Legendarul Romario a împlinit 56 de ani. Cele mai tari povești ale brazilianului cu peste 1000 de goluri: „Am venit direct de la plajă și i-am stricat debutul lui Marcelo”. Video

Romario împlinește 56 de ani pe 29 ianuarie și, conform statisticilor, se află în cercul select al celor care au marcat peste 1.000 de goluri în carieră, alături de compatrioții lui Pele, Tulio Maravilha, Arthur Friedenreich, germanul Gerd Muller, maghiarul Ferenc Puskas, austriacul Franz Binder și cehul Josef Bican.

Romario avea un acord cu președinții de club ca să se antreneze numai după-amiaza

Fostul atacant brazilian împlinește pe 29 ianuarie 56 de ani și a oferit un amplu interviu publicației The Players’ Tribune. El povestește multe întâmplări pe care le-a trăit de-a lungul vieții, inclusiv cum i-a stricat debutul fundașului Marcelo la Fluminense.

„La unele dintre cluburile la care am jucat, am avut un acord care îmi permitea să stau mai mult dacă ieșeam seara în oraș. Dar nu am sărit niciodată vreun antrenament.

După ce m-am întors în Brazilia (n.r. – în 1997, la Flamengo), i-am spus fiecărui președinte de club: ‘Am probleme să mă trezesc devreme, așa că mă voi antrena după-amiaza’. Am fost criticat de multe ori ba că pierd nopțile, ba că mă trezesc târziu, ba că nu mă antrenez.

Digi24.ro

Oamenii sunt uluiți când află ce vârstă are acest bărbat. Cum reușește să păcălească procesul de îmbătrânire și cât îl costă pe an

Dar mă antrenam. Însă nu la 9:00 dimineața. Iar președinții de club știau asta. Faptul că unii nu le-au spus antrenorilor acest aspect, nu mai era problema mea”, a declarat Romario.

Romario i-a stricat debutul lui Marcelo la Fluminense

Brazilianul mai susține că nu a ieșit decât foarte rar în oraș în seara de dinaintea unui meci. „Dacă jucam duminica, ieșeam vineri seara. Am ieșit în seara de dinaintea unui meci cel mult o dată din zece. Și nu am fumat niciodată.

Slavă, Domnului!, nu am consumat niciodată droguri. Și nu am băut niciodată, nici măcar o picătură. Cine a spus că trebuie să te distrugi ca să te distrezi?”, argumentează fostul atacant.

Romario a dezbăluit și cum i-a stricat debutul lui Marcelo la Fluminense. „Povestea aceea că am fost la plajă este adevărată. Am avut un meci cu Fluminense, dar am decis să nu joc. Sincer, nu-mi amintesc de ce.

Digisport.ro

Mai dur nu se putea! A venit ”nota de plată”, după gestul golănesc fără precedent făcut de un luptător către fata din ring

Oricum, băieții au intrat în cantonament cu 24 de ore înainte de joc, în timp ce eu eram la plajă. Apoi, dintr-o dată, m-am răzgândit și am vrut să joc, așa că de pe plajă m-am dus direct pe stadionul Maracana.

Echipa era deja acolo, iar jucătorii ieșiseră la încălzire. În timpul ăsta, eu eram în vestiar și-mi curățam nisipul de pe picioare. Și, până la urmă, am jucat.

Un puști, Marcelo, era pe cale să-și facă debutul. Și-a invitat întreaga familie în tribune să vadă meciul. Dar am început în locul lui. Săracul baiat. Oricum, am marcat de două ori și am câștigat.

Pregătirea mea mentală a fost simplă: mă duc la stadion, mă echipez, intru pe teren și înscriu. Nu există alt secret. Nu a fost niciodată”, a dezvăluit Romario.

Romario se teme de câinii de talie mică

Fostul atacant spune că niciodată nu a ținut cont de sfatul conform căruia nu trebuie să ai relații intime în ziua partidei. „Trebuie să faci ceea ce știi că funcționează pentru tine. Sexul, pentru mine, a fost întotdeauna al naibii de bun.

Uneori, în ziua meciului rămâneam acasă, departe de restul echipei. Dacă mă trezeam excitat, făceam sex cu soția mea, după care mă duceam să joc. Chestia asta făcea ca pe teren să fiu mult mai calm”, a mai precizat Romario.

Brazilianul a dezvăluit și de ce se teme cel mai mult. „Îmi este frică câini. Când aveam 13 ani, eram în vizită la bunica mea și am fost atacat de doi mutt (n.r. – rasă mixtă, care nu aparține uneia recunoscută oficial) și un pechinez.

Respect câinii. Nu le voi face niciodată rău, dar mă sperie. Și, cu cât sunt mai mici, cu atât devin mai răi. Pot să mă descurc cu un ciobănesc german, dar să nu văd lângă mine un chihuahua”, a mai spus Romario.

Romario a anticipat, când avea 20 de ani, că va marca 1.000 de goluri

Fostul atacant susține că a anticipat că va marca peste 1.000 de goluri în carieră. „Când aveam vreo 20 de ani, am spus că voi marca 1.000 de goluri. Există o copertă de revistă în Brazilia cu această afirmație. Am vrut o mărturie pentru ca nimeni să nu poată spune că a fost din noroc sau întâmplător.

Îmi amintesc că am jucat fotbal cu tatăl meu lângă calea ferată, lângă casa noastră din Jacarezinho. Am avut astm când aveam 4 ani, dormeam prost. Așa că noaptea, dacă aveam probleme, îl luam pe tatăl meu de mână și în cealaltă mingea și ne duceam pe un teren, aproape de casă.

Ne jucam puțin și mă simțeam mai bine. Eram obsedat de minge încă de atunci. Eram fericit dacă dădeam cu piciorul în minge. Iar după ce ne întorceam acasă, dormeam ca o stâncă”, rememorează fostul atacant.

Sacrificiile făcute de Romario pentru a juca fotbal

Romario a dezvăluit și ce sacrificii a făcut ca să joace fotbal. „Tatăl meu a fost vopsitor, dar nu a câștigat suficient pentru a ne trimite pe fratele meu și pe mine la antrenament. Așa că, pentru a câștiga banii de care aveam nevoie, și-a luat slujbe suplimentare ca zidar.

În fiecare weekend îl ajutam să construiască case în Vila da Penha, locul în care ne-am mutat când aveam 5 ani. Căram cărămizi, ciment, plăci de acoperiș, chestii de genul ăsta.

Eram copii firavi și ne era greu, dar am făcut-o pentru că știam că ne va ajuta să jucăm fotbal. De fapt, am muncit de plăcere. În timp ce tatăl nostru ridica o casă, noi munceam la visele noastre.

Tatăl meu avea cinci porunci: nu te înălța ca un zmeu, nu bea vin, nu te droga, nu lăsa pe nimeni să își bată joc de tine și, când strângi mâna cuiva, fă-o bărbătește și privește persoana în ochi”, a mai spus Romario.

Romario explică de ce crede că a fost cel mai bun atacant din vremea lui

Fostul jucător consideră că a fost cel mai bun atacant al perioadei în care a jucat. „Dacă îmi era imposibil să șutez, driblam. Dacă nici asta nu puteam să fac, alergam.

Pentru mine era simplu: dacă sunt cel mai bun, trebuie să înscriu eu. De ce să o facă altcineva? Asta era cel mai bine pentru echipă. Este ca în baschet, când ai nevoie de trei puncte în ultimele secunde. Cui dai mingea? Lui Michael Jordan”, spune fostul jucător.

„Mie mi-a plăcut presiunea. Pentru mine, următoarea ocazie de a marca putea fi și ultima. Mi-am petrecut cea mai mare parte a carierei gândind așa.

Nu mi-am dorit niciodată să fiu în centrul atenției. Din contră, chiar, de multe ori preferam să fiu absent pe teren. Apărătorii spuneau: ‘Uită de el… ‘. Și apoi loveam. Eram letal când păream că sunt ‘mort’. Dar era bine pentru echipă”, a mai dezvăluit Romario.

Romario nu a ieșit din casă trei zile în Olanda, din cauza frigului

Fostul atacant a rememorat și prima experiență în afara țării. „În Olanda a fost dur. Când am ajuns la PSV Eindhoven aveam 22 de ani și nu locuisem niciodată în afara orașului Rio. Mergeam la Ilha do Governador, Copacabana, Barra da Tijuca și, dintr-o dată, ajunsesem într-un loc în care era întuneric și frig.

Într-o zi, termometrul arăta –17 grade! Minus șaptesprezece!!! Mă poațe învinovăți cineva că nu m-am antrenat? Odată nu am ieșit din casă trei zile. Băieții s-au îngrijorat pentru mine. Mi-au bătut la ușă, dar nu le-am răspuns. Eram in hibernare.

Dar a meritat. Ori de câte ori îmi era atât de frig încât nu-mi mai simțeam degetele de la picioare, mă gândeam la vremea când căram plăci de acoperiș pentru tatăl meu pentru a deveni fotbalist. Am ajuns să cumpăr familiei o casă cu menajeră și șofer. A fost o victorie mare pentru mine”, a mai spus el.

Cel mai bun antrenor al lui Romario a fost olandezul Johan Cruyff

Romario a dezvăluit și cum a ajuns să poarte numărul 10 la Barcelona. „Îi voi fi mereu recunoscător lui PSV. Am petrecut aproape cinci ani acolo și mi-a schimbat viața. Dar a trebuit să plec. Barcelona este Barcelona.

Johan Cruyff a devenit unul dintre cei mai buni prieteni ai mei din fotbal. A fost cel mai bun antrenor al meu, fără îndoială. Când am ajuns la Barça, mi-am dorit 11, numărul meu preferat. Cruyff mi-a dat 10. I-am spus: ‘Domnule, este o mare onoare, dar prefer 11’. Orice fotbalist vrea să joace cu 10, nu? Dar eu doream să fiu umil.

Însă Cruyff a refuzat. ‘Iei numărul 10, pentru că în echipa mea cei mai buni joacă totdeauna cu numărul 10’, mi-a zis. Ce poți să mai zici? După aia, mi-am dorit să joc la toate echipele cu numărul 10”, a dezvăluit fostul atacant.

Romario nu trebuia să joace la Campionatul Mondial din 1994

Brazilianul a dezvăluit și cum au stat lucrurile înaintea Campionatului Mondial din 1994, organizat în Statele Unite. „Nu trebuia să merg la acea competiție. Acesta este adevărul. Brazilia ar fi trebuit să se califice cu ușurință și, din moment ce m-am certat cu antrenorii, nu m-ar fi chemat niciodată.

Dar, în ultimul meci împotriva Uruguayului, trebuia să câștigăm sau să remizăm ca să ne calificăm. Antrenorii știau că, dacă ar fi ratat calificarea, aproape că ar trebui să plece din țară. Deci ce au făcut? S-au dus în genunchi cel mai bun jucător al lor.

Nu am simțit nicio presiune. În meciul cu Uruguay am vrut doar să mă distrez și să le dovedesc celor din Comisia de Antrenori că au greșit. Poți întreba pe oricine care a fost acolo și îți va spune că a fost cel mai grozav meci pe care l-ar fi putut face un fotbalist. Pe o scară de la 1 la 10, am primit 11.

Întotdeauna am spus că vom câștiga Campionatul Mondial și că dacă nu ne-am fi impus în Statele Unite ar fi vina mea. Știam cât de bună este echipa noastră și eram convins că voi face turneul vieții mele”, a mai spus Romario.

Brazilia a câștigat Campionatul Mondial din 1994, după ce a învins Italia în finală cu 4-2 după executarea loviturilor de departajare. Romario a marcat cinci goluri la acea competiție și a fost primul care a transformat pentru sud-americani la loviturile de departajare.

Romario a trecut printr-un calvar înainte să înscrie golul cu numărul 1.000 al carierei

Fostul atacant a descris și povestea golului cu numărul 1.000. „Când aveam 35 de ani, am încetat să-mi pese să joc bine. Am vrut doar să ajung la 1.000 de goluri.

A fost un calvar pentru mine. Aveam 41 de ani, așa că mintea mea trebuia să facă munca pe care picioarele mele refuzau să o facă. După fiecare joc creierul meu era fără suflare. Invitasem prieteni din toată lumea să-mi vadă al 1.000-lea gol. Au venit din Olanda, Australia, Miami.

Au fost la meci, dar nu am marcat. Apoi au mai asistat la un meci și la încă unul, dar mingea nu intra în poartă. Pentru un jucător ca mine, a fost o eternitate. Dar, până la urmă, am reușit”, a mai spus Romario.

Romario a intrat în politică pentru a ajuta persoanele cu dizabilități

Fostul atacant a argumentat și de ce a ales politica. „Am intrat în politică să lupt pentru oameni ca fiica mea Ivy. Acum 16 ani a devenit al șaselea copil al meu și s-a născut cu sindromul Down. Ea a fost ca o binecuvântare.

Dumnezeu a decis să-mi trimită un înger. Înainte de nașterea ei, nu văzusem niciodată oameni care să aibă vreun fel de dizabilități sau boli rare. Nu are rost să fiu ipocrit, am fost orb la problemele lor. Apoi, Ivy m-a făcut să înțeleg că au nevoie de ajutor și că nimeni din Brazilia nu îi ajută.

Așa că acum sunt cunoscut pentru că îi apăr pe acești oameni, în special pe cei care sunt mai puțin înstăriți. Ei au același drept ca și noi de a face parte din societate. Când s-a născut Ivy, mulți prieteni au început să-mi vorbească despre oameni din familiile lor care aveau boli rare.

Nu o împărtășiseră niciodată cu nimeni, dar aveau cu cine. Mă simt atât de fericit că am ajutat oamenii să se vorbească deschis despre această problemă. Oricum, ce e de ascuns? Ivy nu m-a făcut niciodată să simt altceva decât mândrie”, a mai declarat actualul politician.

Romario a marcat Stelei un gol antologic, după ce i-a „culcat” pe Nae Ungureanu și Silviu Lung

Romario a atras atenția publicului român în toamna lui 1989, pe vremea când juca la PSV Eindhoven. În sezonul 1989/1990 al Cupei Campionilor Europeni (actuala Champions League), PSV a întâlnit, în turul 2, campioana României de la acea vreme, Steaua.

Manșa tur a avut loc pe 18 octombrie, pe fostul Stadion Steaua, iar gazdele s-au impus cu 1-0, după golul marcat în minutul 18 de Lăcătuș. Același jucător avea să deschidă scorul și în returul din 1 noiembrie, jucat pe Phillips Arena, în minutul 17, după o pasă a lui Hagi.

Olandezul Ellerman avea să egaleze în minutul 21 din lovitură liberă de la aproximativ 25 de metri, trimițând mingea la vinclul porții apărată de Silviu Lung, iar în repriza a doua a avut loc recitalul lui Romario.

Ellerman a realizat dubla în minutul 64 cu o „scăriță” peste Lung, dar atacantul brazilian de marcat de 3 ori, în minutele 47 (cu capul), 49 și 86. Ultimul gol este antologic: a primit mingea în cercul de la centrul terenului, l-a pierdut pe drum pe Ștefan Iovan, l-a „culcat” în careu pe Nae Ungureanu și Lung, după care a marcat în poarta goală.