Tricolorii au mai bifat o contraperformanţă: vor vedea şi Mondialul din 2014 la televizor

* FANATIK vă prezintă 10 explicaţii ale colapsului fotbalului românesc şi numele vinovaţilor, începînd cu Mircea Sandu, Victor Piţurcă, fraţii Becali şi Mutu

Rio rimează cu adio. Eliminarea nu rimează cu dezastrul, dar este realitatea crudă a fotbalului românesc. Aceasta e consecinţa firească a scandalurilor, a dosarelor, a arestărilor, a intereselor obscure ale impresarilor şi ale antrenorilor, a lipsei de viziune a conducătorilor, a derapajelor comportamentale ale jucătorilor şi a multor alte metehne care au afundat sportul-rege în mocirlă. România strînge din nou 20 de ani fără prezenţă la Mondial. Frustrarea fanilor creşte, imaginea fotbalului nostru atinge cote minime. FANATIK a analizat toate aspectele colapsului generalizat din fotbalul românesc care au creat această „gaură neagră” din care ne e atît de greu să mai scoatem capul în lumea bună şi vă prezintă, pe scurt, principalele 10 motive ale acestui dezastru. 16 ani fără Mondial.

FRF

Naşul şi ai lui, stăpînii dezastrului

Mircea Sandu conduce Federaţia Română de Fotbal din 1990 cu rezultate dezastruoase. Sub comanda Naşului, fotbalul românesc şi-a pus poalele în cap şi s-a făcut de rîs la toate nivelurile: echipe naţionale, cluburi, juniori. Echipe de tradiţie au dispărut, scandalurile dintre patroni au înflorit, arbitrajele au dat de gîndit, arestările şi dosarele s-au înmulţit, juniorii au avut de pătimit, conducătorii au bătut suporterii, fanii au făcut ravagii, stadioanele nu s-au îmbunătăţit (n.r. – s-au construit doar trei: Naţional Arena, Cluj Arena şi Ilie Oană, din Ploieşti), titlurile s-au dat în funcţie de „brichete” şi „butoane”, iar ierarhiile s-au stabilit adeseori nu pe teren, ci la TAS şi la Comisia de Licenţiere. Acestea sînt multiplele feţe ale haosului organizat şi stăpînit de Mircea Sandu.

SELECŢIONERII

Experimente eşuate şi „ciorbe” reîncălzite degeaba

După 1998, Anghel Iordănescu, antrenorul secolului trecut, a plecat la naţionala Greciei. Şi a urmat dezastrul. Fiindcă Mircea Sandu l-a evitat constant pe cel mai bun tehnician român, Mircea Lucescu. Fiindcă atunci cînd Ladislau Boloni îl aştepta la negocieri, la mijlocul preliminariilor pentru CM 2002, Naşul n-a putut să-şi răpească plăcerea unui grătar. Şi pentru că a încercat experimente care s-au dovedit falimentare. Primul a fost Gică Hagi, care şi-a început cariera de antrenor chiar la naţională. A stat doar cinci meciuri şi a pierdut celebrul baraj din 2001 cu Slovenia. L-a încercat mai apoi şi pe Răzvan Lucescu, care a ratat preliminariile pentru Mondialul din 2010 încă din primele jocuri. Naşul a avut idei puţine şi fixe. Cînd n-a încercat variante fanteziste, a reîncălzit nişte „ciorbe” care n-au mai avut nici un gust. S-a întors Iordănescu, care s-a împiedicat de Armenia şi a spus adio Mondialului din 2006, şi Victor Piţurcă.

PIŢURCĂ

Nu i-a ieşit nici o „cacealma” mondială

Victor Piţurcă este selecţionerul cu cele mai multe meciuri la cîrma tricolorilor – 90. Aceasta este probabil marea tragedie a fotbalului românesc. Sau definiţia mediocrităţii în care ne zbatem. În campaniile pentru Campionatele Europene, Piţurcă a scos-o cum-necum la capăt, obţinînd două calificări, la ediţiile din 2000 şi 2008. Dar Mondialele sînt subiect tabu pentru Piţi. A condus naţionala în meciuri din preliminariile pentru ediţiile din 2006, 2010 şi toată campania pentru 2014. Toate s-au încheiat cu eşecuri de răsunet. Piţi a rezistat, salariul i s-a mărit şi nimeni n-a ţinut cont nici măcar de faptul că, între timp, antrenorul a fost prins trişînd în casino şi, mai ales, că s-a ales cu o condamnare cu suspendare, fiind singurul selecţioner din istoria naţionalei şi din lume cu cazierul pătat.

35

de mii de euro cîştigă lunar selecţionerul Victor Piţurcă. Asta ca să ne spună că orice meci e greu, ca să aibă alibi în faţa tuturor adversarilor

LIPSA DE VALOARE

Lăcustă, Dancia, Trofin, Cociş, Măţel. Ce glume proaste!

Echipa naţională a înotat în mocirla mediocrităţii şi pentru că la prima reprezentativă s-au perindat din motive numai de selecţioneri cunoscute jucători precum Lăcustă, Trofin, Dancia, Cociş, Măţel, Dragoş Grigore şi mulţi, mulţi alţii. În schimb, au fost ocoliţi Sănmărtean, Săpunaru, Ştefan Radu, Rusescu, iar Maxim a fost mai mereu rezervă. Echipa naţională a fost un fel de gară în care au venit şi au plecat tot felul de no-name-uri. În timpul Generaţiei de Aur, jucători precum Ioan Timofte II, Gică Craioveanu, Basarab Panduru jucau precum boxeurii. Iar inodorul Cociş a strîns deja 50 de selecţii. Cînd greşeşti o dată, se numeşte accident, cînd persişti în greşeală se cheamă prostie. Sau interes!

DERAPAJE COMPORTAMENTALE

Campioni la beţii

România a plătit tribut în ultimii ani şi nenumăratelor ieşiri în decor ale jucătorilor. Convocările la lot au fost pentru mulţi tricolori, în frunte cu unul dintre liderii generaţiei, Adi Mutu, doar un pretext suficient de bun pentru cîte un chef de pomină. Nu o dată Mutu, Tamaş, Lobonţ, Adi Cristea s-au „pregătit” prin cîrciumi. Tricolorii au plîns umilinţele cu Serbia (0-5) şi Olanda (0-4), chefuind în anturaje dubioase. Scandalul „Flora” este altă pată neagră din istoria naţionalei. Una dintr-un lung şir.

IMPRESARII

Naţionala, „taraba” favorită a fraţilor Becali

Agenţii de jucători au partea lor de vină pentru decăderea naţionalei, fiindcă au impus selecţioneri care le făceau poftele şi au transformat naţionala în „taraba” cu cel mai bun vad pentru „marfa” pe care doreau s-o prezinte străinilor. Multe convocări ciudate au ca explicaţie dorinţa impresarilor de a-şi promova jucătorii vandabili. Sînt nenumărate cazurile fotbaliştilor folosiţi doar pînă au prins un transfer afară, iar impresarii un nou comision gras. Cel mai apropiat tehnician de interesele fraţilor Becali a fost acelaşi Victor Piţurcă.

Digisport.ro

A venit reacția soțului, după ce o jurnalistă celebră s-ar fi sărutat cu alt bărbat în fața a 20.000 de oameni

„Merităm să ne faceţi statuie! Fotbalul românesc se duce! În doi, trei ani, zero!” (Gică Hagi, în 1998)

ARBITRII

Furturile de la Ljubljana şi Pireu

Echipa naţională a avut şi ghinion cu cîteva arbitraje ostile. La cele două baraje pentru calificarea la Mondiale la care a participat, naţionala a fost furată. În 2001, în turul cu Slovenia, la scorul de 1-0 pentru tricolori, arbitrii au închis ochii la un penalty evident asupra lui Adi Ilie. În „dubla” cu Grecia am fost, din nou, dezavantajaţi. Primul gol de la Pireu a fost din ofsaid, iar la Bucureşti nu ni s-a acordat un penalty clar, care ar fi putut face finalul mai încins.

DEZASTRU JUVENIL

Chefuri monstruoase, rezultate dezastruoase

Dezastrul de la naţionala mare a României este doar vîrful aisbergului. La naţionalele de juniori se folosesc cu acelaşi „succes”, aceleaşi „ingrediente”. Puştii care poartă tricoul naţionalei beau de sting, se pozează cu personaje precum Buturovici „Bata Kankan”, mănîncă „sănătos” numai aripioare, rîd de alţi pasageri prin avioane etc. Iar rezultatele sînt şi mai dezastruoase: 0-10 cu Germania şi 2-2 cu Feroe. Nici nu mai contează categoria de vîrstă. Oricum, la toate nivelurile e la fel. Pe la loturi s-au perindat antrenori cu „grave carenţe”, aşa cum a spus Ştefan Iovan despre Bumbescu. Iar Săndoi a fost un fel de „Highlander” la naţionala de tineret: a bifat patru campanii încheiate cu tot atîtea eşecuri înainte să fie dat afară.

RETRAGEREA GENERAŢIEI DE AUR

„Blestemul” statuilor lui Hagi

„V-am obişnuit prea prost de 10 ani de zile, în condiţiile în care sîntem în România. Păi, nu avem nimic, nici un fotbal. Lăsaţi-ne să jucăm, că noi ne facem treaba bine… Merităm să ne faceţi statuie! Fotbalul românesc se duce! în doi, trei ani, zero”. „Blestemul” lui Hagi, din 1998, s-a adeverit cuvînt cu cuvînt. S-au retras Hagi, Gică Popescu, Răducioiu, Belodedici, Dan Petrescu şi mulţi alţii. Şi acum tragem speranţe să ne bucure atacantul lui Genclerbirligi (Stancu), rezerva lui Espanol (Torje) sau Cociş şi Niculae (de la modesta Hoverla Ujgorod).

23

de echipe dintr-un total de 53 se vor califica la viitoarea ediţie a turneului final al Campionatului European din 2016, următoarea campanie la care tricolorii vor participa, Franţa fiind gazdă. Calificarea e imposibil de ratat

TRADIŢIA

Pauzele lungi şi dese, cheia marilor succese

România are tradiţia pauzelor de minimum două decenii de la turneele finale ale Mondialelor. Tricolorii au fost prezenţi la primele trei ediţii (1930, 1934 şi 1938), după care a urmat o absenţă de 32 de ani. După calificarea din 1970 a urmat încă o perioadă neagră de 20 de ani, pînă în 1990. La ediţia din Rusia 2018 se împlinesc 20 de ani de cînd tricolorii lipsesc de la turneele finale, iar tradiţia spune că n-avem cum să ratăm acea calificare.