România, ”relaxată” în fața amenințărilor de securitate. Cât de pregătită este armata țării și ce rol joacă NATO, de fapt

Remus Ioan Stefureac a făcut public un document care pune din păcate România într-o lumină cât se poate de proastă. Mai exact, datele oficiale NATO sintetizate de Heritage Foundation arată că statul român nu și-ar fi respectat propriul angajament fundamental de securitate.

România și apărarea națională

Practic cifrele confirmă faptul că România este ”relaxată” când vine vorba de amenințările de securitate. Și mai mult de atât, deși armata țării ar fi trebuit să fie cea mai puternică forță de apărarea, mulți contează pe NATO.

Remus Ioan Stefureac subliniază faptul că armata României a rămas fără resurse de decenii întregi. Totodată, nu mai există oameni bine pregătiți și nici sumele oferite nu sunt unele prea generoase.

Iar un alt detaliu neașteptat e legat de ce s-a întâmplat în ultimii 10 ani, de când Rusia a preluat Crimeea. Din datele oficiale NATO aflăm că statul român nu s-a arătat foarte ”preocupat” când a venit vorba de apărare.

Digi24.ro

Primarul Buzăului, atac la Grindeanu: Face un joc cu alți șase lideri PSD, ca să supraviețuiască

„Măsurăm sistematic la INSCOP Reseach opinia publică din România de 12 ani. În general, românii au o relaxare față de amenințările de securitate, cultivată de fetișul discursiv ale elitelor politice reprezentat de formula magică “ne apără NATO”.

Digisport.ro

De nicăieri: ”copilul” lui Hagi apare în dosarul Epstein! E căsătorit și are CINCI copii: ”Franck mi-a cerut să fac asta”

O formula aproape ezoterică, dar care ascunde o uriașă fugă de răspundere și o gigantică iresponsabilitate față de cea dintâi datorie, aceea de apărare a țării. Pentru ca ce nu spun elitele de toate felurile, politice, academice, de afaceri, mediatice și nici populația nu pare a sesiza este ca NATO suntem în primul rând noi.

Cea mai puternică forță de apărare a NATO de pe teritoriul României este și va rămâne Armata țarii, lăsată de peste trei decenii fără resurse, fără capabilități, fără oameni bine pregătiți si bine plătiți.

Datele oficiale NATO, sintetizate de Heritage Foundation, fundația americană care a configurat liniile progrmatice ale administrației Trump arată o realitate incomodă pentru România: între 2014 și 2024, adică după ce Rusia a preluat prin forța Crimeea, România, țara de frontieră a NATO și UE a atins pragul de 2% din PIB pentru Apărare doar de două ori.

Asta înseamnă că, în peste 80% din timp, statul român nu și-a respectat consecvent propriul angajament fundamental de securitate. Acela de 2%, nu 4-5% cât am avea în realitate nevoie dacă ne-am preocupa serios de apărarea noastră și am dori să nu mai repetăm niciodată în istoria noastră situația în care jumătate de milion de români să fie schingiuiți și măcelăriți în închisorile gestionate de un stat ostil pe teritoriul nostru, așa cum s-a întâmplat în primele două decenii ale comunismului instalat cu tancurile sovietice pe plaiurile noastre”, scrie Remus Ioan Stefureac.

Cât de pregătită este Armata României, de fapt

Și totuși ar putea conta România pe propria armată, fără NATO, în caz de urgență? Remus Stefureac e de părere că apărarea nu e doar o problemă bugetară ci mai degrabă una de ”responsabilitate strategică”.

În opinia sa, Armata României este insuficient finanțată. Totodată, există un deficit major de personal, dar și o rezervă militară solidă. În același timp, nu există un sistem coerent de pregătire pentru populație.

Iar faptul că România nu are un serviciu militar obligatoriu aduce de asemenea dezavantaje mari. Lumea nu este pregătită pentru nicio situație de criză, iar de cele mai multe ori, NATO rămâne singura speranță.

„În 2022, când a atacat statul suveran Ucraina, Vladimir Putin a cerut explicit „revenirea la situația din 1997”, adică o Europă Centrală și de Est fără NATO — ceea ce ar însemna, implicit, scoaterea României din arhitectura de securitate occidentală. Aceasta este, în sine, o amenințare directă la adresa securității naționale a țării noastre.

În acest context, subfinanțarea cronică a Apărării devine nu doar o problemă bugetară, ci o problemă de responsabilitate strategică. Armata României este:
• insuficient finanțată pe termen lung,
• insuficient dotată raportat la riscuri,
• afectată de un deficit major de personal,
• lipsită de o rezervă militară solidă,
• fără un sistem coerent de pregătire a populației.

Nu avem serviciu militar obligatoriu. Avem un sistem de voluntariat limitat și slab promovat. Nu avem o populație pregătită pentru situații de criză. Loialitatea față de țara, patriotismul sunt confiscate de portavocile întreținute de un stat ostil. Nu avem infrastructură de protecție civilă (buncăre, adăposturi, exerciții reale) la un nivel care să reflecte realitățile geopolitice actuale.

Mai grav, există o disonanță periculoasă între discursul public și realitate: spunem „ne apără NATO”, dar evităm să spunem adevărul incomod — NATO nu este o poliță de asigurare pasivă, ci o alianță militară bazată pe capacitatea fiecărui stat de a se apăra singur, cel puțin în prima fază a unui conflict”, a mai punctat acesta.

Comparația dintre România și Finlanda

Remus Ioan Stefureac subliniază încă odată cât de importantă este armata națională și credibilitatea ei. Totodată, acesta a făcut o comparație între modelul finlandez și cel din România.

Țara noastră are din păcate o mulțime de slăbiciuni destul de grave. Iar dacă într-adevăr s-ar putea face niște eforturi majore în acest sector, atunci am fi mult mai pregătiți în cazul unei situații de criză.

„Fără o armată națională credibilă, România nu este un aliat puternic, ci un aliat vulnerabil.  (…). În acest context, modelul finlandez este poate cel mai important pentru noi. Și el reiese din declarațiile recente ale președintelui Finlandei, de la Davos:

„Poate armata Finlandei să se apere împotriva unui atac rusesc? Răspunsul meu este: da.”
„Poate Europa să se apere? Răspunsul meu este fără echivoc: da.”
„Împreună cu Polonia, avem cea mai mare artilerie din Europa, inclusiv rachete cu rază lungă de acțiune, terestre, navale și aeriene.”
„Avem serviciu militar obligatoriu. Un milion de finlandezi au trecut prin pregătire militară. Putem mobiliza 280.000 de soldați în câteva săptămâni.”
„Războaiele se duc pe câmpul de luptă, dar se câștigă acasă. De aceea avem adăposturi civile pentru 4,4 milioane de finlandezi, precum și rezerve pentru hrană, energie și electricitate.”

Comparația dintre Finlanda și România scoate în evidență una dintre cele mai grave slăbiciuni ale politicii noastre de securitate: diferența de mentalitate strategică. Finlanda, o țară cu o populație semnificativ mai mică decât România și cu o amenințare directă, constantă și istorică din partea Rusiei, a construit timp de decenii o cultură a apărării naționale: bugete consistente, rezervă militară masivă, pregătirea populației, infrastructură de protecție civilă și o acceptare socială clară a ideii că țara trebuie să fie capabilă să se apere singură.

Acesta abordare ar trebui să fie un pilon critic al proiectului de țară al României pentru următorul deceniu. Un deceniu la finalul căruia românii să spună în sondajele de opinie că “NATO sau Europa suntem noi”!”, se mai arată în postarea acestuia.