Editoriale

Românul Eric

O să spuneţi că v-aţi săturat de Eric în sus, Eric în jos. Eu nu m-am săturat. Nu mă pot sătura să-l privesc pe Eric cum mîngîie mingea. Pentru mine e o încîntare continuă. Eric e...
14.09.2013 | 00:18
Romanul Eric

O să spuneţi că v-aţi săturat de Eric în sus, Eric în jos. Eu nu m-am săturat. Nu mă pot sătura să-l privesc pe Eric cum mîngîie mingea. Pentru mine e o încîntare continuă. Eric e fotbal din cap pînă în picioare. Cu Dinamo a fost iarăşi decisiv. Centrare de gol şi gol. Astfel a ajuns la 4 goluri şi 4 pase de gol în campionat. O evoluţie la fel de bunã a avut şi în cupele europene, unde a contabilizat pînă acum un gol şi 3 pase de gol. Brazilianul a ajuns la 34 de goluri în Liga 1, urcînd pe locul 4 în clasamentul „all-time” al marcatorilor străini, la egalitate cu Temwanjera şi Fatai. Dar pe lîngă astea, la fel ca în toate meciurile pe care le-am văzut cu el, a fost sufletul echipei. Şi creierul echipei. Vorbeşte cu coechipierii tot timpul, îi încurajează, îi ceartă, îi cheamă la joc, îi coordonează, e antrenorul din teren fără să-i calce teritoriul antrenorului de pe bancă.

La Tel Aviv, cu Hapoel, în ultimele 15-20 de minute, cînd fenta sau pasa, din peluza pătimaşilor suporteri israelieni se auzea acel „Ooooo” de admiraţie, acea cor al tribunei într-un singur glas şi credeţi-mă că nu exagerez de loc. Iar în avionul care aducea acasă „pandurii” victorioşi şi calificaţi, sufletul veseliei generale era tot Eric. A cîntat, a glumit, a luat interviuri coechipierilor pentru un post TV, dar a avut timp să vină şi lîngă grecul Christou Paraskevas, doborît de efortul din teren şi căruia îi era tare rău, cu frisoane, ameţeli, la un pas de leşin. I-a luat capul în poală, l-a mîngîiat ca pe un copli, l-a încurajat, l-a ajutat să-şi revină. L-am întrebat atunci, în avion, pe Eric care mai este stadiul „românizării” sale, ce a mai făcut pentru a putea să joace în echipa naţională a României, dacă vrea să joace pentru România. A fost singurul moment cînd parcă s-a întristat, mi-a răspuns serios: „Eu am făcut tot ce ţine de mine, am depus toate actele, aştept din zi în zi cetăţenia, mai mult nu pot face, acum nu pot decît să aştept decizia altora… ştii cum se spune, mingea e în terenul selecţionerului”. După care i-a revenit zîmbetul pe faţă şi a plecat să-i frece „chelia”, vorba vine, lui Ciucur, care marcase golul calificării… Ce ziceţi, are loc Eric în lotul naţional? Ce ziceţi, îl va lua Piţurcă în echipa sa? O problemă ar fi că Eric are echipă, joacă meci de meci, dă goluri şi pase de gol, e vesel, exuberant, nu se prea înscrie în stasul lui Piţurcă…

Revenind la meciul Pandurilor cu Dinamo, nu pot să nu-i întreb pe conducătorii supremi ai „cîinilor” cum se simt văzîndu-i pe Eric şi Breeveld cum joacă, ştiind că i-au avut în mînă şi s-au zgîrcit la 500.000 de euro ca să-i ia?! 500.000 de euro! Amîndoi! Gigi Mulţescu îi cunoaşte foarte bine şi ştie ce a pierdut. Dar n-are voie să spună nimic că se supără tovărăşul Limbădelemn Anghelache. Foarte bine, să tacă! Că mai bine tăcea şi după meciul de la Tîrgu Jiu. Mie nu-mi place arbitrul Istvan Kovacs, am scris de multe ori de gafele repetate ale acestuia, dar vineri seara nu el a învins pe Dinamo, cum s-a plîns Gigi Mulţescu. Eliminarea lui Grecu şi înlocuirea lui Matei au rupt jocul „cîinilor”, foarte buni şi determinaţi în prima repriză, îndrăznesc să spun cea mai bună a lor din acest campionat avînd în vedere şi adversarul, dar incapabili să menţină ritmul în final. Oricum, jocul pare să prindă contur la Dinamo, dar urmează Petrolul, o nucă tare de tot, care, nespartă, ar putea fi un pretext de schimbări care să distrugă acest început de echipă. Şi ar fi păcat, că nu văd alt antrenor care să suporte atîtea ore de învăţămînt politico-ideologic în locul orelor de sport sau, în cel mai rău caz, de economie politică…