Eurostat vine cu date noi, însă la fel de dezastruoase pentru România. Țara noastră este în topul statelor din Uniunea Europeană cu cel mai mare risc de sărăcie sau excluziune socială, alături de Bulgaria și Grecia. Sociologii au explicat pentru FANATIK și ce nu se vede în statistici, dar și motivul pentru care femeile sunt mai expuse acestui risc, în comparație cu bărbații. Ce nu vor să spună politicienii.
Potrivit datelor Eurostat, în anul 2025 92,7 milioane de persoane din Uniunea Europeană (20,9% din populația UE) erau expuse riscului de sărăcie sau excluziune socială. Totuși, a fost o scădere cu 600.000 de persoane comparativ cu situația din anul 2024, când 93,3 milioane de persoane (21% din populație) erau expuse acestor riscuri.
Uitându-ne la top, cea mai mare pondere a persoanelor expuse riscului de sărăcie și excluziune socială se înregistrează în Bulgaria, cu un procent de 29%, apoi Grecia, cu 27,5%, urmată de România cu 27,4%. La polul opus, cu cele mai mici scoruri, se plasează Cehia cu 11,5%, Polonia cu 15% și Slovenia cu 15,5%.
În același timp, tot la nivelul Uniunii Europene și tot în 2025, riscul de sărăcie și excluziune socială a fost mai mare pentru femei (21,9%) decât pentru bărbați (19,8%). Cum explică sociologii aceste date și ce nu apare, de fapt în statistici.
FANATIK a discutat cu sociologul Vladimir Ionaș. Acesta a afirmat că datele reflectă în totalitate realitatea și explică faptul că există diferențe uriașe între orașele în care se află mari centre universitare și cele din urbanul mic
„Statisticile reflectă total realitatea. De mulți ani România și Bulgaria sunt în acest top. Din păcate, diferențele între marile centre urbane, universitare și restul țării, urbanul mic și rural sunt uriașe. Dacă ne uităm, inclusiv pe datele referitoare la PIB-ul pe cap de locuitor în București, Ilfov, Timiș, Cluj, Iași, marile centre universitare din România și restul județelor, vom vedea că avem parte de diferențe colosale care duc la aceste date statistice cu procente uriașe ale populației care trăiește în risc de sărăcie”, a afirmat sociologul.
În acest context, sociologul arată cu degetul și spre politicieni, susținând faptul că ei obișnuiesc să prezinte românilor doar partea bună a lucrurilor și mai puțin datele dezastruoase. Astfel, Vladimir Ionaș consideră că oamenii ar trebui să caute personal datele, pentru a vedea realitatea și nu doar ce vor să prezinte aleșii noștri.
„E o chestiune pe care oamenii politici nu au abordat-o ca subiect până acum, pentru că de fiecare dată oamenii politici care conduc țara, care se află la guvernare, încearcă să promoveze doar acele date care le convin. Vorbim despre reducerea deficitului bugetar. Prezentăm publicului toată ziua că a scăzut deficitul bugetar, dar nu prezentăm publicului cu cât a crescut datoria publică, adică te împrumuți ca să scazi deficitul. Nu vorbim despre cât de mult au crescut prețurile și cât de mult a scăzut puterea de cumpărare a cetățenilor. Fiecare prezintă și alege doar ce îi convine din datele statistice.
Aici, în păcate, cred eu că e și vina noastră, a cetățenilor, vina noastră a celor care avem șansa să vorbim în spațiul public, că nu le spunem oamenilor mai des cât de important e să citească ei înșiși toate aceste date, în presă, pe site-urile de specialitate, tocmai pentru a înțelege exact care este realitatea”, a afirmat sociologul Ionaș pentru FANATIK.
Cu privire la datele care arată că femeile din Uniunea Europeană sunt mai expuse riscului de sărăcie decât bărbații, sociologul susține că nu e o surpriză, deoarece, mai ales în mediul rural sau în urbanul mic, femeile sunt în continuare cele care rămân acasă să aibă grijă de copii și de gospodărie.
„E o chestiune culturală mai degrabă, nu e o chestiune care se țină de vreo discriminare. Pur și simplu, în mediul rural, oamenii procedează de această natură. Sunt foarte mulți bărbați care pleacă în străinătate la muncă și doamnele rămân acasă să aibă grijă de gospodărie și de copii”, a mai afirmat sociologul.
În același timp, Vladimir Ionaș expune o chestiune care nu apare în statistici, anume situațiile în care oamenii au propriile ferme, propriile afaceri la care lucrează, însă ei apar ca neangajați în câmpul muncii.