România, obligată să accelereze înarmarea, după ce Ungaria și Polonia au consolidat flancul estic al NATO. “Nu suntem în pericol, ci în plină competiție!”

Lectorul universitar Șerban Filip Cioculescu consideră că, în timp ce țări precum Ungaria și Polonia (care se pregătește de cel mai sumbru scenariu, în contextul crizei ucrainene) fac pași mari în dezvoltarea industriei de armament, România și Bulgaria au bătut multă vreme pasul pe loc. În contextul geopolitic actual, există o competiție atât între statele producătoare de armament și de echipamente militare, cât și între cumpărători. Dincolo de protecția în fața pericolului unor posibile conflagrații, apare problema colaborării între forțele NATO.

Șerban Filip Cioculescu: „Ungaria și Polonia contribuie la consolidarea securității Alianței, în flancul estic. România, în urmă cu investițiile în domeniul naval”

Ungaria și Polonia sunt exemplele cele mai bune în privința producției de armament, dacă luăm în calcul țările din Europa de Est. Polonia era o exportatoare recunoscută încă dinaintea războiului din Ucraina, iar, de curând, a importat tehnică militară, la scară largă.

De asemenea, Ungaria a sporit numărul fabricilor de armament, în ciuda faptului că nu se putea lăuda cu o tradiție în domeniu. Potrivit lui Șerban Filip Cioculescu, lector universitar la Facultatea de Științe Politice a Universității din București, situația nu trebuie privită neapărat ca un pericol, ci ca o necesitate, în concordanță cu contextul geopolitic actual.

„Ungaria și Polonia, fiind state aflate în flancul estic al NATO, dezvoltă o anumită strategie care consolidează nivelul de securitate al Alianței. Întărirea capacităților militare și achiziționarea tehnologiei occidentale avansate reprezintă un avantaj pentru întreaga Alianță Nord-Atlantică. În același timp, crearea unei industrii moderne în sistemul offset ajută aceste țări să devină, la rândul lor, provideri de tehnică militară și de muniție pentru alte state, inclusiv pentru țări partenere ale NATO”, a declarat, în exclusivitate pentru FANATIK, Șerban Filip Cioculescu.

Digi24.ro

Vedeta de filme pentru adulți Jenna Jameson a mai primit o lovitură după ce medicii i-au spus că mai are câteva luni de trăit

Este necesar ca exemplul să fie urmat de celelalte țări din zonă, iar specialistul în politică externă consideră că atât România, cât și Bulgaria trebuie să accelereze, de asemenea, programele de înarmare, de achiziții și să compenseze în funcție de programele în care sunt înregistrate întârzieri.

„În cazul României, de pildă, sunt necesare investiții în domeniul naval. Pentru buna funcționare a interoperativității între forțele militare ale NATO, țările membre trebuie să capete un nivel ridicat de mobilitate, altfel spus, în caz de nevoie, să poată muta cât mai rapid trupe și echipamente și să opereze cu arme și cu echipamente militare compatibile, la un nivel cât mai avansat”, a adăugat Șerban Filip Cioculescu.

Dezvoltarea bazelor industriale, o strategie firească în vremuri de cumpănă

Având în vedere faptul că, așa cum am precizat, Polonia și Ungaria au înregistrat progrese pentru a se alinia la standardele actuale, am dorit să aflăm dacă, la acest nivel, se poate discuta chiar despre o competiție. De fapt este vorba despre o strategie firească, într-un moment în care Rusia este capabilă să lanseze rachete inclusiv din apropierea statelor membre ale Alianței, cum este cazul României…

Interlocutorul nostru s-a referit pe larg și la acest subiect, pornind de la liderii din domeniul producției de armament: „Există, într-adevăr, o competiție internațională a marilor fabricanți. Primele două locuri sunt mereu ocupate de SUA și de Rusia, care sunt urmate de țări precum China, India, Israel și Turcia. Există implicit și alte rivalități, la fiecare nivel, deși, în contextul apartenenței la NATO, aspectul este mai degrabă benign. Faptul că o țară își întărește capacitatea militară nu înseamnă că acest fenomen ne pune pe noi în pericol”.

Digisport.ro

”Monstrul” a murit! Soția sa a făcut anunțul: ”Era în paradisul său”

Expertul în probleme de securitate consideră că este vorba despre dezvoltarea unei baze industriale, despre introducerea în tehnologie a „know how-ului”, fapt care garantează prosperitatea și avansul material al unei societăți.

Practic, pentru dezvoltarea economiei unui stat, accesul la aceste tehnologii este important, ca respectiva țară să devină, la rândul său, exportatoare.

Exportatorii în zone de conflict devin „oi negre”

„Vorbim despre exportatori responsabili, nu despre producătorii de arme care comercializează în zone de conflict”, a subliniat partenerul nostru de dialog.

Acesta a explicat că există un cod al Uniunii Europene, respectat inclusiv de țările membre NATO, care interzice vânzarea în zone conflictuale: „Comercializarea se face către zone în care armamentul nu este folosit împotriva civililor, și trebuie să recunoaștem că respectivele prevederi limitează acest tip de comerț”.

„În zilele noastre, cea mai mare cerere vine din zonele în care au loc războaie, precum Siria, Yemen, Etiopia, însă cine exportă în aceste locuri devine automat o oaie neagră pentru lumea civilizată”, a continuat Șerban Filip Cioculescu.

Potrivit sursei citate, Iranul este arătat cu degetul pentru că a oferit Rusiei drone cu care aceasta atacă civilii ucraineni, probabil va suferi noi sancţiuni americane, pe când occidentalii, deşi au aprovizionat masiv cu arme Ucraina, se consideră că au acţionat legal si moral, acest stat fiind atacat şi fiind nevoit să se apere.

Cum a ajuns Germania în urma României, la capitolul investițiilor

Nu putem însă vorbi despre faptul că aceste investiții au urcat pe primul loc în strategia statelor la care ne refeream anterior. Din acest punct de vedere, lectorul universitar a precizat: „Să ne amintim că pragul de 2% din PIB pe care l-au propus, în anul 2014, țările membre NATO, ca un minim necesarpentru investiţii în apărare, și care în curând estimez că va urca spre 2,5% din PIB-ul acestor state, nu a fost atins decât de maxim cinci, șase țări din cadrul Alianței, printre care România și Polonia. Celelalte state, precum Germania, luptă să ajungă acolo”.

Potrivit specialistului contactat de FANATIK, asistăm la o evoluție spectaculoasă în domeniu, dar nu la un nivel care să pună în pericol alte programe, precum cel educațional sau medical:

„Este o creștere în anumiți parametri. Există posibilitatea ca amenințarea generată de Rusia sau, pe termen lung, de către China să se amplifice și să ne apropie de nivelul vremurilor Războiului Rece. Pe timpul respectiv, se întâmpla frecvent ca unele țări să cheltuiască 4% din PIB, iar marile puteri, chiar și 10%, pentru înarmare. Deocamdată, însă, se păstrează bornele din epoca liniștită. Situația rămâne stabilă, chiar dacă, după anul 2014, se poate constata o creștere spectaculoasă a investițiilor în domeniu, pentru că unele țări alocau până în acel moment doar1% din PIB”.

Rusia cheltuiește toate resursele pe frontul din Ucraina

Evident, în situația creată, în care țările apropiate din punct de vedere geografic investesc în plan militar, Kremlinul se găsește în fața unei noi provocări.

Șerban Filip Cioculescu a comentat și acest aspect: „Cu siguranță, în acest moment, Rusia este preocupată să învingă în conflictul din Ucraina, dar stă cu ochii pe țările NATO și urmărește cu atenție atât situația dotărilor cu echipamente militare, cât și pe cea a reformei forțelor armate ale Alianței. Strategii ruși stau cu hârtia în față și însumează câte trupe și de ce dotări dispune fiecare țară membră NATO”.

„Evident că atunci când constată că o țară precum Polonia cumpără 366 de tancuri Abrams, 32 de avioane americane F-35, în jur de 40 de avioane FA-50 și se pregătește să mai achiziționeze încă 180 de tancuri K2 din Coreea de Sud, la care se adaugă producția națională, evident că la Moscova sunt trase câteva semnale de alarmă”, a subliniat specialistul în geopolitică.

Șerban Filip Cioculescu a devoalat și pericolul care pândește statul agresor, menționând că evenimentele actuale se petrec în condițiile în care Rusia cheltuiește tot ce produce pe frontul din Ucraina:

„Chiar dacă, prin absurd, rușii vor învinge în acest război, se vor afla în fața unui mare deficit de armament și de muniție. Degeaba vor recruta câteva sute de mii sau un milion de soldați, pentru că nu-i vor putea înzestra în timp util la nivelul la care să poată face față în luptă și vor deveni, pur și simplu, carne de tun. Desigur că şi Ucraina pierde foarte mulţi soldaţi, arme, infrastructuri critice, dar compensează cumva prin recrutări şi mai ales prin armamentul performant oferit de occidentali, ceea ce ar putea să o ajute să reziste tăvălugului uman rusesc care va veni în maxim o lună sau două”.

Lecția lui Henry Kissinger: „Diplomația de succes presupune să vorbești blând și să ai în spate un mare ciomag!”

Interlocutorul nostru a atras atenția că dacă ne gândim, spre exemplu, că Iranul oferă Rusiei doar drone, realizăm că este vorba mai mult despre un avantaj psihologic.

„Realist vorbind, este imposibil ca Iranul și Coreea de Nord să reușească să ridice standardul de înzestrare al Armatei Roșii, în condițiile în care Rusia este unul dintre primii doi exportatori de armament, pe plan mondial. Practic, în acest caz s-a ajuns la o situație aberantă…”, a pus degetul pe rană expertul în probleme de securitate.

De altfel, competiția legată de achiziționarea armamentului și a tehnicii militare poate fi tratată și într-un alt context:

„Dacă discutăm inclusiv despre diplomație, vorba fostului secretar de stat al SUA, Henry Kissinger:„trebuie să vorbești blând și să ai în spate un mare ciomag”. Diplomația trebuie să se bazeze mereu pe partea militară coercitivă. Glumind, dacă ai numai limba fină, însă nu ai și „mușchi” militari, lumea nu te ia în seamă. Există excepții, precum Vaticanul, dar acesta este un alt subiect”.

„Cu siguranță, în situația încordată în care ne aflăm acum, cu amenințări nucleare, contează foarte mult puterea militară, economică și industrială a oricărui stat care poate fi angrenat într-o asemenea luptă globală”, a încheiat Șerban Filip Cioculescu.