România la baraj: rupeţi tradiţia! Povestea şanselor ratate de naţionala noastră în play-off-urile decisive. VIDEO

România ca evolua pentru a treia oară în istoria sa la un baraj pentru calificarea la un turneu final. Primele două au fost pentru campionate mondiale, acesta fiind primul în care se joacă pentru Euro. Şi e cazul să schimbăm tradiţia, pentru că până acum nu am reuşit să mergem mai departe. 

România la baraj: şocul Slovenia din 2001 pentru Mondialul din Coreea de Sud şi Japonia

Era 2001, Generaţia de Aur trecuse, Hagi se retrăsese pentru a doua oară din Naţională, de data asta definitiv, încheindu-şi şi cariera de jucător chiar în acel an. Preliminariile ne-au adus o grupă în care, oricum, şi cu Hagi pe teren ar fi fost greu să ne calificăm, pentru că adversara ne era Italia, vicecampioana Europei în acel moment.

Locul 2, cel care ducea la baraj, era însă ca şi asigurat în acel moment, având în vedere că oricum România fusese cap de serie în grupă şi celelalte adversare erau Ungaria (care la acea dată era o echipă extrem de subţire, Georgia şi Lituania, niciuna neputând să ne pună probleme).

Cu Ladislau Boloni pe bancă am pierdut ambele meciuri cu Italia însă ne-am făcut treaba cu Ungaria acasă, cu Georgia în deplasare şi în ambele întâlniri cu balticii. Apoi, Boloni a primit oferta de la Sporting Lisabona şi a lăsat naţionala pentru a-i antrena pe “leii alb-verzi” unde în lot se afla şi un puşti de vreo 17 ani, nebăgat în seamă încă de antrenori, pe numele său Cristiano Ronaldo.

Digi24.ro

Misterul unei crime a fost elucidat după 30 de ani. Mărturia unui copil de 4 ani i-a dat de gol pe autori

Iar Mircea Sandu l-a numit imediat pe Gheorghe Hagi.  Cu “Regele” pe bancă am învins Ungaria la Budapesta pentru prima oară în istorie (2-0) şi ne pregăteam de baraj. Unde bilele din sediul de la Nyon al UEFA ne-au adus Slovenia, un nume mic în fotbal, dar care crescuse frumos şi în 2000 fusese în premieră la Euro.

Povestea dublei manşe e una ciudată şi plină de ghinion: a fost întâi turul de la Ljubljana. Am avut o primă repriză fantastică, unde Hagi a făcut o echipă cu trei atacanţi veritabili, Mutu, Marius Niculae şi Adrian Ilie. I-am înghesuit pe sloveni în propriul careu şi ne-am pus pe ratat, doar Mutu irosind patru ocazii imense.

Marius Niculae a deschis scorul şi, la cum se juca, barajul se transforma într-o formalitate. A venit însă prima ocazie a slovenilor care a însemnat şi golul egalizator, în finalul primei reprize, când Acimovic a trimis lovitura de cap perfectă de la 16 metri (!).

Partea a doua, dominare a noastră (doar cu două ocazii mari) şi golul de 2-1 al Sloveniei, marcat de Osterc, cu un şut incredibil din apropierea liniei de tuşă!

Digisport.ro

Luptătorul suspendat pe viață pentru gestul golănesc pe care l-a făcut către fata din ring a rupt tăcerea! Mai rău a făcut

Slovenia – România 2-1, 10 noiembrie 2001. Au marcat: Acimovici 45, Osterc 62/M. Niculae 26

România: Stelea – Iencsi,Gh .Popescu, Miu (90 Pancu)- Contra (83 Ghioane), Sabău, D. Munteanu, Chivu – Ad. Ilie (83 Roşu), M. Niculae, – Mutu.  Antrenor: Gheorghe Hagi

Însă aveam returul de la Bucureşti, unde era clar pentru toată lumea că vom arăta că ce s-a întâmplat la Ljubljana a fost un accident. . I-am dominat pe un teren mocirlos în Ghencea, Chivu a avut o bară şi Viorel Moldovan o ocazie imensă, Numai că, planetele se aliniaseră pentru sloveni.

Mladen Rudonja a marcat primul său gol pentru Slovenia în minutul 55 deşi avea 33 de ani şi peste 60 de selecţii la naţională (a fost şi singurul gol, pentru că s-a retras un an mai târziu). Cosmin Contra a egalat însă cu o torpilă de la 25 de metri şi toată lumea era sigură că n-aveam cum să nu marcăm măcar golul de 2-1 pentru prelungiri.

Dar n-a fost să fie, deşi am terminat meciul cu patru atacanţi în teren! Era prima oară când ratam o calificare după ce mersesem la patru turnee finale consecutive (1994, 1996, 1998 şi 2000), începea declinul naţionalei iar Mircea Sandu îl dădea afară pe Hagi.

România – Slovenia 1-1, 14 noiembrie 2001. Au marcat: Contra 65/Rudonja 55

România: Lobonţ – Contra, Gh. Popescu, Miu (79 Mihalcea), Chivu – Ghioane (59 Pancu), Sabău, D. Munteanu, Ad. Ilie – Mutu (59 Ganea), M. Niculae Antrenor: Gheorghe Hagi

Nicio şansă cu Grecia pentru Brazilia 2014

2013 era anul şi situaţia se schimbase mult faţă de precedentul baraj. România era în a treia “domnie” a lui Victor Piţurcăm calificări nu mai “pupasem” din 2008, iar grupa nu ne dădea mari şanse: Olanda şi Turcia erau mari favorite, Ungaria şi noi echipele care puteau spera, Estonia şi Andorra cele care urmau să facă figuraţie.

Din fericire, am prins Turcia într-o formă groaznică la începutul preliminariilor, am învins-o la Istanbul (1-0) , iar apoi otomanii au făcut egal cu Ungaria acasă şi au pierdut la Budapesta!  Astfel, Ungaria devenea principala contracandidată la locul 2, (Olanda era intangibilă, cu primul loc asigurat, a făcut doar un egal în grupă, culmea, în Estonia!).

I-am bătut la Bucureşti (3-0) şi am făcut 2-2 la ei, ceea ce ne-a asigurat locul 2, fără să mai conteze puseul de orgoliu al Turciei care ne-a bătut acasă cu 2-0. La baraj, tragerea la sorţi ne-a scos în cale Grecia. Deosebirea era mare faţă de barajul din 2001. Grecii erau o formaţie mult mai puternică decât noi şi doar o minune putea să ne ducă în Brazilia.

Primul meci, pe Karaisakis la Atena şi primul show al lui Kostas Mitroglu, care ne-a marcat două goluri din cele trei ale Greciei. A fost 3-1 pentru eleni, golul nostru fiind marcat de Bogdan Stancu. Doar în prima repriză am jucat bine, scorul de 2-1 la pauză pentru eleni fiind destul de nemeritat.

În partea a doua, după golul al doilea al lui Mitroglu am căzut complet, iar grecii puteau să tranşeze calificarea de la acest prim meci.

Grecia-România 3-1, 15 noiembrie 2013. Au marcat: Mitroglou (14, 66), Salpingidis (20) – Stancu (19)

România: Lobonţ – Mățel, D. Goian, Gardoș, Raț – Bourceanu (75 Lazăr), Cociș- Torje (75 Grozav), Stancu, Tănase (86 Maxim) – Marica;
Antrenor: Victor Pițurcă.

La Bucureşti, o Arenă Naţională arhiplină, speranţe cât de cât şi o atmosferă senzaţională. Dar a fost clar că Grecia va merge la turneul final şi că soarta calificării nu avea cum să se întoarcă. Mitroglu a marcat destul de repede, iar de aici nici nu ne mai puteam gândi decât la o minune.

Era timp suficient de trei goluri, dar la cum jucam nu le-a fi reuşit nici în cinci meciuri cu grecii. Unul singur am dat, şi acela fiind un autogol, pentru că nici ocazii nu am avut în rest.

România – Grecia 1-1, 19 noiembrie 2013. Au marcat: Mitroglu (23) – Torosidis (autogol 55)

România: Tătăruşanu – Măţel, Goian, Chiricheş, Raţ – Hoban – Torje, Stancu, Cr.Tănase, Maxim – Marica.  Antrenor: Victor Piţurcă