România, țara copiilor care fug de acasă din cauza abuzurilor. Violența fizică, o normalitate pentru cei mai mulți părinți

România se transformă încet, dar sigur într-o țară a copiilor fără copilărie, într-un stat în care poveștile impresionante ale minorilor abuzați chiar de părinți emoționează preț de câteva momente, după care, peste cazurile lor se așterne, în cel mai bun caz, uitarea. De cele mai multe ori, din nefericire, minorii sunt lăsați de izbeliște de autorități, adică abandonați într-o familie incapabilă să le ofere un viitor, un sprijin sau chiar mâncare și îngrijire.

De ce fug minorii de acasă în România

De altfel, România nu a găsit ieșirea și nici răspunsul pentru „eu te-am făcut, eu te omor” și își scrie încă numeroase povești în jurul unei mentalități ruptă din trecut. În fiecare an, mii de copii sunt bătuți și umiliți chiar de cei care le-au dat viață. Situația este una de-a dreptul înfiorătoare în mediul rural, acolo unde micuții sunt transformați aproape imediat în mână de lucru.

Forțați să lucreze pe câmp, să cerșească, să își abandoneze studiile, copiii n-au nicio șansă și devin ca adulți o povară pentru sistem. Fără școală, fără o minimă pregătire, aceștia devin nu o dată din victime agresori. Drumul este însă unul lung și presărat cu momente în care statul preferă să întoarcă spatele. Și atunci, într-o mare de întrebări, minorului nu-i mai rămâne aproape nimic.

Organizația „Salvați Copiii” a explicat că, în țara noastră, atenție, unul din doi copii este supus unei forme de violență fizică, emoțională sau chiar sexuală. Statistica, una absolut înfiorătoare, a trecut însă cu viteză pe lângă urechile guvernanților. Mai mult decât atât, România pare să nu le ofere nimic celor mici, în condițiile în care peste 40% dintre ei trăiesc în risc major de sărăcie sau excluziune socială.

Digi24.ro

Niște români s-au instalat confortabil în casa unei spaniole plecate la copii, în Canada, și nu mai vor să plece

Tragic este că șase copii, da, citiți bine, șase copii dintr-o mie nici nu apucă să împlinească un an de zile în România și se sting din viață. De vină este în primul rând sărăcia lucie în care se zbat părinții. Lipsa de educație, oportunitățile scăzute de muncă și accesul redus la sistemul medical contribuie și ele din plin.

România, țara cu statistici înfiorătoare

Și lista poate continua la nesfârșit, dar, potrivit organizației „Salvați Copiii”, există câteva statistici care sperie. De exemplu, copiii din România sunt în acest moment cei mai expuși sărăciei din întreaga Uniune Europeană. Țara noastră aproape că nu are adversar la acest capitol, devansând serios celelalte state.

Situația se complică și pentru că în 2020, atenție, an pandemic, nu mai puțin de 731 de fete cu vârste sub 15 ani au devenit mame. O sută de mii de copii are România care trăiesc în prezent fără ambii părinți sau fără unul dintre ei, din varii motive. Vorbim, așadar, despre un oraș întreg de dimensiunile Buzăului sau ale Botoșaniului, oraș în care ar putea să locuiască numai copii care nu se bucură de ceea ce înseamnă o familie.

Anul trecut, un copil din trei s-a confruntat cu stări de anxietate și a avut nevoie de consiliere și suport psiho-emoțional. Dacă ne raportăm însă la adolescenți, atunci procentul acestora sare chiar și de 50%, adică mai bine de jumătate.

Digisport.ro

Arpad Paszkany s-a afișat cu noua iubită, cu 24 de ani mai tânără, iar acum s-a aflat totul: femeia a rupt tăcerea

Caz dramatic în Suceava

Ne îndepărtăm puțin de cifrele seci și pășim în realitate, una care sperie pur și simplu. Suceava, satul Iacobești, comuna Grănicești. Puțin peste 450 de suflete trăiesc aici, locul traversând o depopulare masivă în ultimii ani. Nu este singurul care trece prin așa ceva, dar, cu toate acestea, a reușit că capteze atenția tuturor.

De curând, o fetiță de numai câțiva anișori a fugit de acasă direct la Protecția Copilului. Printre lacrimi, micuța le-a solicitat „celor mari”, adulților care i-au ieșit în cale, ca ea și frații ei să fie salvați de tatăl care îi abuza. Și-a spus întreaga poveste, a explicat cum în loc să-i iubească și îngrijească, părintele îi muncea până la capătul forțelor.

Tatăl îi trezea de la ora 4 dimineața și-i obliga pe cei mici să îngrijească o fermă de 60 de măgari. Animalele aveau nevoie de apă, mâncare și curățenie zilnic, treburi pe care minorii le îndeplineau fără să crâcnească. Culmea, în urmă cu șapte ani de zile, în 2015, alți trei copii ai aceleiași familii au fost plasați în regim de urgență la un asistent maternal. Micuții au fost descoperiți după ce o imagine cu ei a ajuns pe internet.

Aceștia încercau să obțină câțiva bani oferind turiștilor Bucovinei ocazia de a se fotografia alături de unul dintre măgarii lor. Cereau în schimbul pozei 1 leu. Nici frații mai mici n-au avut un viitor mai diferit. Și aceștia au ajuns acum în grija statului, sătui să fie treziți cu noaptea în cap și să muncească zi lumină. Drepturile părintești au fost suspendate în acest caz, unul dintr-un ocean întreg de alte situații asemănătoare.

Victima, la un pas să devină criminală

Înaintăm puțin spre granița cu Republica Moldova și lăsăm în spate Suceava. Botoșaniul ne primește însă cu o poveste care a lăsat pe toată lumea fără cuvinte în luna aprilie. Două femei, mamă și fiică au fost ucise cu sânge rece într-o gospodărie din comuna Ibănești. Totul s-ar fi petrecut sub privirile șocate ale mezinei de numai 13 ani, mezină nevoită să asiste la agonia și ultimele zbateri ale celor două victime.

Criminalul a aranjat totul în așa fel încât autoritățile au crezut inițial că autoarea oribilei crime este chiar fetița. Târziu au înțeles oamenii legii că adevărul este cu totul altul și că minora a fost folosită drept paravan de tatăl vitreg. Se află acum în grija statului, într-un centru al Direcției Copilului.

România, țara lui „eu te-am făcut, eu te omor”

FANATIK a stat de vorbă cu un specialist și a încercat să afle care este adevărul din spatele lui „eu te-am făcut, eu te omor” și mai ales cum poate lăsa România definitiv în spate aceste timpuri. Corina Diaconescu, psiholog, a explicat că totul pleacă din copilărie.

„Nemulțumirile, grijile, fricile părinților nasc vorbe grele pentru copii. De multe ori sunt “moștenite”. Ce au auzit în copilărie ca și copii, vor servi mai departe ca și adulți propriilor copii, fiind o monedă de schimb educațională primită ca zestre transgenerațională din păcate.

Dorința de autodepășire, alături de educația parentală ar putea să înlăture perpetuarea unor astfel de cuvinte cu semnificație atât de grea pentru copii. Se simte însă o rază de speranță în parentingul modern; parcă cei ce sunt expuși la informație din mediul citadin îndeosebi, ajung să o mai și folosească, iar sintagmele de genul “bătăii rupte din rai” sau “eu te-am făcut, eu te omor” să înceapă să devină din ce în ce mai mult doar o tristă amintire”, a punctat psihologul.

Corina Diaconescu a explicat și cât de greu este pentru un specialist să stabilească o conexiune cu un copil abuzat chiar în familie.

„Abuzul poate fi de mai multe categorii, atât fizic cât și emoțional. De asemenea, discutăm și despre neglijența drept o formă de abuz. Abuzul naște vulnerabilități asupra copiilor, consecința fiind construcția gândurilor, sentimentelor sau comportamentelor disfuncționale în viața cotidiană. Un copil abuzat nu va reuși să distingă singur sau să se deschidă vorbind despre lipsa de răspuns a parinților la nevoile sale de dezvoltare.

Copiii nu au capacitatea de a înțelege ce li se întâmplă, mediul de violență și abuz fiind, din păcate, “normalitatea” în care se nasc și cresc, fără a putea face extensia gândului că s-ar putea trăi și altfel. Echilibrul emoțional extrem de fragil al copiilor abuzați trebuie construit, în mod extrem de atent, de către psihologul care se ocupă de caz.

Se duce o luptă extrem de grea în terapie pentru că acești copii să nu rămână cu traume semnificative, preferabil deloc, în dezvoltarea lor ulterioară, drept adulți. Copiii sunt extrem de diferiți, precum și situația de abuz asupra căreia au fost expuși, astfel încât conexiunea cu specialistul psiholog diferă de la caz la caz, însă de cele mai multe ori, dacă cei mici simt o figură caldă, alături de înțelegere și empatie, vor rezona în ritmul lor la procesul de intervenție terapeutică”, a mai spus aceasta.