News

România, paradisul piromanilor, torționarilor, criminalilor și violatorilor. Demiterea ministrului Lucian Bode, de la bun simț la imperativ!

Cazul de crimă asociată cu viol petrecut la Constanța a pus bomboana pe coliva mandatului ministrului Lucian Bode, care a discreditat total Poliția Română și care trebuie să plece.
03.07.2021 | 12:26
Romania paradisul piromanilor tortionarilor criminalilor si violatorilor Demiterea ministrului Lucian Bode de la bun simt la imperativ
ADVERTISEMENT

Gazul lacrimogen folosit de ex-ministresa Carmen Dan împotriva demonstranților a devenit parfum de levănțică, iar fantoma lui Gavril Dejeu, demis pentru incompetență, după ce minerii au spart, în 1999, toate barajelor forțelor de ordine din Defileul Jiului, a adormit în dulapul istoriei. Culmea incompetenței din fruntea brăzdată de traume a MAI a fost atinsă de actualul Ministru de Interne, Lucian Bode, în mandatul căruia România a devenit Babelul piromanilor, al torționarilor, al criminalilor și al violatorilor. Demisia sau demiterea lui Bode a trecut din stadiul de chestiune de bun simț, la cel de soluție obligatorie.

„România interlopă” și-a câștigat notorietatea în veștile ajunse în Vestul Civilizat, oferind Estul Sălbatic drept exemplu de rapt asociat cu crimă, „grație” celebrului „caz Dincă”, unul nerezolvat până în zilele noastre. Pe când ne gândeam la ce „minuni” vom mai fi capabili să producem, iată că dimensiunea „succesului” se vede din Cosmos, după cocktail-ul „Crimă & Viol”, servit cu abnegație de un scelerat, în comuna Corbu.

ADVERTISEMENT

Acesta este, însă, doar bombonul otrăvitor de pe coliva incompetenței unui Minister care, sub patrafirul lui Bode, a binecuvântat prin letargie o sumedenie de grozăvii. Mașini care sar în aer (probabil din pricina caniculei!), polițiști torționari, scurt-metraje cu sechestrări „made in Onești”, toate acestea sunt aventuri apocaliptice, față de care, negocierile eșuate cu sindicatele polițiștilor, ce acuză că au ajuns „fraierii sistemului bugetar”, par un mizilic. Toate aceste peripeții, rămase fără nicio urmare, dovedesc mania de colecționar al stărilor noastre de revoltă, pe care ministrul Bode este obligat să și-o treacă în CV, pentru momentul în care va fi nevoit să ocupe un alt post sau chiar să scoată ochii în lume.

Ministrul Bode, un colecționar de cangrene sociale: Corbu, Arad, Onești, București. Demisia sau demiterea, soluțiile firești într-o țară membră UE!

Episodul odios petrecut recent la Corbu a fost povestit clar de fratele celui ucis, pentru „Ziua de Constanța”: „M-a sunat soția lui la ora 3:40 și mi-a spus că a intrat cineva peste ei, a băgat cuțitul în fratele meu și a violat-o pe fata cea mare. N-am nicio idee ce s-a întâmplat, am rămas surprinși”.

ADVERTISEMENT

Pare o poveste ruptă din „noaptea minții”, dar, oare, câte asemenea atrocități se mai petrec la câțiva metri de noi, de care nu avem habar, dacă nu ajung în jurnalele de știri? Dantelata noastră suficiență, ocupată exclusiv cu pandemia COVID-19, cu exuberanța produsă de Euro 2020 și cu un soi de liniște patologică, programată pe sistemul „să stăm liniștiți, că organu’ veghează pentru noi”, ne-a adus în stadiul de a trăi în pericol și pe străzi, și în case.

Lipsa de reacție este tipică Sindromului Stockholm, în sensul în care parcă am fi devenit solidari cu infractorul. Cu tristețe, remarcăm că incompetența se măsoară, mai nou, cu Atlasul Geografic: Arad, Corbu, Onești, București, iar lista poate continua…

ADVERTISEMENT

Boss-ul care se crede „Greucean” este vinovatul, nu Poliția Română!

Această stare de masochism frenetic trebuie eliminată din organismul țării, prin demisia ministrului Lucian Bode, dar și prin eliminarea tablagiilor așezați în funcții, doar pentru a „constata” evidențe, nu și pentru a asana boli care, în Europa civilizată, au cam dispărut.

Prin luna mai, mașina omului de afaceri Ioan Crișan, din Arad, a explodat, „la prima cheie”. Încărcătura fusese atât de puternică, încât s-au spart termopanele blocurilor de pe stradă. Nu avem niciun vinovat, deoarece, cum spuneam, organu’ veghează, iar dacă e atât de preocupat, ori n-are timp de muncă, ori s-a perfecționat în mușamalizări. Are, însă, vreme pentru sport, dat fiind că zece polițiști din Sibiu au fost arestați preventiv într-un amplu dosar de corupție: mită pentru echipa de fotbal!

ADVERTISEMENT

Șpagă a luat și șeful Poliției de Frontieră Mehedinți, iar Bode a părut surprins că trebuie să dea explicații pentru „câteva uscături”. Acesta este, însă, unul dintre avatarurile „democrației mitocănești”, o pseudo-doctrină cu care ne-am pricopsit, din ’90 încoace. Vorbim despre sistemul în care boss-ul, indiferent cine ar fi el, se consideră un mic dictator, programat să nu dea socoteală nimănui, cel mult în fața Marii Adunări Naționale sau a altei spălătorii de dosare.

ADVERTISEMENT

Din păcate, spălătoriile curăță greu petele de sânge, care strălucesc în ecranele televizoarelor, atunci când urmărim știrile în care unii milițieni (altfel nu-i putem numi!) se comportă precum forțele de represiune ale clanurilor interlope.

Să ne înțelegem din capul locului. Nu Poliția Română trebuie acuzată, ci tartorii care se cred „Greuceni”, care mușamalizează infractori, ba chiar îi și protejează și care, o să râdeți, la intrarea în „sistem” au depus un Jurământ, prin care promiteau că ne vor garanta siguranța vieților.

„Uite ce poate să-ți facă Poliția Română!”

La Onești, după ce doi muncitori au fost sechestrați și omorâți într-un apartament de un bărbat cu antecedente penale, șefii polițiștilor care au negociat cinci ore cu criminalul au fost „sancționați” prin promovare. Chestorul Vasile Oprișan a fost detașat la București, pentru funcția de consilier în cadrul IGP, iar comisarul șef Adrian Claudiu Tuluc urma să revină în funcția de șef al Poliției Municipiului Bacău, pe care o deținuse înainte de a fi numit împuternicitul lui Oprișan. Iată încă un caz care s-a încheiat bălmăjit, absorbind absurdul.

Dosarul celor nouă polițiști de la Secția 16 din București, cercetați „de ochii soacrei” pentru că ar fi privat ilegal de libertate, lovit și umilit doi tineri care le-ar fi atras atenția că nu poartă mască în timpul unui filtru oficial, este cel puțin la fel de grav ca episodul de la Onești. Disprețul pe care „miliția” lui Bode îl manifestă față de societate este reflectat cel mai bine de acest caz, în care „organu’” a și urinat pe una dintre victime, „lămurindu-l” ulterior cum stă treaba cu puterea elocinței: „Uite ce poate să-ți facă Poliția Română!”.

Cuvântul „detestabil” nu are grade de comparație, dar răsuflăm ușurați că niște golani au rămas cu gradele pe umeri, ca să nu-i ia vântul, că tot se anunță vijelii, pe tot cuprinsul țării.

Din păcate, în general, românilor le este frică să vorbească. Stăm cu capul între urechi, de teamă să nu pățim ceva. La atât se rezumă încrederea în autorități, iar, din acest motiv, Bode și alții ca el primesc portofolii sau, cum am observat mai sus, sunt „beșteliți” ca și când ar fi primit Premiul 1, cu coroniță.

Mass-media muncește în locul autorităților, iar Bode ia țara „la mișto”

Caracteristica situației este dată de faptul că niciun caz nu are o finalitate firească și că, de fiecare dată, după un scurt zgomot creat în jurul faptelor – provocat în genere de mass-media – se așterne o liniște mormântală. Ministrul Bode apare relaxat în fața ziariștilor, poleindu-le ochii cu imaginea sa imperială, taciturnă și îi „omenește” cu niscaiva informații pe care le cunoaștem deja, nu de alta, dar presa a devenit singura „poliție” credibilă din România.

Mai mult, confirmând o veche tradiție din vremea comunismului, după ce auzim că „se vor depune toate eforturile” și alte scrijelituri ale limbii de lemn, nu aflăm niciodată deznodământul. Ne aflăm în fața unui film prost, dar demn de cinematografia modernă, al cărui final te lasă cu ochii-n soare, provocându-te la varii și bizare ipoteze, nicidecum oferindu-ți o certitudine.

În bilanțul fructuoasei sale activități, pe care sperăm să-l citim după eventuala demisie (sau demitere, în cazul în care am avea un premier pus pe treabă!), ar trebui să găsim și noi, muritorii, câteva „mizilicuri”. De pildă, am vrea să știm ce s-a întâmplat cu persoanele dispărute, în special copiii și fetele aflate la vârsta adolescenței, incluzând „Cazul Caracal”, dar fără batistă, fără țambal și, mai ales, fără abureli.

Țară europeană – caut Ministru de import

Dacă în „Cazul Arad” încă mai e mult până va trece anu’ ca să aflăm o concluzie (probabil) preliminară, ca să ne apuce iar râsu’-plânsu’, măcar să ne lămurească și pe noi cineva cu motivele pentru care plângerile oamenilor „mărunți”, care reclamă diverse rapturi, mucegăiesc prin sertarele unor funcționărași. Talentul retoric nativ ne îndeamnă să întrebăm oare cât va mai trebui să așteptăm reformele despre care tot auzim că „sunt luate în vedere” în cadrul Ministerului de Interne și, așijderea, să ne punem problema dacă vom mai trăi până să vedem urmările.

Concluzia simplă este că avem de-a face cu o lipsă totală de profesionalism și cu un „sictir” total în ce privește interesul pentru cetățean. Pentru OM, în sine. Poate că ar trebui să importăm un ministru din străinătate, dar, într-o asemenea situație, ar apărea altă dilemă: ce ne facem, că „veneticu’” n-ar avea habar de relațiile dintre o parte din viitorii săi subalterni și lumea interlopă, iar până s-ar prinde de „schemă”, deja s-ar schimba Guvernul…

Disprețul față de cetățean s-a transformat în doctrină

Una peste alta, situația a devenit irespirabilă. O demisie sau o demitere nu ar rezolva fondul problemei, dar ar reprezenta măcar o reacție de bun simț. Logic vorbind, câmpul gravitațional al incompetenței este retrogradarea. În schimb, arealul relei voințe este oprobiul public și eliminarea din zona „butoanelor” care manevrează cursul societății.

Un ministru incompetent oferă imaginea unui organism incompetent. Dar, în situația noastră, nu discutăm despre „Ministerul luptelor cu nămol la Techirgiol”, deși e sezonul, ci despre un for care ar fi trebuit să gestioneze eradicarea bătăliilor stradale, unde se lasă cu sânge pe caldarâm, și a mitei, la care se adaugă traficul ilegal de orice tip, care se lasă cu sânge fals în dosarele de corupție. Poliția nu este brațul represiv al legii (bine, nici măcar la asta nu se pricepe, în mandatul lui Bode!). Este garantul aplicării sale și mai ales dovada siguranței naționale…

Deocamdată, pentru ministrul Lucian Bode, Soarele răsare și apune la fel. Rânjetul disprețuitor față de cetățean s-a transformat în doctrină, iar implicarea socială este o nuntă a absențelor. Totuși, dincolo de orice atitudine revanșardă, ca simplu cetățean care a ajuns să se teamă și când respiră, mi-aș dori și eu să aud un strigăt tămăduitor: „Maistre, uite ce poate să-ți facă societatea românească!”