Special. Cinci diferenţe între selecţionerii Contra şi Daum

Joi seară, la prima apariţie după campania ratată pentru Cupa Mondială din 2018, România a învins Turcia, izbândă care a aprins din nou imaginaţia şi speranţele fanilor tricolori.

Doar că, obţinută în faţa unui adversar indecent de slab, al cărei mare star se află pe bancă şi e spre final de carieră, această victorie nu înseamnă mare lucru. Concret, nu vom primi un wild card pentru Campionatul Mondial de la vară, golurile lui Grozav nu vor face înconjurul planetei, iar jocul nu va rămâne unul de referinţă peste ani, aşa cum a fost, spre exemplu, acel veşnic pomenit 5-1 împotriva Germaniei, din primăvara lui 2004.

Jucătorii au încredere în tactica lui Contra, spre deosebire de epoca Daum

Pentru fanii români, meciul cu turcii a avut mai degrabă un rol informativ. Să ofere răspunsuri la o întrebare care ne macină: „Ce deosebiri sunt între România lui Contra şi cea a lui Daum?” Sigur, e încă devreme pentru un verdict complet – a fost abia al treilea meci pentru selecţionerul Contra, însă deja se văd câteva diferenţe între cei doi: „Trei puncte obţinute greu, un joc care nu-ţi dă speranţe că putem mai mult. Sunt dezamăgit de această campanie. E trist, ne chinuim la fiecare meci.” Sunt cuvintele rostite de Vlad Chiricheş, în septembrie, după victoria obţinută în extremis împotriva Armeniei.

Nu e singura declaraţie care demonstrează că, în ultimle luni, jucătorii echipei naţionale îşi pierduseră încrederea în capacităţile tactice ale propriului antrenor. „Azi trebuia să fim un pic mai curajoşi. Nu jucam împotriva Braziliei”, spunea Cristian Săpunaru în iunie, la finalul partidei pierdute de tricolori în Polonia. Era completat de mijlocaşul Alexandru Chipciu, parcă mai supărat ca niciodată: „Ne-am apărat cu 100 de inşi şi a ieşit acest rezultat. Mai bine atacam şi poate pierdeam la acelaşi scor, dar măcar simţeam că mai jucăm şi noi fotbal.”

Digi24.ro

Ultimele ore de viață ale Corinnei, femeia găsită moartă în dulapul din dormitor. Poliția l-a arestat pe iubitul ei

Fără să revoluţioneze lotul de jucători, Cosmin Contra s-a concentrat intens pe ridicarea moralului zdruncinat al echipei. Şi a dat dovadă, cel puţin până acum, că, în comparaţie cu predecesorul său, ştie să-şi apropie fotbaliştii, lucru esenţial pentru orice antrenor care vrea performanţă. Aseară, chiar dacă au fost departe de un joc ideal, tricolorii au avut ceva în plus faţă de epoca Daum: au debordat de entuziasm pe tot parcursul jocului. Practic, atitudinea fotbaliştilor români arată că au încredere totală în ce le spune antrenorul să facă. De altfel, vorbele lui Pintilii stau mărturie: „Mister ne-a cerut să fim ofensivi şi să avem atitudine. E un om care transmite dorinţa aia de a juca fotbal şi a schimbat atmosfera în jurul grupului.”

Contra se agită pe margine şi dă permanent indicaţii, Daum stătea tăcut pe bancă

Diferenţe importante sunt şi în privinţa atitudinii afişate de cei doi antrenori în timpul meciurilor. Daum era un tip rece, calculat, sobru. Mai neamţ. Genul de antrenor care îşi păstrează cumpătul indiferent de situaţie, care se sfătuieşte tacticos cu secunzii, dar rar se ridică de pe bancă să transmită indicaţii alor săi.

Probabil că fanii tricolorilor n-or să uite multă vreme figura deznădăjduită a lui Daum din timpul partidei jucate cu Armenia la Bucureşti. Atunci, chiar dacă lucrurile nu erau deloc roz pentru ai noştri, ba dimpotrivă, selecţionerul german n-a schiţat niciun gest în cele 90 de minute. A rămas împietrit pe banca tehnică pe toată durata jocului.

Contra e în antiteză cu neamţul. Expansiv, frământat, vulcanic. Mai român. E agitat ca un leu în cuşcă. Face ture între bancă şi linia de margine a terenului, în dorinţa de a comunica permanent cu jucătorii. Îşi propune să nu-i scape niciun moment din mână, să-i ţină tot timpul conectaţi la joc. Îi încurajează sau îi admonestează, după caz, ba uneori strigă până răguşeşte de tot, aşa cum s-a întâmplat acum o lună la Copenhaga, în ultimul meci din preliminariile pentru Mondial.

Digisport.ro

Victima luptătorului suspendat pe viață a răbufnit: ”Toată lumea i-a cerut”. Ce a pățit după episodul fără precedent

Declaraţii: de la fantezismul lui Daum la realismul lui Contra

Pe parcursul mandatului la echipa naţională a României, Christoph Daum s-a remarcat printr-o serie de afirmaţii exagerate, neconforme cu realitatea. Spre exemplu, în septembrie, după ce România se înclina în faţa Muntenegrului, la Podgorica, şi pierdea orice şansă teoretică de a ajunge la Mondialul din Rusia, Christoph Daum îşi punea în cap toată suflarea fotbalistică din ţară. „Am văzut progres”, decreta atunci neamţul, în condiţiile în care o ţară întreagă era dezamăgită de evoluţia dezolantă a tricolorilor.

Tot Daum, care se autointitula „salvatorul fotbalului românesc”, garanta la venirea în ţară că naţionala se va transforma într-o echipă activă, care va încânta cu un joc mai ofensiv ca oricând. „Vom ataca chiar şi atunci când nu vom avea mingea”, le promitea Daum suporterilor români. Realitatea? România a marcat doar 12 goluri în cele zece meciuri din preliminarii, iar împotriva adversarilor de calibru s-a apărat parcă mai disperat ca-n vremurile lui Piţurcă sau Iordănescu.

Spre deosebire de Daum, Contra e mai echilibrat şi mai ancorat în realitatea complicată a fotbalului românesc. Aşa că nu aruncă promisiuni doar pentru că acestea sună bine pentru public. „Nu promit spectacol, promit atitudine”, declara Contra în septembrie, imediat după numirea în funcţie. „Am fi fost la multe Campionate Mondiale dacă s-ar fi pus meciurile amicale”, sublinia el aseară, după victoria cu turcii.

Iar vorbele sale bine cântărite au un scop clar: să-i menţină, atât pe jucătorii cât şi pe suporterii echipei naţionale, cu picioarele pe Pământ. Pentru că, până la urmă, o victorie, fie ea spectaculoasă, într-un meci de vacanţă cu o echipă experimentală a Turciei nu reprezintă nicidecum o garanţie pentru meciurile oficiale care urmează. Chiar dacă, între noi fie vorba, „progres” s-a văzut.

Daum improviza mult, Contra nu e dispus (încă) la experimente

Bicfalvi, de meserie mijlocaş central sau vârf, folosit pe postul de mijlocaş dreapta. Găman, fundaş central la origini, utilizat în rol de închizător. Săpunaru, la rândul său, sacrificat şi transformat din fundaş în mijlocaş defensiv. Sunt doar câteva dintre improvizaţiile în care Christoph Daum a crezut şi pe care le-a încercat la naţională, în speranţa c-o să devină erou. Din nefericire, toate aceste mutări gândite de neamţ au fost profund ineficiente. Fotbaliştii în cauză nu erau obişnuiţi să joace în poziţiile în care i-a aşezat strategul Daum, aşa că prestaţiile lor au fost extrem de modeste.

Pe deasupra, germanul a oscilat şi în ceea ce priveşte sistemul de joc. În mandatul său, echipa naţională a trecut de la 4-3-3 la 4-2-3-1, apoi de la 3-5-2 la 5-4-1, după care, spre finalul preliminariilor, a revenit la 4-2-3-1.

Contra, în schimb, nu-i tentat să experimenteze prea mult, cel puţin în primă fază. Deocamdată, în cele trei meciuri ca selecţioner, a mers pe sistemul clasic 4-2-3-1 şi a folosit jucătorii pe aceleaşi posturi pe care aceştia evoluează la echipele lor de club. Evident, asta nu înseamnă că lucrurile sunt bătute în cuie şi că, pe viitor, Contra nu va inova. Mai ales dacă va fi contextul de aşa natură.

Echipa naţională a devenit din nou atractivă pentru fani

Mai e ceva. Peste toate, odată cu demiterea lui Daum şi venirea lui Contra, s-a mai schimbat un lucru: vibe-ul din jurul echipei naţionale. Aseară, la Cluj, au fost peste 20 de mii de oameni în tribunele stadionului „Dr. Constantin Rădulescu”. Înainte de startul partidei, fanii au acoperit stadionul cu cartoane tricolore, după care au creat o atmosferă extraordinară timp de 90 de minute. Atitudinea suporterilor e lăudabilă şi naşte speranţe, mai cu seamă că România s-a prezentat la meciul ăsta după cea mai slabă campanie de calificare din istorie.

Ce-i drept, reîntoarcerea fanilor nu e meritul exclusiv al lui Contra, care n-are nici măcar două luni de când a preluat destinele naţionalei. E şi efectul plecării lui Daum, omul care la un moment dat părea să se agaţe de scaun în cel mai româneşte mod posibil. Totuşi, energia şi înverşunarea lui Contra sunt factori care joacă un rol, cât de mic, în revenirea fanilor alături de tricolori.

Iar faptul că microbiştii români par dispuşi să ofere (din nou) credit echipei naţionale reprezintă, de fapt, marele câştig al amicalului de aseară.