Escaladarea conflictului din Orientul Mijlociu începe să producă efecte serioase și în economia românească, dincolo de scumpirile aduse de criza petrolului. Blocajele aeriene și perturbarea marilor hub-uri de tranzit sunt acum în dificultate. Companiile care așteptau lunar mii de muncitori străini nu se pot baza pe vreun calendar, căci totul se schimbă de la o zi la alta.
În sectoare-cheie ale economiei unde majoritatea angajaților au început să fie nepalezi și srilankezi presiunea începe să se simtă. Romulus Badea, reprezentant al Patronatului Importatorilor de Forță de Muncă a explicat, în exclusivitate pentru FANATIK, că efectele conflictului se văd direct în fluxul de angajați care ar fi trebuit să ajungă în România în această perioadă.
„Fenomenul e fluid. Problemele de care se lovesc românii blocați pe aeroporturi, în țări din Asia, în general, se aplică și muncitorilor care trebuie să vină. Diferența e că muncitorii sunt la ei acasă, nu sunt rămași sinistrați, dar trebuie să vină în România la muncă și nu au cu ce. Zborurile, hub-urile mari, Qatar și Dubai, nu mai funcționează decât la capacitate foarte redusă”, explică Badea, în exclusivitate pentru FANATIK.
Situația este gravă deoarece hub-urile din Golf reprezentau principalele porți de tranzit pentru muncitorii veniți din Nepal, India sau Indonezia, adică din țările de unde România importă cel mai mult personal pentru construcții, producție industrială și servicii. În mod normal, lunar sosesc câteva mii de muncitori noi, iar blocarea acestor rute rupe, practic, lanțul de aprovizionare cu forță de muncă. Badea spune că impactul poate fi înțeles și prin raportare la cifrele de anul trecut, când numărul muncitorilor sosiți lunar în România era constant ridicat. Anul trecut au sosit, așadar, în medie, aproximativ 6.000 de muncitori în fiecare lună.
„Sunt 1-2 zboruri, în condițiile în care erau foarte multe înainte. Câți muncitori ar trebui să vină nu știu să spun, dar, în principiu, dacă ar fi să ne raportăm la anul trecut, au intrat undeva la aproape 70.000. Grosso-modo, au venit la muncă în jur de 5.500-6.000 pe lună, în medie. Noi deja avem aproape o lună de conflict. Ăsta ar fi un număr de oameni care veneau în mod normal, extrapolând.
Sigur că există oameni care au vize extinse, care pot să mai stea, dar sunt și oameni ai căror vize expiră. A fost și o problemă cu proiectele în construcții care acum încep și sunt muncitori care aveau viză luată în noiembrie, decembrie, ianuarie și care ar trebui să vină acum. N-au venit, pentru că șantierele nu erau pornite, dar acum e o problemă că nu pot să vină. Dacă se prelungește conflictul, privim cu îngrijorare către sezonul estival și, în general, la tot turismul românesc, să nu ne limităm doar la litoral”, semnalează Romulus Badea, pentru FANATIK.
Cel mai prost, potrivit reprezentantului PIFM stă sectorul HoReCa. Avertismentul patronatului vine într-un moment extrem de sensibil pentru piața locală a muncii. Conform unor statistici, în țara noastră numărul lucrătorilor non-UE a sărit, în 2025, de 150.000, peste 60% dintre aceștia provenind din țările asiatice. Problemele nu țin doar de întârzierea sosirii angajaților, ci și de riscul real ca proiecte aflate deja în derulare să fie afectate. În construcții și producție, întârzierile de câteva săptămâni pot destabiliza termene contractuale stricte, iar în HoReCa lipsa personalului în prag de sezon poate transforma dificultatea într-o veritabilă criză.
Badea ne-a spus că se caută soluții de rute alternative, însă unele bugete nu au fost prevăzute pentru variantele ocolitoare ale zonei de conflict, biletele fiind de trei ori mai scumpe. Mai mult de atât, biletele trebuie confirmate în doar 20 de minute!
„Noi căutăm soluții alternative de transport, rute ocolitoare, dar zborurile sunt scumpe, biletele sunt de trei ori mai mari și asta înseamnă o povară suplimentară pentru cei implicați în procesul de recrutare internațională. Avem incertitudinea sosirii dacă nu există zboruri. Pe urmă, este costul mare care trebuie suportat de cineva. Biletele trebuie plătite.
Erau niște bugete făcute, dar sar în aer acum. De exemplu, noi acum am primit de la o agenție un telefon cu 10 zboruri pe data de 2 aprilie și trebuie confirmate în 20 de minute. Dacă nu confirmăm, următorul zbor e pe 28 aprilie. Așa se discută, să confirmi în 20 de minute 10 oameni, costuri, e o nebunie”, ne-a declarat Badea.
Ce ar putea face statul român în această situația? Principala soluție este prelungirea vizelor pentru cei care muncesc la noi. Cu privire la țările de unde vin imigranți ca să lucreze în România, numărul celor sosiți din Bangladesh și Pakistan a scăzut.
„Statul român ar putea face o prelungire a acestor vize care stau să expire, pentru că nu e vina nimănui. Nu e nici vina muncitorului, nici a angajatorului, nici a statului, că statul a emis vizele. Statul ar putea să prelungească aceste vize, căci dacă ele expiră singura soluție în momentul de față este reluarea procesului, care durează un an de zile.
Sri Lanka și Nepal sunt țările-sursă preferate, cu volumele cele mai mari. Mai sunt oameni care vin din Indonezia, din India, foarte puțini au venit din Bangladesh și Pakistan anul trecut, adică numărul a scăzut din aceste două țări. Au apărut pe hartă, ca să spun așa, Kenya și Egipt, dar de aici mai puțini”, a încheiat Badea.