România, la un pas să câştige Cupa Davis în 1972! “Salatiera” a fost în Bucureşti doar în vizită

România a fost la un pas să câştige Cupa Davis în 1972. Început de octombrie 1972. Americanii poposeau la Bucureşti pentru finala Cupei Davis. Românii îi tot aşteptau de prin 1945, dar ei au sosit doar pentru a juca tenis şi, aşa cum sperau mulţi, pentru a ceda „Salatiera”, trofeul acordat echipei care câştiga competiţia. Zgura de pe Arena „Progresul” din Parcul cu Platani abia aştepta să-şi primească musafirii, unii dintre cei mai cunoscuţi din lumea tenisului în urmă cu 46 de ani. O viață de om…

Ilie Năstase şi Ion Ţiriac erau vedetele echipei României de Cupa Davis, iar relaţia dintre cei doi se deteriorase considerabil în 1972. Aşteptările românilor erau uriaşe, mai ales că „Nasty” câştigase US Open cu doar câteva săptămâni înainte, iar în semifinale şi finală îi învinsese pe Tom Gorman şi Arthur Ashe, ambii jucători americani. Chiar dacă erau tenismeni profesionişti, Năstase şi Ţiriac au avut parte de un tratament incredibil din partea Federaţiei Române de Tenis. Echipa României a stat la hotelul „Triumf”, sub supravegherea miliţienilor şi a securiştilor! În plus, cel mai bun jucător al echipei rămânea şi fără maşină, pentru a nu putea… evada!

România, la un pas să câştige Cupa Davis în 1972

„Am început să mă antrenez din greu, mai multe ore pe zi, şi, deoarece am pielea destul de moale, am făcut în palmă o băşică imensă care supura. Întotdeauna fac băşici dacă nu joc câteva zile, însă asta chiar era serioasă şi Ţiriac s-a înfuriat, numai că de această dată s-a adresat presei, nu mie. Dacă mi-ar fi spus-o în faţă, ar fi fost în regulă, dar mă vorbise pe la spate, ceea ce m-a deranjat foarte tare şi m-a dat şi mai mult peste cap”, a povestit Ilie Năstase în cartea „Mr. Năstase”.

Pe 13 octombrie, în faţa unor tribune arhipline, Ilie Năstase se duela cu Stan Smith în primul meci al finalei. Cei doi se mai întâlniseră şi în ultimul act al turneului de la Wimbledon, când americanul s-a impus după un meci spectaculos, care a rămas mult timp în memoria fanilor. După un set echilibrat, Stan Smith a „deschis scorul” cu 11-9. Părea ca va fi încă un meci care să meargă spre cinci seturi lungi, însă Ilie Năstase s-a prăbuşit inexplicabil şi a fost învins la zero 2-6, 3-6 în ultimele două seturi pentru longilinul tensiman american. SUA erau în avantaj şi urma meciul Ion Ţiriac – Tom Gorman.

Cum a pierdut România la dublu

Înaintea de finală, Dennis Ralston, căpitanul nejucător al americanilor, se gândea să-l folosească pe Harold Solomon în locul lui Tom Gorman, în condiţiile în care primul era obişnuit cu zgura. Ion Ţiriac a reuşit să facă un meci mare şi a revenit de la 0-2 la seturi, iar fanii erau în delir. Urma meciul de dublu, în care ai noștri erau favoriți, şi apoi o confruntare Ilie Năstase – Tom Gorman, în care învingătorul nu putea fi decât tenismanul nostru. Marile speranțe în versiune mioritică…

Perechea Năstase / Ţiriac avea multă experienţă, în condiţiile în care cei doi jucaseră împreună sute de meciuri în ultimii şase ani. De cealaltă parte a fileului îi aşteptau Stan Smith şi Erik van Dillen. Fricţiunile dintre cei doi jucători români, dar şi încrederea în sine de care au dat dovadă americanii au făcut că echipa SUA să câştige „dublul” fără drept de apel, cu 6-2, 6-0, 6-3. Ai noștri nici de un set nu adunaseră ghemuri…

Urma al patrulea duel al finalei, iar Stan Smith putea aduce trofeul dacă îl învingea pe Ion Ţiriac. „Bătrânul” Țiri a făcut tot posibilul în faţa lui Smith. A apelat la toate trucurile posibile şi a încercat să-l scoată din mână pe american, însă „Godzilla” a avut nervii tari pe durata meciului care s-a întins pe 5 seturi. La finalul partidei, SUA obţinea al treilea punct şi, implicit, trofeul în Cupa Davis. Ilie Năstase a câştigat meciul cu Tom Gorman, dar deja nimic nu mai conta. „În cele trei zile, spectatorii s-au comportat ca la fotbal. Nu puteau să înţeleagă de ce nu câştigăm sau că aş putea avea o zi mai slabă. Adevărul este că meciurile cele mai bune le-am jucat în afara României. În ţară existau prea multe aşteptări şi speranţele întregii Românii erau prea împovărătoare pentru umerii mei”, avea să scrie Ilie Năstase în cartea „Mr. Năstase”.