România este țara care n-a știut să-și iubească pădurile! Nu i-a păsat de ele, a fost incapabilă să le gestioneze, să le păstreze și să le asculte. Le-a aruncat de la un investitor la altul într-o grabă vecină cu nebunia de a scăpa de ele, le-a pasat elegant și le-a mințit. Ca într-o poveste de dragoste neîmpărtășită, autoritățile și-au jucat admirabil rolul de Casanova, în timp ce pădurile au întruchipat iubitele înșelate, mințite și într-un final părăsite.
Și apoi, ca la un semn, posibil la bătrânețe, amorezul a înțeles drama. A priceput că anii nu stau locului, că viața se întâmplă și fără el, drept pentru care, aproape speriat, a căutat izbăvirea în fiecare Paradis pe care l-a abandonat. Așa se întâmplă și cu guvernanții noștri. Într-o luptă teribilă pentru supremație, clasa politică nu s-a împiedicat de detalii. A căutat căpătuiala pe repede înainte și a risipit orice brumă de respect față de natură.
Și până la un punct, lucrurile păreau să meargă. Agențiile de PR plătite pe bani grei au început să arunce pisica în curtea vecinilor, fiecare ministru care ajungea să conducă Mediul, Apele și Pădurile își blama predecesorul și oamenii priveau înmărmuriți cum pământul le fugea de sub picioare. Și tragediile n-au întârziat să apară, doar că românul are un har aparte de a trece peste ele cu multă glumă, alcool din belșug, o sticlă de ulei, posibil o găleată, poate și-un mop.
De-a lungul timpului, pădurile s-au plimbat de la un guvern la altul prin PSD, ALDE, minorități sau PNL. Indiferent de inițiale, aceleași reușite. Adică ZERO! Găștile de interlopi din zonă, micii sau marii întreprinzători, jucătorii uriași de pe piață, toți au masacrat, tăiat și pus la pământ fără milă pădurile. În acest moment, nu există un județ în România care să nu aibă probleme cu tăierile ilegale.
Aici s-a ajuns! Aceasta este România unei clase politice incapabilă să găsească o soluție pentru defrișări și, probabil, deloc interesată să o facă și să închidă un robinet important. De-a râsu’ plânsul, guvernanții se arată cu degetul unul pe celălalt, în timp ce munți întregi rămân fără păduri. Pe Facebook, social democrații tună și fulgeră și îi cer președintelui Klaus Iohannis oprirea imediată a masacrului.
Liberalii n-au ezitat și au răspuns tăios. Au scos la înaintare contractul semnat chiar de PSD cu austriecii de la Schweighofer. Culmea, și aceștia, la rândul lor se apără și spun că ei de fapt importă lemn și solicită de mult timp o nouă lege și GPS pe fiecare transport de lemn. Mai mult de atât, românul află cu stupoare că cel mai mare proprietar privat de păduri din țara lui este lanțul IKEA și se întreabă ce fac suedezii cu ele. Și toate acestea apar pe feed-ul rețelelor de socializare, indiferent de bula în care vă aflați.
Într-o continuă gâlceavă, într-o stare de asediu total asupra pădurilor, nimeni nu pare în stare să oprească această crimă în plină desfășurare. Pădurarii cinstiți sunt uciși la locul de muncă, bieți copii rămân fără tată pentru totdeauna, familii întregi traversează adevărate tragedii. Șase la număr anul trecut! Șase! Citiți ori de câte ori aveți nevoie ca să înțelegeți adevărata față a acestei caracatițe.
Anul trecut, în 2019, ȘASE pădurari au fost uciși la locul de muncă, în timp ce încercau să-și protejeze parcela de hoții de lemne. Până în acest moment NU EXISTĂ NICI MĂCAR UN VINOVAT! Pentru nicio crimă!
Alții au fost bătuți soră cu moartea pentru că au avut curajul să spună lucrurilor pe nume. Vă reamintim cazul pădurarului care a spus pe îndelete cum se fură lemnul în Ocolul Silvic Moldovița. Agenții economici din zonă l-au umplut de sânge și imaginile au fost cu greu difuzate în mass media. Ba chiar, câțiva, n-au ezitat și au trecut de partea mafiei! Nu o dată, pădurarul a fost acuzat că s-a transformat în lup paznic la oi și a participat la tăieri ilegale.
Specialiștii arată cu degetul hibele din lege, hibe lăsate parcă intenționat de clasa politică. Astfel, transportatorii pot face mai multe drumuri folosindu-se de un aviz care, apoi, se șterge cu ușurință, marile depozite deschid o ușă mică în față, dar lasă și două ferestre date de perete în spate, crengile și coaja devin lemn de foc la cheremul unora, „tocătura” ajută și ea. Rămași fără case, hrană și păduri, urșii s-au învecinat și ei amenințător cu omul.
ONG-urile luptă în zadar să oprească masacrul, dar se izbesc de un munte de indiferență. Zeci de mii de arbori sunt puși la pământ și România pierde zilnic câțiva metri de pădure. Zilnic. Ne sufocăm, ne pierdem în promisiuni, dar, umili, o dată la câțiva ani punem o ștampilă care are darul de a mai schimba călăul, niciodată victima.
Pentru că, oricât de dificil de suportat ar fi adevărul, pădurile sunt ucise sub privirile neputincioase ale oamenilor și cu buna știință a clasei politice. Ultima ispravă a avut loc la Ocolul Silvic Sighet, acolo unde a fost descoperită poate cea mai mare tăiere ilegală din România în ultimii cinci ani, de pe o suprafaţă de 340 de hectare de pădure fiind furaţi peste 100.000 de metri cubi.
Într-un singur Ocol Silvic, într-un singur județ!
Și nimeni de acolo nu a văzut că pădurea se împuținează, nimeni nu a observat sutele de tiruri, zecile de mii de arbori. Nimeni nu a văzut că pădurea dispare!
Nimeni, nicio autoritate, niciun factor de decizie!
Și nicio lege de pe pământul acestei țări nu a putut împiedica MASACRUL!
Vinovații?
Unde sunt vinovații, domnilor? De promisiuni suntem plini.
Vomităm!