Nu e deloc simplu să începi un meci decisiv pentru baraj cu Islanda după ce cu câteva minute mai devreme Macedonia face măcel în Armenia! Un 5-0 care aruncă naționala lui Rădoi, la ora primului fluier al rusului Karașev, pe locul 3.
Dacă înainte de meciul din Macedonia tricolorii au aflat de egalul dintre Armenia și Liechtenstein și au intrat crispați, acum te-ai aștepta să vezi reversul situației. Nici pe departe, aceeași crispare, aceeași teamă, pe care o citești în gestul unui Rațiu care-i indică lui Răzvan Marin să joace prudent, cu Niță, nu în față!
Aceasta e imaginea primelor minute din România – Islanda, în care cea mai mare ocazie este a oaspeților, Gretarsson având chiar șut de fundaș de pe linia careului mic al lui Niță. Tremurăm! De frig, de emoție, de lipsa fanilor. Ăia puțini, vaccinați, dar devreme acasă!
Mirel Rădoi parcă nu resimte presiunea care e pe umerii elevilor săi. Se mai întoarce din când în când spre bancă și discută cu cei din staff, dar nimic mai mult. Are încredere. La jumătatea reprizei, după ratarea din minutul 22 când Toșca a funcționat ca fundaș islandez, glasul lui Rădoi se aude în imensitatea goală. „Hai, e bine, e bine!”
Oare? Da, e bine că nu am luat gol pe două contre ale oaspeților. E bine că e încă 0-0, suntem la un gol de obiectiv și mai avem mai mult de o oră de joc. Dar e nevoie de ocazii, avem nevoie să ducem mingea cât mai aproape de careul lor, să-i ținem în presiune. Trebuie să câștigăm meciul ăsta, indiferent cum! Trebuie doar câștigat!
Abia în minutul 37 vine prima fază la care avem ceva mai multe emoții. La capătul combinațiilor pe spații mici și pase din prima ale tricolorilor este Răzvan Marin, dar „italianul” pasează la portar.
Căpătăm mai mult curaj, iar Tănase îi pasează excelent lui Cicâldău pe 10 metri. „Bomba” preferatului lui Terim nu ne aduce însă marea bucurie. Credeți că i-am intimidat pe islandezi? Peste 2 minute, decarul Gudmundsson irosește o ocazie monumentală! Mingea, cum-necum, l-a lovit pe Toșca!
Fotbalul se încinge puțin pe finalul acestei prime reprize. În minutul 42, plecăm pe un contraatac la capătul căruia Alibec aleargă mai mult decât în turul de campionat, dar efortul nu e răsplătit cu șutul salvator. Vine și șutul lui Ianis Hagi, după care islandezii vor ei să aibă ultimul cuvânt al reprizei. E 0-0. Suntem pe locul 3, dar mai sunt 45 de minute.
Așteptăm să se schimbe ceva la revenirea de la cabine. Și schimbări de jucători, și schimbări în joc. Dar Rădoi, repet, pare prea liniștit. După 5 minute în care se joacă mai mult în terenul nostru, construim o fază la care Stanciu nu are tupeul șutului, iar Răzvan Marin nu găsește direcția.
Vrem, dar parcă nu putem. Pasa „printre” a lui Marin pentru Cicâldău aduce o ocazie importantă. E doar corner, dar am urcat puțin liniile. Așteptăm mai mult de la Ianis Hagi, de la Stanciu, de la cei care ar trebui să facă diferența. Momentan, sunt datori cam mulți.
Iar prima schimbare pe care o face Rădoi nu vine de pe bancă, ci în așezare. Ianis Hagi și Florin Tănase fac schimb de locuri, cu fiecare dintre ei jucând acum pe piciorul de bază. E minutul 65. Tot 0-0, tot locul 3.
Și vin forțele proaspete de pe bancă. Trei la număr. Ies Toșca, Stanciu și Alibec, intră Bancu, Moruțan și Andrei Ivan. Rădoi redesenează echipa cu Ivan vârf împins. Timp mai este, doar ocaziile ne lipsesc.
Mai vine o mutare dinspre bancă. Maxim, decarul nostru, în locul lui Tănase. E minutul 77. Suferim. Tensiunea crește pe măsură ce se termină nisipul din clepsidră. Împingem spre poarta lui Olafsson, dar fără zvâc și convingere.
Și nici nu avem doza aia de noroc care să facă diferența. Șutul cu dreptul al lui Hagi din minutul 85 lovește bara din dreapta portarului, apoi trece paralel cu linia porți!!! Intră și Pușcaș! Ultimul cartuș! Un călcâi în minutul 89, de efect, dar fără efect.
Se termină 0-0. Frustrare? Neputință? Indolență? Ce mai contează? Suntem prea proști pentru fotbalul de azi!