Deși s-au făcut progrese, după implementarea Convenției de la Istanbul privind prevenirea violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domestice, neajunsurile sunt multe, potrivit raportului citat de Agerpres.
România a ratificat în 2016 Convenţia de la Istanbul, și a făcut eforturi „semnificative” pentru a construi un cadru legislativ, politic și instituțional. Cu toate acestea, țara noastră are un drum lung de parcurs până femeile vor fi protejate cu adevărat de violența domestică.
La categoria „pași pozitivi”, raportul a identificat mai multe modificări ale legislației privind violența domestică și o strategie națională pentru perioada 2018-2021, menită să promoveze șansele egale între femei și bărbați. Legea violenței domestice conține o definiție largă a fenomenului, inclusiv violența informatică împotriva femeilor.
O mare problemă e reprezentată de mecanismele penale pentru combaterea violenței sexuale, domeniu sub-raportat.
„Definiţia violului în Codul Penal nu este conformă cu Convenţia de la Istanbul şi trebuie modificată pentru a include pe deplin noţiunea de lipsă de consimţământ”, menționează sursa citată.
O altă problemă e lipsa distribuirii corepunzătoare din punct de vedere geografic a centrelor complet funcționale de raportare a crizelor legate de violuri sau violențe sexuale.
Autoritățile din România sunt nevoite să amelioreze urmărirea penală a căsătoriilor forțate și a hărțuirii sexuale, potrivit aceluiași raport.
Criza Covid a dus la intensificarea violenței asupra femeilor din întreaga lume. Nu mai puțin de 33 de femei ucise de rude în primele 8 luni din 2021, conform datelor oficiale.
Statisticile triste sunt grăitoare la nivel mondial: potrivit unui raport oferit de U.N. Women, aproape jumătate, 45%, dintre femeile chestionate din 13 țări au raportat că ele sau o femeie pe care o cunoșteau a suferit o formă de violență de la începutul pandemiei.
Aceste femei au prezentat de 1,3 ori mai multe șanse decât celelalte intervievate de a raporta stres mental și emoțional crescut.