că trebuie să vină şi ziua retragerii. Pur şi simplu va veni.
Cum se menţine vie pasiunea? Ce te inspiră să fii atât de viu în continuare în tot ceea ce faci?
– Îmi place să joc. Îmi amintesc anii de juniorat și mi-a plăcut cel mai bine să joc tenis, mergând la următorul joc. Abia aşteptam să se termine primul şi eram deja gata să merg la următorul. Dacă adăugăm călătoriile din întreaga lume, îmi place foarte mult. Și am o echipă minunată, îmi dă multă susținere. Oamenii se uită la mine și se întreabă cum o fac, iar eu am grijă de ei să-i recompensez după cum merită, ca să fie mulţumiţi. E clar că nu pot face totul singur. Sper că încă mai am multă energie în rezervor. Îmi place să vin la turnee și să văd alți jucători. Sunt ca familia mea.
Ai o relaţie specială cu fanii. În aceşti 20 de ani te-ai îngrijit foarte mult de acest aspect. Cât de mult contează pentru tine acest lucru?
– Părerea mea este că noi, jucătorii de tenis, suntem foarte norocoşi. Spre deosebire de un muzician celebru, tu mergi la o competiţie la care fanii te pot revedea şi la anul, şi celălalt an următor. Pot avea garanţia că te vor vedea mereu la turneul lor. Şi acest lucru îl apreciază foarte mult. Şi pe urmă tenisul e ceva aparte, nu e ca în fotbal, unde, dacă eşti puternic eşti încurajat, dacă joci slab eşti fluierat şi apostrofat. În tenis nu există aceste practici, de a fluiera un jucător. E considerat ceva nerespectuos. Faptul că, dimpotrivă, te primesc cu aplauze mereu, ca şi când ai fi localnic de-al lor, e ceva cu totul deosebit. Sportul nostru e cu totul special, pentru că oamenii sărbătoresc victoria fără să ţină cont din ce ţară provii, pentru că iubesc jocul tău, personalitatea ta, stilul tău, orice te defineşte ca fiind special. Această conexiune m-a ajutat mereu foarte mult. Sunt, totodată, unul dintre sportivii cei mai comunicativi cu mass-media. Acest lucru mă ajută să intru în contact cu oamenii. Sunt în acest sport de atâția ani, acest lucru ajută foarte mult. Cu toții ne cunoaștem, în fiecare săptămână trebuie să arăţi ceea ce poţi, nu te poţi ascunde. Ca spectator, urmăriți un joc, aparatul foto se concentrează asupra jucătorului și știți cine este persoana respectivă.
Dacă ai putea alege să fii altcineva, chiar dacă ar fi doar 24 de ore, cine ți-ar plăcea să fii? O stea rock, un politician, un preot?
– Aș putea alege să fiu o persoană normală. Cum va fi o viață foarte obișnuită? Cum trăiește o persoană normală? Nu poate fi doar o zi, ar merita, de asemenea, măcar o săptămână de încercat. Munca nu ar trebui să fie ceva minunat, ceva care te inspiră mult, ci doar ceva normal. Aceasta este ceea ce caut cel mai mult pentru familia mea. Fac un efort conștient pentru soția și copiii mei, dar ar fi bine să mergi la lucru și când se termină, întoarce-te la familia ta sau dacă nu ai una, ia-ţi o băutură. Cum ar fi să fac asta? Îmi pot imagina… e ceva ce nu m-ar deranja să încerc…
Cum te vezi peste 10 ani?
– Nu știu… Întrebare bună… Sunt sigur că după tenis voi alege celelalte lucruri, care sunt interesante pentru mine, ceea ce mă face fericit. De asemenea, va trebui să țin cont de vârsta copiilor mei în decurs de 10 ani, fetele mele vor avea 20 de ani și băieții 15, ceva complet diferit de acum. Acest lucru va determina în mare măsură lucrurile pe care le pot sau nu le pot face. Sper să continui să fiu legat de tenis, într-un fel sau altul, nu știu dacă voi fi ca un mentor pentru copii sau ceva total diferit. Vreau să trăiesc aceşti următori zece ani şi să mă bucur de ei.
Eşti o persoană calmă, care ştie să îşi domine emoţiile. Totuşi, e ceva care să te irite?
– Nu mă irită nimic, însă există cineva în faţa căruia nu îmi mai pot controla emoţiile: copiii mei. Sunt un jucător de tenis, sunt un sportiv și cred că sunt un pas înainte şi că nimic nu mă poate surprinde și apoi se dovedește că în faţa lor nu o poţi face, te iau prin surprindere și nu pot face o față de poker ca și cum nu s-a întâmplat nimic. Ei contează pentru tine și atunci când cineva are grijă de tine emoțiile intră în joc, și acolo fața de poker se topește ca zahărul. Pentru mai bine sau pentru mai rău, nu veți găsi un moment de plictiseală cu patru copii în jurul tău.
Există un secret al lui Roger Federer de a se menţine tot timpul cu picioarele pe pământ?
– Nu am nici unul, cred că este ceva ce am făcut bine în timpul carierei mele. Când părăsesc terenul și intru în mașină, jucătorul de tenis rămâne acolo. Știu că sunt un sportiv profesionist, trebuie să ai grijă să renunți mai târziu, dar vin acasă și nu mă consider faimosul jucător de tenis. Cred că acest echilibru, această tranziție este ceva ce fac foarte repede, bineînțeles, fără să mă gândesc la asta. Cred că a fost foarte bine pentru mine să pot face așa.
Ce ai vrea ca lumea să îşi aducă aminte despre tine?
– E simplu. Sper să mă pot uita înapoi și să cred că am fost ca un unchi bun pentru circuit. Acum, de exemplu, că Federer pleacă, văd un om care a dat tot ce trebuia să dea. Nu contează dacă ai câștigat cinci turnee sau 50. Vreau ca oamenii să simtă că am ajutat circuitul, că am ajutat să se modeleze, că nu m-am gândit doar la ceea ce a fost al meu. Văd circuitul un pic ca o familie.
Care consideri că ar fi capodopera carierei tale?
– Trebuie să mă gândesc la asta. Nu ştiu… E greu să alegi doar una. Este ciudat, dar în unele moduri ar putea fi finala Australian Open din 2017 (n.r. – 6-4, 3-6, 6-1, 3-6, 6-3 cu Rafael Nadal). Nu am văzut niciodată atât de multe rezumate ca în ultima jumătate de oră a acelui joc. Nu știu de ce, dar mi-au trimis un milion de videoclipuri și compilații cu cele mai bune fotografii și am început să le văd pentru că nu am putut crede că am câștigat acel joc, ca să nu mai vorbim de turneu. Revenirea era ca un basm. Acesta va fi întotdeauna unul dintre cele mai incredibile momente ale întregii mele cariere. Da, poate că a fost jocul ăsta, pentru că era împotriva lui Rafa și el avea totul. În alte jocuri importante, acel element cheie, care nu poate lipsi împotriva lui Rafa, putea să lipsească. Ultimele 20 de minute au fost cu adevărat speciale.
„Noi, sportivii, trăim puțin într-un balon. Este important să recunoaștem că acest lucru este puțin ireal. Este foarte amuzant, dar ceea ce este cu adevărat important este acasă. Cred că asta testează caracterul. Să fii un atlet profesionist, fiind în centrul atenției, fiind faimos, este un test bun”
„Mama a fost incredibil de importantă în viața mea. Înainte ca fetele să sosească, am vrut fete… Apoi am vrut mai multe fete și au sosit… băieții! Au fost atât de frumoși, atât de dulci … Soția mea a fost un mare ajutor, o persoană minunată. În această carieră lungă, ea m-a susținut mereu, este cea mai bună soție. Îi sunt foarte recunoscător”
110.426.874 de euro a adunat Roger Federer numai din premii (simplu și dublu) în cariera de tenismen profesionist, începută în 1998
1200-263 este „scorul” victorii-înfrângeri al lui Roger Federer
12 turnee a câștigat Roger Federer în cel mai bun an al carierei sale, 2006
20 de turnee de Grand Slam a câștigat Roger Federer din cele 30 de finale în care a jucat (prima: Wimbledon 2003 / ultima: Australian Open 2018, câștigate amândouă)